ICCJ. Decizia nr. 5778/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5778/2011
Dosar nr. 3210/113/2011
Şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cererii.
Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Brăila şi ulterior la Curtea de Apel Galaţi, la data de 11 iulie 2011, urmare a declinării de competenţă dispuse prin sentinţa nr. 1862 din 29 iunie 2011 a tribunalului, reclamanta Unitatea Administrativ – Teritorială (U.A.T.) Movila Miresii, judeţul Brăila, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia nr. 40 din 03 decembrie 2010 a Camerei de Conturi Brăila prin care au fost dispuse măsuri de remediere a neregulilor consemnate în procesul-verbal de constatare nr. 3828 din 15 octombrie 2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 1947/113/2011 aflat pe rolul Tribunalului Brăila.
În motivarea cererii, reclamata a arătat că, urmare a controlului de audit financiar efectuat de Camera de Conturi Brăila, a fost întocmit procesul-verbal de constatare nr. 3828 din 15 octombrie 2010, în care s-a consemnat faptul că în contractele/acordurile colective de muncă încheiate pe anul 2009 au fost stabilite drepturi şi sporuri salariale la care se adaugă contribuţiile angajatorului aferente, în sumă de 67.568 lei, care în opinia organului de control nu sunt prevăzute în actele normative referitoare la salarizarea personalului contractual şi al funcţionarilor publici la data încheierii contractelor/acordurilor colective de muncă.
În temeiul procesului – verbal, a fost emisă Decizia nr. 40 din 03 decembrie 2010, care stabileşte în sarcina U.A.T. Movila Miresii întinderea prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, ca urmare a efectuării de plăţi nelegale pentru diverse drepturi băneşti, acordate funcţionarilor publici şi personalului contractual, fără temei legal şi contribuţiile aferente.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea de suspendare pe dispoziţiile art. 14, cu referire la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, învederând că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de suspendare, respectiv „cazul bine justificat” şi „iminenţa prejudiciului”.
2. Hotărârea Curţii de Apel.
Prin sentinţa nr. 225 din 3 august 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a suspendat executarea deciziei până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 1947/113/2011, reţinând că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute cumulativ în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi că măsura suspendării executării actului administrativ constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată, în vederea respectării principiului legalităţii, atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi, conform Recomandării nr. R(89)9 a Consiliului de Miniştri ai Consiliului Europei cu privire la protecţia juridică provizorie în materie administrativă.
În plus, instituţia juridică analizată trebuie să ofere cetăţeanului o protecţie adecvată împotriva arbitrajului, ceea ce realizează şi Legea nr. 554/2004, modificată.
3. Recursul exercitat de pârâtă.
Curtea de Conturi a României a formulat recurs împotriva sentinţei menţionate, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.:
În motivarea căii de atac, recurenta – pârâtă a arătat că sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, explicând în detaliu motivele pentru care, în opinia sa, cererea intimatei – reclamante nu întruneşte nici condiţia cazului bine justificat, nici pe cea a prevenirii unei pagube iminente.
În esenţă, recurenta – pârâtă a arătat că instanţa chemată să decidă măsuri de protecţie provizorie trebuie sa ia în apreciere ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente. În cauza de faţă, instanţa trebuie să ia în considerare faptul că Decizia nr. 40 din 03 decembrie 2010 a Camerei de Conturi Brăila a stabilit măsuri pentru recuperarea prejudiciului creat prin acordarea unor drepturi salariale nelegale. Măsura suspendării executării se justifică numai în situaţia în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat, şi în cazul în care există argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ, or în cauza de faţă nu este vorba de nici o pagubă, entitatea reclamantă trebuind să stabilească măsuri pentru evaluarea prejudiciului şi recuperarea lui. Dimpotrivă, s-ar produce pagube bugetului în situaţia în care s-ar suspenda actul administrativ atacat.
A subliniat că suspendarea actelor administrative poate fi dispusă de instanţă numai în situaţii de excepţie, poziţie care este majoritară şi în doctrină, unde se vorbeşte despre principiul revocabilităţii actului administrativ, nu şi despre principiul suspendării, suspendarea fiind o excepţie de la regula executării din oficiu.
4. Apărările intimatei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata – pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, şi a arătat că sentinţa atacată este temeinică şi legală, făcând trimitere atât la legislaţia internă, cât şi la cea europeană, şi interpretând corect datele speţei.
II. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurenta - pârâtă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.
Legea nr. 554/2004, prevede în art. 14 şi 15, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiţiei existenţei unui caz bine justificat şi a iminenţei unei pagube, conform definiţiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) literele ş) şi t) din acelaşi act normativ.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
Cazul bine justificat poate fi reţinut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea şi consistenţa dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acţiunii în anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Verificând motivarea sentinţei atacate, Înalta Curte constată că cea mai mare parte a considerentelor cuprinde o caracterizare teoretică a instituţiei juridice a suspendării executării actului administrativ, cu referite la conţinutul normativ al Legii nr. 554/2004 şi la principiile cuprinse în Recomandarea nr. R(89) din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, fără a indica, în concret, împrejurările pe care le-a circumscris cazului bine justificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Singurul considerent reţinut de instanţă în acest sens este următorul: „în speţă, se poate aprecia că rezervele reclamantei vis-a-vis de legalitatea actului au determinat-o să-l conteste în instanţă”.
Dar simpla constatare că reclamanta a formulat contestaţie împotriva actului administrativ nu este aptă să conducă la răsturnarea prezumţiei de legalitate pe care se fondează caracterul executoriu al acestuia.
Nici condiţia prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită în cauză, pentru că, prin decizia contestată, în sarcina intimatei - reclamante au fost stabilite numai măsurile pe care urmează să le aducă la îndeplinire pentru înlăturarea abaterilor de la legalitate şi regularitate, măsuri care nu produc prin ele însele un prejudiciu material viitor şi previzibil în patrimoniul părţii sau o perturbare previzibilă gravă a activităţii sale.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat potrivit art. 15 alin. (2), cu raportare la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării, formulate de reclamantă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Curtea Conturi a României împotriva sentinţei civile nr. 225/2011 din 3 august 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Movila Miresii, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5777/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5786/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
