ICCJ. Decizia nr. 5774/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5774/2011
Dosar nr. 2029/54/2010
Şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei.
1.Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, cu numărul 2029/54/2010 reclamantul D.V. a solicitat ca pârâtul Ministerul Apărării Naţionale să fie obligat să elibereze un extras, în xerocopie, a Hotărârii nr. 9 a Comisiei de selecţie nr. 5, din care să rezulte că funcţia de şef al personalului la Spitalul Clinic Militar „Ş.O.” - Craiova a fost analizată în data de 16 septembrie 2009.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 22 iulie 2010, sub numărul 2307/54/2010, reclamantul D.V. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la eliberarea unui punct de vedere privind evoluţia în cariera militară şi a unui extras, în xerocopie şi în conformitate cu prevederile art. 22 şi anexei nr. 16 din Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M -179 din 11 octombrie 2007, a Hotărârii nr. 9 a Comisiei de Selecţie nr. 5, din care să rezulte că, funcţia de şef al personalului la Spitalul Clinic Militar „Ş.O.” - Craiova, a fost analizată în data de 16 septembrie 2009, iar dacă funcţia respectivă a fost analizată în data respectivă, a solicitat să se motiveze şi temeiul legal care a stat la baza analizării acestei funcţii în această dată.
Prin încheierea din 18 octombrie 2010, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 164 alin. (2) din C. proc. civ. cele două cauze au fost conexate.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 533 din 22 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul să-i elibereze reclamantului un extras din hotărârea nr. 9 a Comisiei de selecţie nr. 5 privind funcţia de şef al personalului la Spitalul Clinic Militar „Ş.O.” din data de 16 septembrie 2009.
În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că reclamantul este încadrat în funcţia de căpitan la UM Craiova şi a solicitat înscrierea la selecţia pentru funcţia de şef al personalului la Spitalul Clinic Militar „Ş.O.” - Craiova. În urma demersurilor efectuate, Ministerul Apărării Naţionale a comunicat, prin adresa nr. A 1392 din 28 decembrie 2009, adusă la cunoştinţă reclamantului la data de 4 ianuarie 2010, şi prin adresa nr. A 909 din 29 ianuarie 2010, de care reclamantul a luat cunoştinţă la data de 03 februarie 2010, că selecţia pentru funcţia pe care dorea să o ocupe a avut loc în şedinţa Comisiei de selecţie nr. 5, din data de 16 septembrie 2009, însă cererea sa nu a fost analizată, pentru că a ajuns la secretariatul tehnic al comisiei de selecţie, asigurat de UM Bucureşti, abia ulterior, la data de 22 septembrie 2009.
Totodată, i s-a transmis că nu i se poate elibera o copie a respectivei hotărâri, deoarece în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (8) din „M.R.U. 3/4 - Norme privind organizarea şi funcţionarea sistemului de selecţie şi ierarhizare în vederea evoluţiei în carieră cadrelor militare din Ministerul Apărării Naţionale", aprobate prin Ordinul ministrului apărării nr. M. 179/2007, cu modificările ulterioare, deciziile luate de comisia de selecţie trebuie să fie comunicate unităţilor militare din care fac parte cadrele militare analizate, şi cum reclamantul nu fusese analizat, nu exista un temei legal pentru această cerere.
Curtea de Apel, a reţinut că, deşi nu face parte dintre „cadrele analizate”, reclamantul are calitatea de terţ interesat în a i se comunica hotărârea, pentru că îşi manifestase voinţa de a participa la concursul pentru ocuparea funcţiei de şef al personalului la Spitalul Clinic Militar „Ş.O.” şi este îndreptăţit să cunoască motivele şi raţiunile pentru care demersul său a rămas fără rezultat.
În ceea ce priveşte solicitarea referitoare la eliberarea de către pârât a unui punct de vedere privind evoluţia sa în cariera militară, Curtea, a reţinut că nu există vreo normă în Legea nr. 80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare sau în conţinutul M.R.U. 3/4 aprobate prin Ordinul Ministrului Apărării nr. M. 179/2007 cu privire la o obligaţie pozitivă din partea pârâtului în sensul celor solicitate.
