ICCJ. Decizia nr. 5777/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5777/20 11
Dosar nr. 268/64/2011
Şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin Încheierea din 9 martie 2011 a Tribunalului Braşov în Dosarul nr. 9637/62/2010 s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Braşov în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei art. 24 pct. 10, inclusiv anexa 4 art. IX pct. 10 din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3142/2006 invocată în cauză, având ca obiect anularea deciziei din 27 august 2010 a Inspectoratului Şcolar Judeţean Braşov privind pe reclamanta B.V.I.
Cauza având ca obiect soluţionarea excepţiei de nelegalitate a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea excepţiei de nelegalitate reclamanta B.V.I. a arătat că a fost directoarea Colegiului Tehnic „A.V.” din Făgăraş, numită prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3885/2008, cu începere de la data de 7 aprilie 2008, pentru o perioadă de 4 ani, ca urmare a ocupării postului prin concurs. După numirea în funcţia de director reclamanta a încheiat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Braşov contractul de management educaţional, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (8) din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3142/2006 şi potrivit modelului cadru din anexa 4.
Reclamanta a susţinut că dispoziţia reglementată de art. 24 pct. 10 şi anexa 4 art. IX pct. 10 din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3142/2006 constituie un act evident de înlăturare a posibilităţii de exercitare a unui drept prevăzut de lege, fiind contrar dispoziţiilor legale referitoare la dreptul la muncă şi la exercitarea profesiei cuprinse în art. 41 alin. (1) din Constituţie şi art. 3 alin. (2) şi art. 3 alin. (3) din C. mun.
Aceasta a mai arătat că dispoziţiile contestate îngrădesc în mod nejustificat exercitarea funcţiei de director al unei unităţi şcolare preuniversitare, astfel cum este reglementată prin Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Reclamanta a susţinut că este nelegală şi neaplicabilă dispoziţia reglementată prin Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5617/ 2006 de modificare şi completare a Anexei 4, art. IX pct. 10 a Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3142/2006 (care prevede modelul cadru al contractului managerial educaţional) de încetare a contractului managerial educaţional în caz de restructurare a reţelei şcolare întrucât nu s-a completat/modificat dispoziţia legală care reglementează condiţiile de încetare a contractului managerial educaţional, respectiv nu s-a modificat sau completat art. 24 pct. 10 din Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3142/2006.
Astfel, potrivit art. 24 pct. 10 din Ordinului Educaţiei şi Cercetării nr. 3142/2006 privind metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct la unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, în forma iniţială se prevede: „contractul managerial educaţional al persoanelor numite în funcţie de director/director adjunct la unităţile de învăţământ preuniversitar de stat încetează: în cazul reorganizării administrativ teritoriale”.
Prin art. 1 pct. 5 din Ordinului Educaţiei şi Cercetării nr. 5617/2006 se modifică doar anexa IV art. IX pct. 10 din Ordinul Educaţiei şi Cercetării nr. 3142/2006, fiind inclusă ca o condiţie de încetare a contractului şi situaţia „restructurării reţelei şcolare”. Reclamanta a menţionat că o asemenea reglementare nu poate constitui temei legal de încetare a unui contract de management în educaţie datorită restructurării reţelei şcolare.
Pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 107 din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a fost respinsă excepţia de nelegalitate.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut:
- în privinţa excepţiei inadmisibilităţii pentru că Ordinul nr. 3142/2006 ar fi un act administrativ cu caracter normativ, aceasta este neîntemeiată deoarece dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretată în sensul că pot face obiectul excepţiei de nelegalitate actele administrative civile cu caracter individual dar şi actele administrative cu caracter normativ, iar excepţia de nelegalitate poate fi invocată numai cu privire la actele care pot forma şi obiectul acţiunii în anulare în faţa instanţei de contencios administrativ;
- pe fondul cauzei, excepţia de nelegalitate a fost respinsă având în vedere faptul că prin ordinul a cărui excepţie de nelegalitate este invocată au fost reglementate condiţiile pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct, organizarea concursului şi încetarea acestor funcţii.
