ICCJ. Decizia nr. 5717/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5717/2011
Dosar nr. 710/45/2010
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamantul T.S.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.R.R., în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei din 29 iunie 2011 a Consiliului de Administraţie al S.R.R. pana la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii de contencios administrativ cu privire la anularea acestui act administrativ.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantul este redactor şef (director) al Studioului Teritorial de Radio Iaşi din anul 2006, că pana la data de 23 februarie 2011 a avut şi calitatea de Preşedinte al Comitetului Directorial al Studioului Teritorial de Radio Iaşi şi că prin decizia din 23 februarie 2011 a Consiliului de Administraţie al S.R.R. privind numirea cu delegaţie a membrilor Comitetului Director al S.R.R. şi a Comitetelor Directoare ale Studiourilor Teritoriale, funcţia lui a fost transformata in mod ilegal şi unilateral in aceea de „membru cu delegaţie" in Comitetul Directorial al Radio Iaşi, urmând a exercita aceasta funcţie pana la numirea, in urma concursului, a membrilor Comitetului Teritorial.
A mai arătat reclamantul că prin dispoziţiile pct. 1, lit. e) din Anexa deciziei menţionate, in Comitetul Teritorial al Radio Iasi au fost numiţi 6 membri cu delegaţie: reclamantul T.S.N., in calitate de redactor şef, I.G., M.A., C.I.C., M.D. şi P.C.M..
Prin decizia din 29 iunie 2011, pe care a contestat-o pe calea plângerii prealabile, Consiliul de Administraţie al S.R.R. a dispus modificarea literei e) a punctului 1 din anexa deciziei din 23 februarie 2011, în sensul schimbării componenţei Comitetului Director al Studioului Teritorial Iaşi, cei şase membri ai acestui organ colegial fiind înlocuiţi cu unul singur: F.B.
Reclamantul a susţinut că decizia contestata este nelegala, întrucât a fost emisa cu încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului Director al S.R.R. şi a Comitetelor Directoare ale Unităţilor Funcţionale Autonome, aprobat prin hotărârea din 12 ianuarie 2011 a Consiliului de Administraţie al S.R.R. din interpretarea cărora rezultă că, comitetele directoare teritoriale sunt organe colegiale de conducere, compuse din cel puţin doi membri, din cadrul cărora face parte în mod obligatoriu şi redactorul-şef al studioului teritorial de radio, acesta din urmă având prerogativa conducerii comitetului.
A menţionat reclamantul că aceste prevederi normative au fost încălcate, întrucât prin desemnarea unei singure persoane în componenţa Comitetului Director al Studioului Teritorial Iaşi este înfrânt caracterul colegial al acestui organ de conducere, fiind totodată nesocotită şi prevederea conform căreia redactorul-şef face parte din comitetul director teritorial, a cărui conducere o şi asigură.
S-a mai arătat că prin aplicarea deciziei a cărei revocare s-a solicitat, Comitetul Directorial Iasi nu mai poate adopta nici o decizie legala şi nu mai poate stabili şi coordona strategiile de organizare şi funcţionare, întrucât conducătorul sau, redactorul şef, nu mai face parte din Comitet, comitet ce a fost in mod abuziv redus la o singura persoana, străina de Serviciul Teritorial Iaşi.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 242 din 8 septembrie 2011 Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamant şi a dispus suspendarea executării deciziei din 29 iunie 2011, emisă de Consiliul de Administraţie al S.R.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut că pentru a dispune suspendarea executării actelor menţionate este necesar ca în cauză să fie îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate cere suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare”.
Curtea de Apel reţine că aparenţa dreptului este în favoarea reclamantului, susţinerile lui fiind de natură a releva aspecte care creează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii deciziei nr. 26 din 23 iunie 2011.
Astfel, s-a constatat că în art. 2 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului Director al S.R.R. şi a Comitetelor Directoare ale Unităţilor Funcţionale Autonome, aprobat prin hotărârea din 12 ianuarie 2011 a Consiliului de Administraţie al S.R.R., se prevede că fiecare comitet teritorial este compus din maxim 7 membri, iar în art. 9 alin. (3) din acelaşi regulament este stabilit că până la organizarea concursurilor sau ori de câte ori este necesar Consiliul de administraţie numeşte în Comitet, la propunerea directorului general, membri cu delegaţie.
S-a reţinut că din aceste prevederi reiese că, comitetele directoare teritoriale sunt organe colegiale de conducere, alcătuite din maxim 7 membri, numiţi de Consiliul de Administraţie.
Aşa fiind, Curtea de Apel a considerat că decizia din 29 iunie 2011 prin care Consiliul de Administraţie al S.R.R. a stabilit că în compunerea Comitetului Director al Studioului Teritorial Iaşi intră o singură persoană conţine indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de nelegalitate, aspect recunoscut chiar de pârâtă prin adresa din 1 august 2011.
Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ a cărui suspendare a executării s-a solicitat rezultă şi din aceea că pârâta consideră, că măsura administrativă luată prin decizia din 29 iunie 2011 are caracter sancţionator, or din conţinutul deciziei nu reiese că s-a pus problema răspunderii disciplinare a reclamantului, răspundere pentru angajarea căreia era necesară parcurgerea procedurii speciale prevăzute de lege.
