ICCJ. Decizia nr. 5818/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5818/2011
Dosar nr. 13/36/2011
Şedinţa de la 2 decembrie 2011
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. 13/36/2011 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamanţii Primăria Comunei O. şi Comuna O. prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Judeţului Constanţa şi Curtea de Conturi a României au solicitat anularea procesului-verbal de constatare din 7 septembrie 2010 cu referire la constatările concretizate prin aplicarea măsurii din decizia nr. 22 din 4 iunie 2010, anularea deciziei nr. 35 din 7 octombrie 2010 şi a încheierii nr. VI.367 din 14 decembrie 2010 emisă de Comisia de Solutionare a Contestaţiilor de pe lângă Curtea de Conturi a României.
În motivarea contestaţiei, reclamanţii au arătat că, în fapt, prin decizia nr. 35 din 7 octombrie 2010 Camera de Conturi Constanţa a constatat în privinţa anumitor sume plătite salariaţilor că acestea au un caracter nelegal, impunându-se măsurile prevăzute în decizie, motivarea nelegalităţii acordării sumelor de bani fiind evidenţiată în cadrul procesului verbal.
S-a precizat că prin măsura de la pct. 3 din decizie s-a dispus luarea măsurilor necesare pentru stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând plăţi nelegale acordate sub forma unor drepturi băneşti de natura salariilor şi recuperarea acestuia conform prevederilor legale.
Împotriva deciziei nr. 35 din 7 octombrie 2010 au formulat contestaţie administrativă în procedura prevăzută de art. 92-art. 105 din H.G. nr. 1/2009, la care s-a răspuns prin încheierea nr. VI.367 din 14 decembrie 2010 prin care contestaţia a fost respinsă, argumentele reţinute în cadrul acesteia fiind similare celor cuprinse în procesul verbal şi în decizia administrativă contestată.
Reclamanţii au considerat nelegale şi netemeinice constatările Curţii de Conturi care a reţinut că drepturile acordate salariaţilor, drepturi speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii, au un caracter nelegal.
Reclamanţii au mai susţinut că sumele reţinute de Curtea de Conturi ca fiind nelegal plătite au fost acordate în anul 2009, în conformitate cu prevederile Acordului/Contractului Colectiv de Muncă înregistrat sub nr. 34776 din 21 octombrie 2008;
Reclamanţii au depus la dosar: decizia Curţii de Conturi nr. 35 din 7 octombrie 2010, încheierea nr. VI.367 din 14 decembrie 2010, proces-verbal de constatare, contestaţia administrativă adresată pârâtei împotriva deciziei nr. 35 din 7 octombrie 2010, copia acţiunii în anularea deciziei nr. 34 din 6 octombrie 2010, practică judiciară, contract colectiv de muncă şi acte adiţionale.
2. Întâmpinarea formulată în cauză
Pârâta Curtea de Conturi a României a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamanţi ca netemeinică şi nelegală.
3. Sentinţa şi considerentele Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 90 din 10 martie 2011 Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanţii Primăria Comunei O. şi Comuna O. prin Primar în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Judeţului Constanţa şi Curtea de Conturi a României şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de apel a reţinut că soluţionarea cauzei aparţine Tribunalului Constanţa, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât litigiul are ca obiect decizia nr. 35/2010 a Camerei de Conturi Constanţa.
De asemenea, prima instanţă a apreciat că dispoziţiile art. 228 din Regulamentul Curţii de Conturi aprobat prin hotărârea nr. 130/2010 nu pot înfrânge prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, deoarece acestea au înlocuit fără o anumită justificare dispoziţiile din hotărârea nr. 1/2009 (art. 107 şi art. 108) a Curţii de Conturi a României, prin care se reglementa competenţa materială în funcţie de emitentul actului.
S-a mai reţinut că potrivit legii, Curtea de Conturi nu are competenţa de a stabili o competenţă specială şi derogatorie a instanţei de judecată, astfel că s-au înlăturat prevederile care reglementau competenţa materială de soluţionare cuprinse în Regulament.
4. Sentinţa şi considerentele Tribunalului Constanţa
Prin sentinţa nr. 1456 din 22 septembrie 2011 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa, invocată de pârâtă.