S-a arătat că potrivit art. 24 pct. 10 din Ordinul nr. 3142/2006 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului privind aprobarea Metodologiei de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat: „Contractul de management educaţional al persoanelor numite în funcţia de director/director adjunct la unităţile de învăţământ preuniversitar de stat încetează: în cazul reorganizării administrativ-teritoriale/restructurării reţelei şcolare”.
Art. 1 Anexa 1 din acest act administrativ cu caracter normativ prevede: „Prezenta metodologie este elaborată în baza prevederilor art. 145 alin. (1), alin. (2) şi alin. (7) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 20-art. 23 din Legea nr. 128/ 997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare”.
Prin acest ordin au fost reglementate condiţiile pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct, organizarea concursului şi încetarea acestor funcţii.
Susţinerile reclamantei potrivit cărora completarea adusă art. 24 pct. 10 din Ordinul nr. 3142/2006 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin Ordinul nr. 5617/2006 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului încalcă prevederile constituţionale, ale C. mun. precum şi dreptul la muncă şi carieră au fost apreciate ca neîntemeiate pentru că aceste cazuri de încetare a contractului de management educaţional sunt în acord atât cu prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995 cât şi ale Legii statutului personalului didactic nr. 128/1997, în vigoare la data adoptării Ordinului nr. 3142/2006.
Modalitatea în care s-a desemnat persoana care să îndeplinească în continuare funcţia de director al unităţii de învăţământ în urma restructurării reţelei şcolare reprezintă principala nemulţumire a reclamantei şi legalitatea şi temeinicia acestei măsuri poate fi analizată în cadrul litigiului de fond, dispoziţiile contestate în cadrul excepţiei de nelegalitate nefiind în contradicţie actele normative în a căror executare au fost adoptate.
Anexa 4 art. IX pct. 10 din Ordinul nr. 3142/2006 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului reglementează contractul de management educaţional şi prevede: ”Prezentul contract încetează în cazul reorganizării administrativ-teritoriale/restructurării reţelei şcolare”, reluând în clauzele contractuale cazurile de încetare a acestui contract, prevăzute în dispoziţiile legale ce reglementează aceste cauze de încetare a contractului de management educaţional.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta B.V.I., considerând-o nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arată că Ordinul nr. 3142/2006 contravine dispoziţiilor cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora a fost emis şi a dispoziţiilor fundamentale care reglementează dreptul la muncă deoarece:
1. Dreptul de a exercita funcţia de conducere a unităţii şcolare, câştigată prin concurs pentru o perioadă de 4 ani nu poate fi restricţionat pe criteriul restructurării unităţii şcolare pentru că ar contraveni dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi alin. (3) din C. mun., dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 146 din Legea nr. 128/1997, dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3146/2006 şi art. 41 alin. (1) din Constituţie.
2. Condiţia încetării controlului managerial educaţional pentru situaţia reorganizării unităţii şcolare constituie un act evident de înlăturare a posibilităţii de exercitare a unui drept prevăzut de lege şi este şi o condiţie care adaugă la lege.
Procedura sus menţionată din Metodologie nu este reglementată nici de Legea nr. 84/1995, legea învăţământului, nici de Legea nr. 128/1997, Statutul personalului didactic.
3. S-a precizat că în ceea ce priveşte contractul managerial al recurentei în care nu este prevăzută condiţia încetării acestuia în caz de reorganizare şi care era în vigoare la data semnării, dispoziţia din Ordinul nr. 5617/2006 este nelegală faţă de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 128/1997.
4. În altă ordine de idei, s-a considerat că art. 1 pct. 2 şi 5 din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5617/2006 este contrar şi dispoziţiilor art. 5 din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3412/2006 care prevăd că ocuparea funcţiilor de director sau director adjunct în unităţile şcolare preuniversitare se poate face numai prin concurs dar şi dispoziţiilor art. 4 din Metodologie, care prevede că cei care vor fi declaraţi câştigători pot opta pentru o singură unitate de învăţământ.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinţei recurate şi admiterea excepţiei de nelegalitate a art. 1 pct. 2 şi pct. 5 din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5617/2006 de modificare şi completare a art. 24 pct. 10 din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3142/2006.
