ICCJ. Decizia nr. 5734/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5734/2011
Dosar nr. 1774/57/2010
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia reclamantele S.M. şi B.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia prin Procurorul General şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Blaj prin Prim-Procuror obligarea la efectuarea de cercetări la plângerile penale formulate împotriva Prefectului judeţului Alba, Prefecturii judeţului Alba şi Comisiei judeţene de fond funciar, Primarului, Primăriei şi Comisiei locale de fond funciar Jidvei, pentru neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţate în materia fondului funciar pentru terenurile aflate pe raza localităţii Jidvei, pentru necomunicarea hotărârii de validare din 2010 a Comisiei judeţene de fond funciar , privind terenul proprietatea reclamantelor şi acordarea de daune morale în sumă de 50.000 Euro.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantele au adresat plângeri penale către cele doua instituţii, fata de autorităţile şi instituţiile publice, dar acestea refuză să soluţioneze favorabil sesizările adresate.
Pârâţii au depus întâmpinare prin care solicitau respingerea acţiunii ca inadmisibilă, deoarece soluţiile adoptate de procurori în cauzele cu care au fost învestiţi nu pot fi cenzurate de alte instanţe de judecată, decât cea stabilită de legea procesual-penală, calea legală de urmat fiind adresarea într-o procedură jurisdicţional-penală contradictorie.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 42 din 9 februarie 2011 Curtea de Apel Alba-Iulia a respins acţiunea formulată de reclamante.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Activitatea Parchetului nu poate fi cenzurată de instanţa de contencios administrativ, deoarece în cauza nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1, art. 8, art. 18 din Legea contenciosului administrativ. Actele emise de procurori în activitatea pe care o îndeplinesc, nu sunt acte administrative în înţelesul Legii contenciosului administrativ, deoarece nu sunt acte emise în regim de putere publica, ci sunt acte specifice atribuţiilor conferite prin dispoziţiile C. pen. şi ale C. proc. pen.
În cazul în care reclamantele au formulat plângeri penale fata de diferite autorităţi publice, acestea au la dispoziţie căile legale oferite de legea procesual-penala, reglementate în Capitolul VII, Plângerea împotriva masurilor şi actelor de urmărire penala, art. 275-art. 278 din C. proc. pen.
Recursul
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia a declarat recurs S.M. în nume propriu şi în calitate de mandatar a recurentei B.A.
În motivarea cererii de recurs, reclamantele au arătat în esenţă că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba a trimis actele la Parchetul de pe lângă Judecătoria Blaj şi nu a luat nici o măsură faţă de tergiversarea soluţionării cererilor sale.
Se arată că, motivarea Curţii de Apel Alba din sentinţa recurată că activitatea Parchetului nu poate fi cenzurată de instanţa de contencios este nelegală, întrucât activitatea oricărei instituţii poate fi cenzurată sub toate aspectele.
Au mai arătat recurentele că au înaintat plângerea penală împotriva celor vinovaţi de neexecutarea hotărârilor judecătoreşti investite din acţiunile de revendicare, iar instanţa de fond a justificat soluţia de respingere prin extrase din diverse articole din Legea nr. 554/2004 fără a verifica faptul că Parchetul nu a răspuns cererilor acestora.
S-a mai arătat faptul că dosarele penale care au avut ca obiect cererile recurentelor adresate la Parchet şi-au urmat cursul nu are nici o legătură cu prezenta cauză prin care se cere luarea măsurilor faţă de cei vinovaţi de nerespectarea atribuţiilor de organe de supraveghere penală, făcându-se vinovaţi şi de nerespectarea Legii nr. 554/2004.
Cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8, pct. 9 din C. proc. civ.
La dosar s-au depus înscrisuri în dovedirea cererii de recurs în conformitate cu prevederile art. 305 din C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond în mod corect a stabilit că actele emise de procurori în activitatea pe care o îndeplinesc nu sunt acte administrative în înţelesul legii contenciosului administrativ.
Recurentele însăşi arată că plângerile penale şi-au urmat cursul lor spre soluţionare conform normelor şi regulilor de procedură penală, criticând faptul că aşa cum s-a arătat prin sentinţele penale pronunţate, nu s-au efectuat nici un fel de cercetări de către parchet, aceste cauze fiind restituite organelor de cercetare.
Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Din perspectiva contenciosului administrativ analizarea şi restabilirea drepturilor considerate de reclamante a fi vătămate nu este posibilă fără cenzurarea activităţii organelor de urmărire penală şi Parchetelor în cauză, conform regulilor de procedură penală, ori aşa cum s-a arătat acestea sunt prevăzute de o lege organică, de unde rezultă lipsa competenţei instanţei de contencios administrativ de a identifica remedii în alte ramuri de drept, în speţă dreptul penal.
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că în cauză nu se pot reţine motive de modificare sau casare a instanţei de fond, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.M. în nume propriu şi în calitate de mandatar a recurentei B.A. împotriva sentinţei nr. 42 din 9 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5729/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5737/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
