ICCJ. Decizia nr. 5781/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5781/2011
Dosar nr.59189/3/2010
Şedinţa de la 30 noiembrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea promovată şi înregistrată la data de 07 decembrie 2010 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 59189/3/2010, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa SA şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună :
1. obligarea pârâtelor la plata sumei de 3.687.600,26 euro cu titlu de damnum emergens, reprezentând contravaloarea investiţiei realizate de către reclamantă pe terenul aparţinând pârâtului - Statul Român, şi aflat în administrarea pârâtei CNAPM Constanţa, în baza contractului de concesiune nr. 82 din 13 august 2002, reziliat în mod unilateral de către concedentă la data de 19 octombrie 2010, cu efecte de la data de 19 noiembrie 2010;
2. obligarea pârâtelor la plata sumei de 5.000.000 euro cu titlu de lucrum cessans, reprezentând beneficiul pe care reclamanta l-ar fi putut realiza în perioada de 5 ani ulterior rezilierii contractului de concesiune;
3. să dispună instituirea unui drept de retenţie asupra construcţiei edificate de către reclamantă, până la achitarea integrală a sumelor solicitate şi a dobânzilor aferente.
Tribunalul Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 1002 din 03 martie 2011, a admis excepţia de necompetenţă materială, cauza fiind declinată spre soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 3611 din 20 mai 2011, a admis excepţia de necompetenţă materială, cauza fiind declinată spre soluţionare în favoarea Tribunalului Constanţa.
Analizând înscrisurile administrate în cauză se reţine că între reclamantă şi pârâta CNAPM Constanţa a fost încheiat un contract de concesiune - nr. 82 din 13 august 2002, a cărui reziliere unilaterală a fost dispusă de către concesionar la data de 19 octombrie 2010.
Prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 se defineşte noţiunea de act administrativ, respectiv - "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ;"
Analizând contractul de concesiune invocat de către reclamantă - nr. 82 din 13 august 2002 - se constată că acesta are ca obiect transmiterea dreptului de folosinţă asupra unui imobil-teren, în suprafaţă 5.250,88 mp, ce aparţine domeniului public al statului, aflat în administrarea pârâtei CNAPM Constanţa, fosta RA Administraţia Zonei Libere Constanţa Sud şi a Zonei Libere a Basarabiei, în vederea desfăşurării de activităţi specifice zonei libere.
Astfel, în condiţiile în care imobilul-teren ce face obiectul contractului de concesiune este inclus în domeniul public al statului, în raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, contractul încheiat între părţi are natura unui act administrativ, prin asimilare.
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 213/1998, "Regimul juridic al dreptului de proprietate publică este reglementat de prezenta lege, dacă prin legi organice speciale nu se dispune altfel. (2) Dreptul de proprietate privată al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel."
Este adevărat că în raport cu prevederile art. 66 din OUG nr. 54/2006, "Soluţionarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de concesiune, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Acţiunea în justiţie se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentului".
Însă, potrivit art. 70 din acelaşi act normativ, "Contractele de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân supuse reglementărilor în vigoare la data încheierii lor.", text normativ incident în cauză în condiţiile în care contractul de concesiune încheiat între reclamantă şi pârâta CNAPM Constanţa - nr. 82 din 13 august 2002 a fost încheiat anterior apariţiei OUG nr. 54/2006.
În raport de prevederile HG nr. 517/1998 se constată că pârâta CNAPM Constanţa, deşi este o persoană juridică de drept privat, este autorizată să presteze un serviciu public aferent administrării infrastructurii de transport naval, serviciu de interes naţional, fiindu-i conferită prin lege puterea de a emite acte în regim de drept public, sens în care pârâta este asimilată unei autorităţi publice centrale.
În acest sens se apreciază că în speţă competenţa de soluţionare aparţine curţii de apel, în condiţiile în care actul administrativ asimilat - contractul de concesiune, ce constituie izvorul pretenţiilor invocate de către reclamantă, este încheiat cu o autoritate publică centrală, iar pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, având calitatea de proprietar al terenului supus concesiunii.
Pe de altă parte, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "(3) Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.", sens în care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Bucureşti, avându-se în vedere sediul pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC A. SRL, Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa SA şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5779/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5788/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
