ICCJ. Decizia nr. 5779/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5779/2011
Dosar nr.10343/1/2010
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1024 din 25 noiembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de N.O.C., de promovare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 9 mai 2010.
Pentru a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 30 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovaţi în posturile care se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului. În ceea ce priveşte concursul din data de 9 mai 2010, rezultatele finale au fost publicate la data de 25 mai 2010, astfel că termenul de 6 luni privind valorificarea rezultatelor s-a împlinit la data de 25 noiembrie 2010.
Or, pentru concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 9 mai 2010 au fost scoase posturile de execuţie şi posturile de conducere, altele decât cele care se ocupă prin concurs, vacante la data declanşării concursului.
S-a reţinut în hotărârea atacată că drept urmare a promovării d-nei judecător M.I. la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la această instanţă nu mai există posturi vacante de execuţie de judecător, astfel că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea petentei.
Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9, art. 3041 C. proc. civ. şi art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, petenta N.O.C. a formulat recurs, solicitând anularea parţială a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1024 din 25 noiembrie 2010 în ceea ce priveşte respingerea cererii sale de valorificare şi obligarea intimatului la pronunţarea unei hotărâri prin care să soluţioneze toate cererile acesteia formulate în legătură cu cererea de valorificare şi să dispună promovarea sa efectivă la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a valorificării rezultatului obţinut de aceasta la examenul pentru promovarea în funcţii de execuţie din data de 9 mai 2010.
În motivarea cererii sale, recurenta arată că hotărârea atacată este nulă absolut în ceea ce priveşte respingerea cererii sale de valorificare, deoarece încă de la data de 23 noiembrie 2010 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, erau vacante 3 posturi de execuţie, fiind îndeplinite condiţiile legale pentru valorificarea rezultatului obţinut de aceasta la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 9 mai 2010 şi pentru promovarea recurentei la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La termenul de judecată din 16 noiembrie 2011, reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii a arătat faptul că recurenta nu mai are interes în susţinerea prezentului recurs, având în vedere că în urma concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, organizat în data de 9 mai 2011, recurenta a fost promovată la Curtea de Apel Bucureşti, astfel că Înalta Curte a dat cuvântul părţilor în raport cu aspectele învederate, apărătorul recurentei susţinând că subzistă interesul în continuarea judecării recursului şi anulării Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1024/2010.
Analizând actele dosarului în raport de susţinerile părţilor şi de dispoziţiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recurenta nu mai justifică un interes legal în continuarea judecării recursului, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare.
Punctul de plecare în tratarea acestei probleme juridice îl reprezintă art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit căruia se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept.
Or, în cauza de faţă, recurenta a solicitat anularea Hotărârii nr. 1024 din 25 noiembrie 2010 prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de N.O.C., de promovare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 9 mai 2010.
Recursul de faţă a fost promovat la data de 15 decembrie 2010, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins cererea formulată de petentă de promovare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 9 mai 2010.
Ulterior declarării recursului, la data de 23 martie 2011, petenta a formulat cerere de înscriere la examenul de promovare efectivă în funcţii de execuţie din data de 8 mai 2011, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de către aceasta la dosar, optând pentru promovarea la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauzele privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, specializarea dreptul muncii.
Prin Hotărârea nr. 388 din 15 iunie 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele finale ale concursului din data de 8 mai 2011 şi a dispus promovarea, începând cu data de 1 iulie 2011, a doamnei N.O.C. la secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Or, activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.
Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanţilor.
De asemenea, nu trebuie uitate dispoziţiile speciale ale Legii contenciosului administrativ care definesc noţiunile de drept vătămat (art. 2 alin. (1) lit. o)) şi interes legitim privat (art. 2 alin. (1) lit. p)).
Astfel, dreptul vătămat reprezintă, în accepţiunea legii, orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.
Interesul legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, configurat.
Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.
În măsura în care promovarea unei căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurenta nu mai are interes în soluţionarea căii de atac a recursului, având în vedere faptul că în urma concursului organizat în data de 8 mai 2011 aceasta a promovat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauzele privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, nemaijustificând un folos practic, legitim, în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului, de anulare a hotărârii atacate şi de admitere a cererii de valorificare a rezultatului obţinut la examenul pentru promovarea în funcţii de execuţie din 9 mai 2010, cu consecinţa promovării efective a acesteia la o altă secţie a Curţii de Apel Bucureşti.
În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes, fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă şi inoperantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de N.O.C. împotriva Hotărârii nr. 1024 din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5775/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5781/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
