ICCJ. Decizia nr. 5737/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5737/2011
Dosar nr. 6596/1/2011
Şedinţa publică de Ia 29 noiembrie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 480 din 27 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de SC V.P. SRL împotriva deciziei nr. 29 din 12 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a constatat că decizia contestată este irevocabilă, fiind dată într-o altă cale extraordinară de atac - revizuire, şi deci, potrivit dispoziţiilor art. 328 C. proc. civ., nu mai poate face obiectul unei alte căi de atac.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire contestatoarea SC V.P. SRL, criticând-o pentru vicii de procedură şi de fond de natură a atrage nulitatea acesteia.
Prin decizia nr. 2239 din 14 aprilie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de SC V.P. SRL împotriva deciziei nr. 480 din 27 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-au reţinut în esenţă următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., pot face obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, iar, potrivit art. 320 alin. (3) din Cod, hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Or, în speţă, respingând contestaţia formulată de către SC V.P. SRL ca inadmisibilă, instanţa învestită cu soluţionarea acesteia nu a evocat fondul, prin urmare nefiind îndeplinită prima condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire impusă de norma legală sus-indicată.
Împotriva deciziei nr. 2239 din 14 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, SC V.P. SRL Bucureşti a formulat o nouă cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul reia practic motivele din acţiunea introductivă, precum şi cele din căile de atac exercitate în cauză împotriva deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în litigiul de faţă.
Astfel, revizuentul solicită desfiinţarea pentru motive de nelegalitate a deciziilor civile nr. 4579/2008, nr. 2480/2009, nr. 29/2010, nr. 480/2011, nr. 2239/2011, nr. 3855/2011 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; casarea pentru motive de nelegalitate a sentinţei civile nr. 1801 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 5712/2/2007; casarea pentru motive de nelegalitate a sentinţei civile nr. 380/F din 09 mai 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 292/CA/2002; anularea din actele administrative ale Ministerului Finanţelor Publice a textelor mincinoase la adresa Curţii Supreme de Justiţie cu refuzul de rambursare a taxei pe valoare adăugată, din decizia nr. 457 din 22 martie 2000 şi comunicarea cu adresa din 19 februarie 2001; obligarea Ministerului Finanţelor Publice la rambursarea sumei de 499 RON; obligarea pârâţilor la plata sumei de 4.742 RON reprezentând indexarea sumei nerambursate, din vina acestora cu rata anuală a inflaţiei din anii 1998-2010; obligarea aceloraşi pârâţilor la plata sumei de 2.141 RON, precum şi la plata sumei de 260 RON pentru acoperirea cheltuielilor de judecată ale reclamantei (SC V.P. SRL Bucureşti).
Analizând actele şi lucrările dosarului potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de SC V.P. SRL Bucureşti este inadmisibilă, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Din economia art. 322 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că revizuirea priveşte hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
În căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor, astfel încât, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situaţia de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
Condiţia ca hotărârea atacată să evoce fondul reprezintă o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire, ce rezultă din dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Se constată că prin decizia ce face obiectul prezentei cereri a fost respinsă cererea de revizuire formulată de SC V.P. SRL împotriva deciziei nr. 480 din 27 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel încât, prin prisma argumentelor arătate, această hotărâre nu poate face obiectul cererii de revizuire.
Mai mult decât atât, trecând peste faptul că prin decizia a cărei retractare se cere nu a fost evocat fondul cauzei, cererea de revizuire este inadmisibilă şi raportat la dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Din economia dispoziţiilor legale care reglementează calea de atac a revizuirii, rezultă că admisibilitatea acesteia este condiţionată de împrejurarea ca motivele şi criticile invocate să se încadreze în cele expres şi limitativ prevăzute în art. 322 C. proc. civ.
În speţa de faţă, se constată că revizuentul, pe de o parte, reia argumentele prezentate în cuprinsul acţiunii introductive, precum şi cele din căile de atac exercitate în cauză fără a aduce altele noi, iar pe de altă parte nu şi-a încadrat expres criticile în vreuna dintre situaţiile enumerate de dispoziţiile legale menţionate.
Motivele invocate nu pot fi încadrate în niciuna dintre ipotezele expres şi limitativ prevăzute de acelaşi articol, întrucât revizuentul critică, de fapt toate deciziile pronunţate în cauză pentru aspecte ce ţin de fondul cauzei.
În concluzie, Înalta Curte constată că invocarea generică, de către revizuent, a dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., fără indicarea unuia din cele opt motive, determină inadmisibilitatea cererii.
Având în vedere toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de SC V.P. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 2239 din 14 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5734/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5741/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
