ICCJ. Decizia nr. 5700/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5700/2011
Dosar nr. 667/320/2010
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 02 martie 2011 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în Dosarul nr. 667/320/2010, Curtea de Apel Târgu Mureş a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 964/2002.
În motivarea excepţiei de nelegalitate invocată de C.N. s-a arătat că H.G. nr. 964/2002 conţine inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei S.C. şi prin care imobilul situat în comuna S.C., nr. X, compus din clădire din cărămidă, fundaţie de beton, acoperiş din ţigle, dotată cu instalaţie de curent, gaz, compusă din 9 camere şi demisol cu pivniţă, suprafaţă construită de 408 m.p., cu teren aferent de 800 m.p., este identic cu imobilul înscris în C.F. nr. Y S.C., fiind trecut în domeniul public al comunei S.C.
Pârâtul Guvernul României în calitate de emitent al actului administrativ, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată.
Prin sentinţa nr. 141 din 10 iunie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de Guvernul României prin întâmpinare şi a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată de C.N.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 554/2004, care permit repunerea în discuţie, în mod repetat şi fără limită în timp, a legalităţii oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, contravine jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie de la Luxemburg, pronunţate în situaţii juridice similare, cu atât mai mult cu cât în privinţa actelor administrative cu caracter individual, admiterea excepţiei de nelegalitate produce efecte similare, ca întindere, şi conţinut, cu anularea actului respectiv.
În consecinţă, în aplicarea prevederilor art. 20 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, prin raportare la principiile mai sus amintite, Curtea a înlăturat în speţă aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007 şi ale art. 11 alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007 cu privire la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pe numele pârâtei, act administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 şi a cărui nelegalitate a fost invocată pe cale de excepţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.N. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât potrivit dispoziţiilor legale invocate este posibilă nu numai ridicarea excepţiei de nelegalitate cu privire la acte normative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, ci şi formularea unei cereri de revizuire a hotărârilor judecătoreşti prin care s-au respins ca inadmisibile asemenea cereri.
Înalta Curte examinând motivele de recurs, legislaţia aplicabilă şi situaţia de fapt existentă în cauză reţine:
Obiectul analizei judiciare în prezenta cauză îl constituie excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 964/2002.
Cererea a fost soluţionată de prima instanţă prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
C. proc. civ. art. 137 alin. „(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
(2) Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.”
Legea nr. 554/2004, art. 4 alin. (1) „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza. încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze.”
Constituţia României art. 2 alin. (1) „Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”
Constituţia României art. 148 alin. (2) „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”.
„(4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alin. (2).”
Din analiza reglementării cuprinse în art. 4 din Legea nr. 554/2004 rezultă că excepţia de nelegalitate poate viza şi acte administrative unilaterale individuale emise înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.
Potrivit art. 15 din Constituţia României şi art. 1 C. civ., legile produc efecte pentru viitor.
În acelaşi timp potrivit prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudentei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dispoziţiile legale care permit verificarea legalităţii actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii, pe calea procedurii speciale a excepţiei de nelegalitate, încalcă dreptul la un proces echitabil.
De asemenea, textul art. 4 din Legea nr. 554/2004 nesocoteşte şi prevederile art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, aducând atingere principiului securităţii raporturilor juridice.
În exercitarea rolului constituţional, judecătorul naţional trebuie să aplice cu prioritate prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi Dreptul comunitar.
Înalta Curte precizează că prin Legea nr. 30/1994 România a ratificat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât aceasta face parte din dreptul intern, context în care judecătorul naţional va aplica prioritar prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi ale jurisprudenţei Curţii, care împreună formează blocul de convenţionalitate.
În baza art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României reglementările comunitare au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.
Prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene sunt aplicabile direct, astfel că un act normativ intern nu poate produce efecte retroactiv, soluţia contrară fiind de natură a afecta principiul stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.
În realizarea acestui rol, jurisdicţia supremă a stabilit în mod constant că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 nu sunt aplicabile actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
În practica şi doctrina administrativă, a fost analizată excepţia de ilegalitate a actelor administrativ, fiind unanim admis că aceasta reprezintă un mijloc de apărare a celor vătămaţi în drepturile lor prin acte administrative de autoritate ilegale, putând fi invocată de orice parte interesată, atât de reclamant prin acţiune, cât şi de pârât prin întâmpinare.
Anterior adoptării Legii nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate se invoca în faţa oricărei instanţe învestită cu soluţionarea pe fond a litigiului, iar efectul admiterii acesteia consta în înlăturarea, la soluţionarea cauzei, a efectelor unui act administrativ emis cu nesocotirea legii.
În consecinţă, o astfel de excepţie poate fi cercetată de instanţa de fond, ca mijloc de apărare, dar nu pe calea specială a controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, procedură care a fost reglementată ulterior adoptării actului.
Înalta Curte mai arată că în raport de considerentele acestei decizii, sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, motivul de recurs fiind nefondat.
Având în vedere prezentele considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N. împotriva sentinţei nr. 141 din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5693/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5701/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
