ICCJ. Decizia nr. 5761/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5761/2011
Dosar nr.113/2/2010
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 4808 din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul T.P. şi, în consecinţă, a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că pârâtul, în calitatea sa de locotenent major, respectiv maior şi, apoi, locotenent-colonel în structura organelor de securitate, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv a iniţiat măsuri de urmărire a unei persoane cu legături în cadrul cultului romano-catolic, a dispus interceptarea corespondenţei unor persoane şi a contribuit la instrumentarea dosarului numitului S.A.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul T.P., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- instanţa de fond nu a analizat legalitatea notei de constatare întocmită de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în sensul că nu s-a verificat calitatea petentului S.A. de „persoană îndreptăţită" în sensul art. 1 alin. (8) din OUG nr. 24/2008 şi nu există semnătura celui care a întocmit actul şi nici avizul juridic de legalitate;
- măsurile reţinute în speţă de instanţa de fond ca fiind contrare drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului nu se încadrează în prevederile OUG nr. 24/2008, deoarece nu urmăreau sancţionarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, ci au fost dispuse în calitatea sa de ofiţer cu atribuţii de apărare a statului român împotriva unor posibile acţiuni de spionaj - trădare. Totodată, aceste măsuri nu s-au concretizat în prejudicierea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor vizate, neexistând persecuţii împotriva acestora.
Recurentul şi-a întemeiat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, pe dispoziţiile art. 304 pct. 4, 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod greşit recurentul susţine că acţiunea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii are la bază o notă de constatare nelegală, la dosar fiind depuse aprobarea Colegiului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii privind respectiva notă şi pentru sesizarea de către Direcţia Juridică, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ; totodată, au fost depuse înscrisuri din care rezultă calitatea petentului G.S. de fiu al numitului G.A.S. şi care a solicitat accesul la dosarul de securitate al tatălui său decedat.
În ceea ce priveşte motivul de recurs ce vizează fondul acţiunii, acesta este, însă, fundamentat, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greşită a legii şi cu analiza incompletă a probelor aflate la dosarul cauzei.
Astfel, din chiar nota de constatare întocmită de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rezultă că pe numele dr. P.M. din Bacău s-a deschis dosar de verificare pentru activitate de spionaj în favoarea Vaticanului, existând dovezi că acesta a întreţinut legături apropiate cu persoane urmărite, la rândul lor, pentru activitate de spionaj. Aceste menţiuni contrazic concluzia că persoana era urmărită pentru convingerile sale religioase. De asemenea, în aceeaşi notă de constatare, măsuri de interceptare a corespondenţei figurează ca fiind preluate din dosarul „contraspionajul german", vizând corespondenţa cu persoane din R.F.G.
În ceea ce priveşte nota informativă de la fila 63 a dosarului de securitate existent pe numele G.A.S., acest act reprezintă o caracterizare favorabilă a numitului S.G.A., în calitatea acestuia din urmă de informator, iar nu un denunţ privind acţiuni sau atitudini potrivnice regimului comunist.
Faţă de probele dosarului şi situaţia de fapt rezultată din acestea instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, care prevede condiţiile legale pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, în speţă nefiind dovedită desfăşurarea unor activităţi prin care au fost restrânse drepturi sau libertăţi fundamentale în scopul menţinerii regimului totalitar.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, dispunându-se modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de T.P. împotriva Sentinţei civile nr. 4808 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5756/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5775/2011. Contencios → |
|---|