Inspectoratul Judeţean Braşov a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 2 şi 5 din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 567/2006, prin care a fost modificat art. 24 pct. 10 şi art. IX pct. 10 din Anexa 4 la Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3142/2006.
Prin aceste dispoziţii s-a instituit posibilitatea încetării contractului de management educaţional în caz de reorganizare administrativ-teritorială sau de restructurare a reţelei şcolare.
În motivele de recurs se consideră că soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei de nelegalitate este greşită, însă susţinerile recurentei sunt nefondate.
Prin Ordinul nr. 3142/2006 a fost aprobată Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, iar cele de modificare au vizat numai unele articole ale acestei Metodologii.
Metodologia a fost emisă în baza art. 145 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (7) din Legea nr. 84/1995 şi art. 20-art. 23 din Statutul personalului didactic.
Practic prin articolele a căror nelegalitate se invocă s-a introdus un nou caz în care se poate înceta contractul de management educaţional, respectiv în cazul reorganizării administrativ-teritoriale sau de restructurare a reţelei şcolare.
În aceste condiţii nu se poate susţine că prin emiterea acestora s-ar fi încălcat dispoziţii cu forţă juridică superioară.
Susţinerea recurentei că dreptul de a exercita funcţia de conducere a unităţii şcolare nu ar putea fi restricţionat pentru că s-ar restructura unităţile şcolare deoarece ar încălca dispoziţiile C. mun., Legea nr. 128/1997, Ordinul nr. 3142/2006 şi Constituţia României, sunt nefondate.
Art. 3 alin. (2) şi alin. (3) din C. mun. nu este încălcat deoarece nu a fost încălcat dreptul recurentei de a munci, având în vedere că prin reorganizarea unităţilor şcolare, contractul său de muncă a fost preluat de unitatea şcolară nou înfiinţată.
Dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 146 din Legea nr. 128/1997 nu pot fi invocate ca temei al nelegalităţii ordinului emis având în vedere că acestea se referă la ocuparea postului prin concurs şi la condiţiile cerute pentru ocuparea postului şi nu la încetarea contractului de management educaţional, ca de altfel şi cele ale art. 21 alin. (1) din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3142/2006.
Nici dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Constituţie nu au fost încălcate pentru că aşa cum am arătat, dreptul la muncă al reclamantei nu a fost îngrădit ci, prin actul emis, s-a prevăzut posibilitatea încetării contractului de management educaţional şi pierderea funcţiei de director al unei unităţi de învăţământ atunci când intervine reorganizarea administrativ teritorială sau restructurarea reţelei şcolare.
Prin instituirea acestei posibilităţi nici nu se adaugă la lege, aşa cum susţine recurenta, având în vedere că chiar Legea nr. 84/1995, în art. 7 alin. (9), prevede posibilitatea reorganizării unor unităţi de învăţământ în cadrul altora şi în art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ s-a prevăzut aprobarea reţelei unităţilor de învăţământ de către Ministerul Educaţiei, în raport cu dinamica demografică şi cu necesităţile de formare profesională.
Faptul că în contractul managerial al reclamantei nu este prevăzută condiţia încetării contractului managerial în caz de reorganizare şcolară nu duce la nelegalitatea ordinului contestat.
Nu va putea fi reţinut nici motivul de nelegalitate a dispoziţiilor contestate în raport de dispoziţiile art. 21 din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3412/2006 şi art. 4 din Metodologie pentru că, pe de o parte, legalitatea unui act administrativ se verifică în raport cu legea în baza căreia a fost emis şi nu în raport cu alte dispoziţii ale aceluiaşi act normativ, iar, pe de altă parte, nu există inadvertenţe între dispoziţia a cărei nelegalitate este invocată şi cele art. art. 24 şi art. 4 din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 3412/2006.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 din C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.V.I. împotriva sentinţei nr. 107/F din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5776/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5778/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
