ICCJ. Decizia nr. 5705/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Despăgubire, obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5705/2011
Dosar nr. 9245/2/2009
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul N.A.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală anularea adreselor din 15 iunie 2009 şi din 7 septembrie 2009 emise de pârâte; constatarea nulităţii Ordinului nr. 783/2009 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală precum şi a concursului din data de 7 aprilie 2009 şi 9 aprilie 2009, repunerea sa în situaţia anterioară emiterii ordinului, reintegrarea în funcţia de director general adjunct la Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Activitatea de Inspecţie Fiscală; plata unei despăgubiri, reprezentând suma drepturilor băneşti de natură salarială ce i-ar fi cuvenit în situaţia în care nu ar fi încetat activitatea în cadrul A.N.A.F. şi a prestaţiilor de asigurări sociale, majorate şi reactualizate, de la momentul eliberării nelegale din funcţia publică de conducere pană la efectiva reîncadrare în funcţia deţinută anterior; obligarea A.N.A.F. la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând daune morale.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 19 martie 2009, prin adresă, A.N.A.F., Direcţia Generala de Organizare şi Resurse Umane i-a comunicat o adresa privitor la începerea curgerii unui termen de preaviz de 12 zile, urmând ca la data de 2 aprilie 2009 sa fie eliberat din funcţia publică pe care o ocup.
În opinia reclamantului aceste preaviz este nelegal, având în vedere prevederile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
A mai arătat reclamantul că în cuprinsul aceluiaşi document, i s-a adus la cunoştinţă faptul ca poate opta pentru o funcţie de conducere echivalentă cu funcţia deţinută anterior sau pentru o funcţie superioară ori pentru o funcţie publică corespunzătoare până la data de 23 martie 2009.
S-a mai precizat că la data de 27 martie 2009 prin adresă, A.N.A.F. i-a comunicat o noua adresă de preaviz, prin care reclamantului i se notifica faptul că eliberarea sa din funcţia ocupată urma să fie dispusă după expirarea unui termen de 30 de zile.
În urma primirii adresei s-a menţionat de către reclamant că a optat din nou pentru a-şi desfăşura activitatea în calităţi de director general adjunct în cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili .
A mai arătat reclamantul că la data de 7 aprilie 2009, s-a prezentat la examenul de testare profesională, examen de testare care cu toate că a avut loc, nu erau îndeplinite condiţiile legale.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 5123 din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată ca neîntemeiată.
Curtea a constatat că sunt respectate prevederile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Împrejurarea că printr-o adresă anterioară, din 19 martie 2009, reclamantului i s-a acordat un preaviz de 12 zile, nu poate sta la baza anulării ordinului de eliberare din funcţie.
De asemenea Curtea a constatat că pârâta a respectat dispoziţiile legal aplicabile situaţiei de fapt, cu menţiunea că era obligatorie organizarea examenului de testare profesională.
Prin sentinţa recurată, Curtea a înlăturat apărările reclamantului cu privire la neîndeplinirea art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.
Recursul
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs N.A.N.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 3041 din C. proc. civ., reclamantul a arătat următoarele:
- Hotărârea pronunţată de instanţa de fond este dată prin greşita interpretare şi aplicare a legii.
Se arată că instanţa de fond a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea reală.
Consideră recurentul că Ordinul nr. 783/2009 prin care Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a dispus eliberarea acestuia din funcţia publică de conducere de director general adjunct la Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, este lovit de nulitate absolută fiind emis cu încălcarea art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Se arată că în perioada 23 aprilie 2009–31 iulie 2009 recurentul s-a aflat în concediu medical iar instanţa în mod eronat a interpretat incidenţa Ordinului nr. 1465/2009, când în realitate raporturile de muncă ale recurentului au încetat la data de 27 aprilie 2009.
- De asemenea se arată că instanţa fondului în mod eronat a stabilit situaţia de fapt în ceea ce priveşte desfiinţarea postului ocupat de recurent, organizarea concursului şi desfăşurarea examenului de testare profesională.
Arată recurentul că prin neprezentarea la examen, cea de-a treia persoană care a optat pentru postul de director general adjunct a renunţat implicit la această opţiune şi implicit nu se mai justifica organizarea unui concurs pentru ocuparea posturilor oferite ca alternativă la concediere.
- În mod eronat se arată de recurent a înlăturat instanţa de fond apărările acestuia privind neîndeplinirea condiţiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999, reţinând că atribuţiile aferente postului, se raportează la aria teritorială de competenţă.
- Consideră recurentul că instanţa de fond a reţinut greşit respectarea dispoziţiilor art. 74 din C. mun., privind comunicarea deciziei de concediere şi conţinutul său obligatoriu, aceasta nu conţine, menţiunile privind durata preavizului şi lista tuturor locurilor de muncă disponibile şi termenul în care se poate opta pentru ocuparea acestora.
- În temeiul art. 3041 din C. proc. civ., arată recurentul ca fiind greşit interpretat probatoriul şi sub aspectele referitoare la acordarea unui preaviz de 12 zile comunicat recurentului prin adresa din 19 martie 2009, şi cu menţiunea că poate opta pentru o funcţie echivalentă, sau o funcţie inferioară.