Instanţa a constatat că apărarea potrivit căreia forma iniţială a deciziei din 29 iunie 2011 conţine o eroare materială ce a fost îndreptată prin republicarea ei nu a putut fi primită întrucât, pe de o parte, modificarea prevederilor referitoare la numărul membrilor Comitetului Director al Studioului Teritorial Iaşi nu poate fi considerată eroare materială, iar pe de altă parte, rectificarea deciziei trebuia să se facă de emitentul actului, tot printr-o decizie, care, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de Administraţie al S.R.R., aprobat prin hotărârea din 28 octombrie 2010 a Consiliului de Administraţie, trebuia numerotată şi evidenţiată în registrul pentru decizii.
În ceea ce priveşte ceea de-a doua condiţie referitoare la paguba iminentă, prevăzută de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel a reţinut, că legiuitorul nu a avut în vedere doar un prejudiciu material, ci a luat în consideraţie prevenirea unui prejudiciu de orice natură.
Astfel, în cauză s-a constatat că măsura luată prin decizia din 29 iunie 2011 este de natură a periclita ducerea la îndeplinire de către reclamant a sarcinilor de serviciu ce îi revin în calitate de redactor-şef şi a obiectivelor de performanţă fixate de către Comitetul Director central al S.R.R., dar şi de a afecta normala desfăşurare a activităţii Studioului Teritorial Iaşi al S.R.R. în condiţiile în care, în lipsa unei componenţe legale a Comitetului, orice decizie luată de acesta este nelegală.
Recursul
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Iaşi a declarat recurs reclamanta S.R.R.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta (S.R.R.) a arătat în esenţă următoarele:
Instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 8, pct. 9 din C. proc. civ.).
- Arată recurenta că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, că aparenţa dreptului este în favoarea reclamantului, relevând aspecte care creează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii deciziei din 29 iunie 2011.
În acest context se arată de recurent că, cazul justificat nu poate fi dovedit prin aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ.
În realitate se arată de recurentă, reclamantul a manifestat o opoziţie efectivă faţă de punerea în aplicare a responsabilităţilor ce reveneau Comitetului Director Teritorial Iaşi, în considerarea deciziei din 23 februarie 2011, prin care i-au fost împuşi alţi colegi decât cei pe care-i considera în drept, să ocupe funcţia de membru în Comitetul Director.
Consideră recurenta că măsura înlocuirii reclamantului a fost una administrativă şi nu vizând îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, menită a nu împiedica normele de desfăşurare şi funcţionare a Comitetului Director.
Raportat la critica de nelegalitate referitoare la numirea unui singur membru în cadrul Comitetului Director al Studioului Teritorial Iaşi, consideră recurentul că prin efectul republicării deciziei din 29 iunie 2011, această reglementare echivocă a fost îndepărtată, în actuala componenţă fiind pe deplin respectate dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin H.C.A. din 12 .01.2011.
- Referitor la cea de-a doua condiţie impusă de lege privind paguba iminentă, se arată că reclamantul nu a dovedit urgenţa cererii şi nici faptul că actul administrativ contestat este de natură să-i pericliteze ducerea la îndeplinire a sarcinilor de serviciu ce îi revin în calitate de redactor şef şi a obiectivelor de performanţă fixate de Comitetul Director Central al S.R.R.
Întâmpinarea
Reclamantul T.S.N. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei de fond ca legală şi temeinică.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul este fondat.
Cele două condiţii, caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând aşadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabile actului atacat, care să fie de natură a argumenta existenţa „unui caz bine justificat şi a iminenţei producerii pagubei iminente”.
Definiţia legală a noţiunii de „caz bine justificat” se regăseşte în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Principiul legalităţii actelor administrative presupune ca autorităţile administrative să nu încalce legea şi ca toate deciziile să se întemeieze pe lege.
În acest context, se reţine că instanţa fondului în mod corect a apreciat că aparenţa dreptului aparţine reclamantului în condiţiile în care prin decizia din 29 iunie 2011, contestată în cauză, s-a schimbat componenţa Comitetului Director al Studiului a Studioului Teritorial Iaşi, cei şase membrii ai acestui organ, fiind înlocuiţi cu numitul F.B. În mod corect, instanţa de fond a analizat această împrejurare în considerarea prevederilor art. 2 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului Director al S.R.R. şi a Comitetelor Directoare, unde se arată că fiecare comitet teritorial este compus din maxim 7 membrii şi în considerarea modificării şi republicării deciziei din 29 iunie 2011 ca urmare a plângerii prealabile formulate de reclamant şi care a relevat aceste aspecte de încălcare a legii.
Înalta Curte apreciază ca fiind un caz bine justificat în această speţă atitudinea, conduita autorităţii în acest context cauzal.
Motivele invocate de recurent privind măsura înlocuirii reclamantului ca fiind una administrativă şi care nu vizează neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale reclamantului, nu pot fi reţinute, recurentul se contrazice, întrucât tot acesta a arătat că reclamantul a nesocotit şi nu a respectat prevederile deciziei din 23 februarie 2011 şi s-au constatat disfuncţionalităţi în funcţionarea Comitetului Regional Radio Iaşi.
- În ceea ce priveşte paguba iminentă se reţine că şi această condiţie este îndeplinită în cauză, întrucât se are în vedere perturbarea activităţii Studioului Teritorial Iaşi, în lipsa unui Comitet Director şi până la soluţionarea pe fond a acţiunii reclamantului.
Constatând că sentinţa de fond este temeinică şi legală şi întrucât nu există în cauză motive care să atragă modificarea sau casarea hotărârii recurate în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Societatea Română de Radiodifuziune împotriva sentinţei nr. 242 din 8 septembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul–reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5714/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5720/2011. Contencios → |
|---|