3. Recursul exercitat de pârât.
Ministerul Apărării Naţionale a formulat recurs împotriva sentinţei menţionate, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul – pârât a arătat instanţa de fond a reţinut eronat că intimatul – reclamant are un interes care ar justifica obligaţia de comunicare a unui extras din Hotărârea din 16 septembrie 2009 a Comisiei de selecţie nr. 5, în condiţiile în care prin adresele nr. A1392 din 28 decembrie 2009 şi A 909 din 29 ianuarie 2010 i s-a comunicat că demersul său de a candida pentru funcţia vizată nu a fost analizat, pentru că solicitarea a ajuns la Secretariatul Comisiei după ce selecţia fusese efectuată.
Prin urmare, în opinia recurentului - pârât, refuzul de a comunica intimatului – reclamant un document care nu îl priveşte, întemeiat pe dispoziţiile art. 20 alin. (8) din Norele M.R.V. – ¾, este legal şi nu îi produce acestuia nici o vătămare.
4. Apărările intimatului.
Intimatul – reclamant nu a formulat întâmpinare, potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ., dar a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentul – pârât se prevalează fără temei de dispoziţiile art. 20 alin. (8) din M.R.U. 3/4 - Normele privind organizarea şi funcţionarea sistemului de selecţie şi ierarhizare în vederea evoluţiei în carieră a cadrelor militare din Ministerul Apărării Naţionale, aprobate prin Ordinul nr. M179/2007.
Intimatul – reclamant a precizat că solicitarea sa de comunicare a unui extras din hotărârea nr. 9 din 16 septembrie 2009 a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 22 şi ale anexei 16 a aceluiaşi Ordin şi că are interesul să obţină extrasul solicitat, pentru a alege în cunoştinţă de cauză o conduită de urmat, în condiţiile în care a optat pentru ocuparea funcţiei în condiţiile şi în termenul prevăzut în anexa 12, punctele 2-3 din MRV ¾.
II. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurentul - pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Potrivit art. 1 alin. (1) şi (8) alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată, într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, prin refuzul de rezolvare a unei cereri sau prin nesoluţionarea unei cereri în termenul legal se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru a obţine recunoaşterea dreptului său a interesului său legitim.
Interesul legitim privat este definit în art. 2 alin. (1) lit. p) din aceeaşi lege ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.
În speţă, prima instanţă a reţinut refuzul nejustificat de eliberare, către intimatul – reclamant, a unui extras din hotărârea nr. 9 a Comisiei de selecţie nr. 5, privind funcţia de şef al personalului Spitalului Clinic Militar „Ş.O.” din data de 16 septembrie 2009, ajungând corect la concluzia, pe care instanţa de control judiciar o împărtăşeşte, că partea are un interes legitim în a obţine documentul solicitat.
Într-adevăr, din proba cu înscrisuri administrată în cauză (filele 29 şi 31 dosar fond) rezultă că intimatul – reclamant a solicitat, anterior datei de 16 septembrie 2009, înscrierea la selecţie pentru încadrarea în funcţia menţionată, lucrarea fiind înregistrată la UM Bucureşti cu nr. BS 3588 din 14 septembrie 2009 şi înaintată la Statul Major General cu nr. BS 3639 din 15 septembrie 2009, după care propunerea Statului Major al Forţelor Terestre a fost înregistrată la Direcţia Personal şi Mobilizare cu nr. C.A. 1 – 6683 din 16 septembrie 2009 şi înaintată la Direcţia Management Resurse Umane cu nr. C.A. 1 – 6741 din 21 septembrie 2009.
Prin urmare, deşi formal intimatul - reclamant nu se încadrează în noţiunea de „cadre militare analizate”, către care, prin intermediul unităţilor militare din care fac parte, se efectuează comunicarea din oficiu, în temeiul art. 20 alin. (8) din normele M.R.V. ¾, aprobate prin Ordinul Ministerului Apărării nr. M 179 din 11 octombrie 2007, text pe care recurentul – pârât îşi fundamentează criticile, instanţa de fond a reţinut corect existenţa unui interes legitim în accepţiunea prevederilor Legii nr. 554/2004, menţionate anterior.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei nr. 533 din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5772/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5776/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
