ICCJ. Decizia nr. 5797/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5797/2011
Dosar nr. 684/2/2010
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul M.V., fiul lui Ş. şi S., născut la data de 01 ianuarie 1945, în Comuna Fruntişeni, judeţul Vaslui, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât activităţile desfăşurate de pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 32 din Constituţia României din 1965 şi de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi libertatea de opinie şi de exprimare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 63 din 11 ianuarie 2011, a admis acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat că pârâtul M.V. a avut calitatea de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că, în speţă, sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Mai precis, instanţa a arătat faptul că pârâtul, în calitate de ofiţer al Securităţii, în cadrul planului de măsuri propus în D.U.I. „D.E.D.U.” a desfăşurat acţiuni operativ informative: dirijarea reţelei informative pentru a stabili activitatea „extraprofesională” a persoanei urmărite, interceptarea corespondenţei interne şi externe atât a persoanei urmărite cât şi a rudelor acesteia în scopul identificării legăturilor sale şi a naturii acestor legături, precum şi a selectării unui eventual candidat la recrutare; interceptarea convorbirilor telefonice internaţionale ale persoanei urmărite şi a rudelor apropiate, măsuri de filaj.
De asemenea, pârâtul a deschis dosar de urmărire informativă al unui fost membru P.N.Ţ.-C.D., fiind cunoscut faptul că acesta are „manifestări ostile la adresa orânduirii socialiste şi intenţionează să fugă în Occident”.
În acest sens, pârâtul a luat următoarele măsuri: dirijarea reţelei informative, prin încadrarea informativă a persoanei urmărite la domiciliul, locul de muncă şi în anturajul pe care îl are; investigaţii complexe asupra obiectivului şi a relaţiilor şi rudelor sale apropiate; efectuarea unei percheziţii secrete la domiciliu, locul de muncă şi autoturisme; măsuri de filaj, interceptarea convorbirilor ambientale şi telefonice; interceptarea corespondenţei interne şi externe.
Instanţa de fond a apreciat faptul că, prin activitatea pe care a desfăşurat-o, pârâtul a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.V., care a solicitat casarea sa şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 312 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul arată că au fost încălcate prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului cauzei şi-a însuşit „tale-quale” rezumatul făcut de grefierul de şedinţă din care rezultă – în contradicţie cu realitatea – că avocatul părţii pârâte nu a formulat nici o apărare.
În opinia recurentului, pentru clarificarea acestei probleme, este necesară studierea caietului grefierului de şedinţă în care au fost consemnate susţinerile părţilor.
În altă ordine de idei, recurentul a susţinut faptul că, pe parcursul judecării cauzei, judecătorul fondului a avut o atitudine părtinitoare.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, reţine următoarele:
I. Motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat.
Astfel, obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă constatarea calităţii intimatului-pârât de lucrător al fostei Securităţi.
Instanţa de control judiciar apreciază că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor, prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea intimatului-pârât de „lucrător al Securităţii”:
1) Persoana să aibă calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei, cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989.
Astfel, după cum rezultă din nota de constatare nr. S/DI//I/3370 din 29 octombrie 2009, recurentul a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Vaslui, Grupa de Securitate Huşi (1971) şi în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului Bucureşti (1974); locotenent major în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului Bucureşti, Serviciul 310 (1975) şi, respectiv, căpitan în cadrul Direcţiei a II-a Serviciul 2 (1981) şi Serviciul 8 (1982, 1983).
2) În calitatea menţionată la pct. 1 şi în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste partea în cauză să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Înalta Curte, consideră că şi această condiţie este îndeplinită în speţa de faţă, întrucât recurentul a urmărit informativ mai multe persoane, după cum a reţinut în mod corect şi instanţa de fond.
Toate aceste măsuri luate de Securitate, prin intermediul recurentului, reprezintă ingerinţe în viaţa personală a celui urmărit.
Instanţa de control judiciar apreciază că, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător de Securitate, este importantă imixtiunea arbitrară a autorităţilor în viaţa personală a celor urmăriţi. Această împrejurare demonstrează în mod indiscutabil încălcarea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
De altfel, Înalta Curte, constată că recurentul nici nu a negat îndeplinirea acestei condiţii legale.
II. Cu toate că recurentul a indicat în cererea de recurs motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., acesta nu a prezentat criticile subsumate acestui motiv.
III. Aspectele nominalizate în calea de atac vizează de fapt erori materiale strecurate în practicaua sentinţei atacate care puteau forma obiectul unei cereri întemeiate pe prevederile art. 281 C. proc. civ.
Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.V. împotriva sentinţei nr. 63 din 11 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5794/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5801/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
