ICCJ. Decizia nr. 5794/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5794/2011
Dosar nr. 290/46/2011
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă.
a) Cererea de chemare în judecată.
La data de 04 februarie 2011, reclamanţii D.I. şi P.G. au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi obligată să evalueze imobilele ce provin de la autoarea P.E., să emită decizie privind titlul de despăgubire la valoare actualizată şi pentru a fi obligată la plata daunelor cominatorii, precum şi la cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanţii au susţinut că, prin Dispoziţia Primarului Comunei Milcoiu nr. 85 din 06 iunie 2006, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilele clădiri, ce au aparţinut autoarei P.E., dosarul fiind înaintat pârâtei în cursul anului 2006, fără a fi evaluat şi fără a se emite titlu de valoare, deşi au făcut numeroase reveniri.
b) Întâmpinarea formulată în cauză.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 85/2006, emisă de Primăria Comunei Milcoiu, cu motivarea că, moara cu zbalţuri, preluată de stat a fost demolată, în urma inundaţiilor intervenite în anul 1975, nefăcând obiectul măsurilor reparatorii. Primăria Comunei Milcoiu a stabilit în mod greşit măsuri reparatorii şi de aceea, i-a trimis dosarul spre reanalizarea dispoziţiei pronunţate.
A apreciat că, acordarea daunelor cominatorii este inadmisibilă, întrucât nu a fost emisă decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 5802 C. proc. civ., nefiind emis deci titlu executoriu.
c) Sentinţa şi considerentele primei instanţei.
Prin Sentinţa nr. 196 din 9 martie 2011, Curtea de Apel Piteşti, a admis acţiunea formulată de reclamanţii D.I. şi P.G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a obligat-o pe aceasta să emită decizie pentru imobilele ce fac obiectul Dispoziţiei nr. 85 din 6 iunie 2006, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că deşi de la data învestirii sale şi până în prezent, au trecut mai mulţi ani, pârâta nu s-a conformat dispoziţiilor legale, susţinând că a retransmis dosarul Primăriei Comunei Milcoiu pentru a fi completat, în condiţiile în care, trebuia să solicite completarea acestuia cu actele necesare într-un termen rezonabil, inclusiv de la reclamanţi.
Faptul că, nu s-ar cuveni acordarea despăgubirilor pentru imobilul moară care s-a demolat, nu poate constitui un motiv pentru nesoluţionarea dosarului, întrucât obligaţia sa este de a se pronunţa asupra drepturilor părţilor, putând deci respinge sau admite în parte sau integral, urmând ca părţile nemulţumite să conteste soluţia.
Refuzul pârâtei este nejustificat şi de natură să vatăme părţile în drepturile şi interesele lor legitime, prin nesoluţionarea cererii în termenul legal.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a acestei decizii, instanţa a apreciat-o ca fiind o simplă apărare, întrucât nu a fost motivată, nu s-au indicat textele de lege încălcate şi nu s-a definit calitatea procesuală a părţilor cu care înţelege să se judece.
2. Instanţa de recurs.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
a) Motivele de recurs.
În motivele de recurs s-a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 85/2006, precum şi asupra cererii de chemare în garanţie.
S-a arătat că instanţa de fond s-a pronunţat pe altceva decât s-a cerut, în sensul că a fost obligată aceasta să emită decizie de admitere sau respingere pentru imobilele ce fac obiectul notificării, deşi s-a solicitat evaluarea imobilelor şi emiterea titlurilor de despăgubire.
b) Întâmpinarea formulată în cauză.
Reclamanta-intimată D.I. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
c) Analiza motivelor de recurs.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acţiunea şi legislaţia aplicabilă, reţine:
Cu privire la excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 85/2006
Prin întâmpinare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 85/2006 (f.20, dosar fond).
Excepţia invocată nu a fost analizată de instanţa de fond, care în considerentele hotărârii a arătat că a apreciat-o ca o simplă apărare, întrucât nu a fost motivată, nu s-au indicat textele de legale încălcate şi nu s-a definit calitatea procesuală a părţilor.
Modul de abordare a cererii este greşit, după cum vom explica mai jos.
Excepţia de nelegalitate este concepută ca un mijloc de apărare prin care partea interesată poate contesta legalitatea unui act administrativ de care partea adversă înţelege să se prevaleze pentru a-şi valorifica un drept.
Soluţionarea excepţiei de nelegalitate este reglementată în art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, instanţa în faţa căreia se ridică excepţia, verifică dacă aceasta vizează un act administrativ şi dacă de acel act depinde soluţionarea cauzei, urmând a pronunţa o încheiere de admitere sau respingere a cererii de sesizare a instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze excepţia.
În cauza prezentă, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestei cereri, în sensul admiterii sau respingerii cererii de sesizare a instanţei competente, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, se constată că o astfel de cerere s-a formulat în faţa instanţei de fond, după pronunţare, astfel că nu a format obiectul cercetării judiciare.
Cu privire la soluţia pe fond.
Prin hotărârea supusă prezentei analize, instanţa de fond s-a pronunţat asupra unor lucruri necerute de reclamanţi.
Astfel, reclamanţii au cerut să fie obligată pârâta să evalueze imobilele pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri şi să emită decizia privind titlurile de despăgubire.
Din dispozitivul sentinţei atacate, explicat prin considerente, se constată că prima instanţă a avut în vedere obligarea pârâtei să soluţioneze dosarul prin admitere în tot sau în parte sau prin respingerea cererii.
Înalta Curte precizează că potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) Titlul VIII din Legea nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor emite decizii referitoare la acordarea de titluri de despăgubiri.
Legea nr. 247/2005 reglementează în detaliu atribuţiile şi competenţele Comisiei, respectiv analizarea dosarelor în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, apoi urmează evaluarea şi emiterea deciziilor reprezentând titlul de despăgubire.
În vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire este necesar a se depune întreaga documentaţie, acte în care se descriu imobilele, etc.
Ori, în speţa de faţă instanţa de fond a pronunţat o soluţie lipsită de fundament juridic fără a se ţine seama de competenţele şi atribuţiile legale ale Comisiei, arătate mai sus.
De asemenea, instanţa a acordat altceva decât s-a cerut, deci nu s-a pronunţat asupra obiectului cererii de chemare în judecată, care a avut ca obiect obligarea pârâtei să emită decizia privind titlurile de despăgubire.
d) Soluţia instanţei de recurs.
În baza art. 312 C. proc. civ. recursul se va admite şi se va casa sentinţei primei instanţe cu trimitere pentru rejudecare.
În rejudecare, instanţa de fond se va pronunţa asupra cererii de sesizare a instanţei de contencios administrativ cu privire la excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 85/2006, va verifica dacă acest act se înscrie în categoria actelor administrative supuse controlului de legalitate la instanţa de contencios administrativ.
De asemenea, instanţa de fond se va pronunţa asupra cererii de chemare în garanţie.
Pe fond, se va solicita documentaţia care a stat la baza notificării actelor de descriere a imobilelor etc. şi se va pronunţa numai în limitele în care a fost sesizată, respectiv dacă sunt întrunite condiţiile pentru obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civilă nr. 196/F-Cont din 9 martie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5786/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5797/2011. Contencios → |
|---|