Recurentul a optat pentru un post identic cu cel deţinut până atunci.
Ulterior la data de 27 martie 2009, prin adresa A.N.A.F. i-a comunicat un nou preaviz de 30 de zile şi o listă de posturi vacante spre opţiune iar recurentul a optat din nou pentru postul de director adjunct.
La data de 6 aprilie 2009 i s-a adus la cunoştinţă recurentului că la data de 7 aprilie 2003 trebuie să se prezinte la examenul de testare profesională unde s-a prezentat şi, deşi a treia persoană renunţase la opţiune, concursul s-a desfăşurat fără îndeplinirea condiţiilor legale .
Intimatul-pârât A.N.A.F. a formulat note de concluzii scrise şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
- În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţa de fond a prevederilor art. 36 din Legea nr. 188/1999.
În conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 188/1999 „În perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public în cauză”.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate având în vedere că situaţia de indisponibilitate temporară de muncă a recurentului-reclamant a intervenit după ce acesta a primit preavizul de 30 de zile comunicat prin adresa din 27 martie 2009.
Procedura de preavizare a avut loc înainte de a interveni incapacitatea temporară de muncă, şi se poate interpreta că această situaţie a fost făcută de recurent în scopul împiedicării producerii efectelor preavizului.
Cum recurentul venea cu intermitenţe din când în când la serviciu şi apoi lipsea, pentru a respecta rigoarea legii , instituţia pârâtă A.N.A.F. prin Ordinul nr. 1465/2009, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 783/2009 având efecte din 27 aprilie 2009, pentru ca recurentul să poată beneficia de calitatea de asigurat medical şi urmând să-şi producă efectele juridice cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, la data încetării incapacităţii temporare de muncă a recurentului. Reclamantul avea obligaţia de a informa în scris despre aceste aspecte însă nu a făcut acest lucru deşi i-a încetat concediul medical la data de 10 iunie 2009.
Este firesc ca după încetarea incapacităţii de muncă să se poată dispune încetarea raportului de serviciu al funcţionarului astfel s-ar transforma această protecţie a funcţionarului într-o modalitate de tergiversare a deciziilor autorităţii publice privind reorganizarea instituţiei.
- Referitor la organizarea concursului şi desfăşurarea examenului, se constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond situaţia de fapt şi de drept.
Este corect că reclamantul-recurent a optat la data de 3 aprilie 2009 pentru o funcţie publică de conducere echivalentă cu cea deţinută anterior pentru care au mai optat încă două persoane, fiind vorba de 2 posturi şi 3 persoane care au optat.
Se observă că rigoarea art. 3 din Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională a fost respectată. Legiuitorul arată expres „mai multe persoane optează pentru aceeaşi funcţie publică” aşa încât nu prezintă relevanţă că după ce a optat pentru ocuparea unei funcţii, o persoană nu s-a mai prezentat, interpretarea dată de recurent fiind nepertinentă, subiectivă, acesta susţinând totuşi examenul dar fiind declarat „respins”.
- În ceea ce priveşte neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, se reţine de asemenea că în mod corect a interpretat instanţa de fond că, prin faptul că unul din cele trei posturi de directori generali adjuncţi a fost desfiinţat, atribuţiile acestuia au fost preluate în întregime de cele două posturi rezultate în urma reorganizării, aceasta însemnând modificarea atribuţiilor postului prin raportare la aria teritorială de competenţă, în proporţie de 50%.
- Nici motivul de recurs privind aplicarea greşită a prevederilor nr. 74 din C. mun. nu este fondat, având în vedere că reclamantului - recurent i s-au adus la cunoştinţă motivele de reorganizare a autorităţii, cu desfiinţarea unui post de director general adjunct, din cele 3 existente.
Prin adresele din 27 martie 2009, intimata–pârâtă a comunicat recurentului preavizul de 30 de zile calendaristice cu funcţiile publice de conducere pentru care recurentul - reclamant putea opta până la data de 3 aprilie 2009, lucru care s-a şi întâmplat, acesta optând şi participând la examenul organizat în acest sens.
- Motivele prezentate ca şi situaţie de fapt în considerarea prevederilor art. 3041 din C. proc. civ. nu sunt de natură a modifica hotărârea recurată, raţionamentul instanţei de fond fiind corect, fiind expus coerent şi raportat la dispoziţiile legale aplicabile în cauză.
Cele arătate de recurent în finalul cererii de recurs se constituie într-un rezumat al situaţiei de fapt fără a avea o relevanţă aparte, toate aspectele privind preavizul de 12 zile care a fost revocat, opţiunea reclamantului pentru o funcţie echivalentă funcţiei de conducere şi prezentarea la concurs şi susţinerea examenului cu consecinţa respingerii reclamantului–recurent au fost în mod riguros arătate de instanţa de fond iar recurentul nu a reuşit prin motivele de recurs şi probele administrate să schimbe această interpretare.
Faţă de cele reţinute mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.A.N. împotriva sentinţei nr. 5123 din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5701/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5714/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
