ICCJ. Decizia nr. 5729/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5729/2011
Dosar nr. 612/46/2011
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 mai 2011, reclamanta E.A.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale anularea parţială a Ordinului nr. 182 emis de aceasta la 9 martie 2011, respectiv, art. 2 alin. (1) prin care s-a dispus încetarea de drept a contractului de management şi revocarea din funcţia de director coordonator, reintegrarea într-o funcţie publică de conducere echivalentă şi obligarea la plata despăgubirilor reprezentate de drepturile salariale de care a fost lipsită, de la data eliberării din funcţie şi până la reintegrarea efectivă.
În motivare s-a arătat că, prin sentinţa nr. 11/2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea Ordinului nr. 164 emis de pârâtă la 12 octombrie 2009, aşa încât preşedintele A.N.P.S. a dispus prin Ordinul nr. 182/2001 reintegrarea în funcţia de director, începând cu 9 martie 2011, la art. 1, iar la art. 2, încetarea de drept a contractului de management şi revocarea din funcţia de director coordonator.
Prin sentinţa nr. 318 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta E.A.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea, a reţinut în esenţă următoarele.
Prin ordinul contestat în prezenta acţiune, reclamanta a fost repusă în funcţia de director coordonator al A.J.P.S. Argeş, iar începând cu 10 martie 2011 s-a dispus încetarea de drept a contractului de management şi revocarea din funcţia de director coordonator, urmând ca reclamanta să-şi continue activitatea în funcţia publică de execuţie.
S-a reţinut că dispoziţiile art. 2 din Ordinul nr. 182/2011 nu pot fi considerate ca fiind nelegale, de vreme ce, pe de o pare, repunerea în funcţia de director coordonator nu a avut la bază o dispoziţie a instanţei de judecată, iar pe de altă parte, în prezent, funcţia de director coordonator nu există în structura Agenţiei Judeţene pentru Prestaţii Sociale Argeş.
A concluzionat Curtea, că postul de director coordonator nu mai există, că prin sentinţa nr. 11/F/Cont/2010 nu s-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deţinut anterior şi că numirea acesteia prin Decizia nr. 182/2011 s-a făcut fără îndeplinirea condiţiilor cu privire la accesul la funcţiile de conducere, aşa cum sunt ele sunt determinate de art. 66 şi următoarele din Legea nr. 188/1999.
Prin urmare s-a apreciat că eliberarea din funcţie s-a făcut în mod legal şi nu poate fi acceptată o numire care nesocoteşte dispoziţii imperative ale legii.
Împotriva sentinţei nr. 318 din 8 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta E.A.I. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă, următoarele:
Printr-o primă critică formulată recurenta susţine că instanţa de fond în mod greşit a apreciat ca nefondată acţiunea pe motiv că repunerea în funcţia de director coordonator nu a avut la bază o dispoziţie a instanţei de judecată, că instanţa de fond trebuia să aibă în vedere că reintegrarea a fost dispusă din iniţiativa angajatorului prin Ordinul nr. 182 din 09 martie 2011, precum şi că instanţa de fond trebuia să cenzureze actul administrativ numai privitor la legalitatea măsurii eliberării din funcţia de conducere.
Printr-o altă critică formulată, recurenta susţine că având în vedere că funcţia de director coordonator este o funcţie publică de conducere, instanţa de fond avea obligaţia să analizeze numai dacă eliberarea din funcţie s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 99 din Legea nr. 188/1999.
S-a mai arătat în motivarea căii de atac că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că numirea pe funcţia de director coordonator s-a făcut fără susţinerea unui concurs, conform art. 66 şi următoarele din Legea nr. 188/1999.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.
Prin Ordinul nr. 182 din 09 martie 2011, emis de preşedintele A.N.P.S, s-a pus în executare sentinţa civilă nr. 11 din 13 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. 1567/46/2009, prin care s-a dispus anularea Ordinului nr. 164/2009 de revocare din funcţia de director coordonator al A.J.P.S. Argeş, emis de Preşedintele A.N.P.S.
Prin sentinţa civilă nr. 11 din 13 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. 1567/46/2009, s-a dispus anularea Ordinului nr. 164/2009 de revocare din funcţia de director coordonator al A.J.P.S. Argeş, emis de Preşedintele A.N.P.S.
Faţă de prima critică formulată de recurentă, se constată că aceasta este nefondată, instanţa de fond a analizat legalitatea măsurii eliberării din funcţia de conducere, reţinând că postul de director coordonator nu mai există, că prin sentinţa civilă nr. 11 din 13 ianuarie 2010, nu s-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deţinut anterior şi că numirea s-a făcut fără îndeplinirea condiţiilor cu privire la accesul la funcţiile de conducere, aşa cum sunt ele determinate de art. 66 şi următoarele din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici.
Astfel, aşa cum în mod corect a apreciat şi instanţa de fond eliberarea din funcţie s-a făcut în mod legal şi nu poate fi acceptată o numire care nesocoteşte dispoziţiile imperative ale legii.
Prin urmare referirile recurentei privind anularea ordinului şi reintegrarea pe funcţia publică de conducere celei din care a fost eliberată, respectiv Director Coordonator contravin dispoziţiilor Curţii Constituţionale, care prin Decizia nr. 414/2010 a stabilit că: „eventualele măsuri de reintegrare dispuse de instanţele judecătoreşti în posturile de director executiv şi director executiv adjunct nu ar putea fi puse în executare în condiţiile noii legi din moment ce postul a fost desfiinţat, iar noul post va fi ocupat în condiţiile legii, şi anume prin concurs”, întrucât se ajunge să fie “consacrată o modalitate paralelă de acces efectiv la funcţiile publice de execuţie, iar, pe de altă parte, poate constitui temei pentru ocuparea fără concurs a funcţiilor publice de conducere. Astfel cum s-a arătat la pct. I, accesul la funcţia publică trebuie să se facă prin concurs, şi nu prin alte modalităţi ce ar ocoli această cerinţă constituţională. În caz contrar, s-ar ajunge la situaţii de discriminare sub aspectul accesului la funcţia publică.”
Cu privire la critica adusă de recurentă hotărârii pronunţată de instanţa de fond în sensul că reintegrarea se putea face pe un post echivalent celui din care a fost demisă sau într-o funcţie publică vacantă la nivel inferior, se reţine că aceasta nu poate fi primită.
Încadrarea funcţionarilor publici de conducere se face în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar în momentul de faţă normele în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate (agenţiile judeţene pentru prestaţii sociale, respectiv a municipiului Bucureşti) nu permit ca numirea în funcţia publică de conducere, funcţia de director executiv, precum şi funcţiile de conducere pe postul de şef serviciu sau de birou, să se ocupe fără a avea la bază un concurs, organizat în condiţiile legii.
În concluzie soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, întrucât postul de director coordonator nu mai există, prin sentinţa nr. 11/F/CONT/2010 nu s-a dispus reintegrarea reclamantei recurente pe postul deţinut anterior şi numirea acesteia prin Decizia nr. 182/2011 s-a făcut fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 şi următoarele din Legea nr. 188/1999, apreciindu-se astfel că eliberarea din funcţie s-a făcut în mod legal.
Faţă de cele anterior menţionate, instanţa urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de E.A.I. împotriva sentinţei nr. 318 din 8 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5726/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 5734/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