A fost declinată competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii Primăria Comunei O. şi Comuna O. prin Primar şi pârâtele Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Judeţului Constanţa, şi Curtea de Conturi a României, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Ca urmare a constatării conflictului negativ de competenţă s-a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că prin dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi s-a stabilit că, ”Litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate”.
Pe de altă parte, potrivit pct. 228 din Regulamentul Curţii de Conturi aprobat prin hotărârea nr. 130/2010, publicato în M. Of. nr. 832/2010, competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate, în condiţiile legii contenciosului administrativ.
În raport de prevederile legale reţinute s-a constatat că sesizarea instanţei specializate de contencios administrativ se poate face doar cu referire la încheierea emisa de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, acesta fiind singurul act administrativ de natură a investi o instanţă de judecată, sesizarea distinctă a instanţei de judecată cu solicitarea de analizare a legalităţii şi temeinici actelor administrative, proces-verbal de control şi decizie, fiind inadmisibilă.
Astfel, în condiţiile în care verificarea activităţii de audit desfăşurată de către Curtea de Conturi se poate face doar cu raportare la încheierea emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, Curtea de Conturi reprezentând un organ al administratei publice centrale, s-a apreciat că actele emise de parata urmează a fi supuse controlului de legalitate de către Curtea de apel, cu raportare la dispoziţiile art. 3 pct. 1 din C. proc. civ. şi art. 10 din Legea nr. 554/2004.
5. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte examinând conflictul de competenţă, constată că soluţionarea acţiunii aparţine Tribunalului Constanţa, potrivit considerentelor ce se vor enunţa în continuare.
Conform art. 92 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a activităţilor specifice Curţii de Conturi aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 1/2009 împotriva măsurilor dispuse prin decizie, în termen de 15 zile de la data primirii, partea interesată poate face contestaţie la structura Curţii de Conturi care a emis decizia.
Primăria Comunei O. a uzat de aceste dispoziţii şi a depus contestaţia care a fost soluţionată conform art. 101 lit. b) din Regulamentul în vigoare la data analizării contestaţiei, respectiv de o comisie de soluţionare a contestaţiilor formată din consilierul de conturi care coordonează domeniul ce a făcut obiectul verificării, un alt consilier de conturi şi directorul din cadrul departamentului respectiv, deoarece se contesta o decizie emisă la nivelul camerelor de conturi.
Art. 106 din Regulament prevedea posibilitatea sesizării instanţei de contencios administrativ împotriva hotărârilor înscrise în încheiere de către entitatea verificată, însă competenţa instanţelor de contencios este diferită, în raport de structura comisiei care a soluţionat contestaţia.
Potrivit art. 107 din Regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curţii de Conturi „sesizarea instanţei se depune la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, pentru încheierile emise de structurile centrale ale Curţii de Conturi", iar potrivit art. 108 din acelaşi Regulament „în cazul încheierilor emise la nivelul camerelor de conturi, sesizarea instanţei se depune la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalelor".
Problema care se impune a fi rezolvată şi de care depinde stabilirea competenţei instanţei este dacă încheierea nr. VI 367 din 14 decembrie 2010 este emisă de o structură centrală a Curţii de Conturi, în sensul dispoziţiilor pct. 108 din Regulament.
Contestaţia a fost soluţionată de o comisie formată potrivit pct. 101 lit. b) din Regulament şi având în vedere că în finalul încheierii se precizează termenul de contestare şi instanţa competentă să soluţioneze contestaţia (Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal), competenţa de soluţionare va fi stabilită în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
De precizat că la data pronunţării încheierii ce formează obiectul analizei judiciare era în vigoare hotărârea nr. 1/2009, hotărârea nr. 130/2011 având aplicabilitate ulterioară, respectiv actelor întocmite de la 1 ianuarie 2011.
În cauză, încheierea a fost pronunţată de Curtea de Conturi la data de 14 decembrie 2010, deci anterior intrării în vigoare a Regulamentului nr. 130/2010, care a stabilit la pct. 228 că soluţionarea contestaţiilor împotriva încheierilor emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate.
Având în vedere succesiunea normelor procedurale în timp, se va aplica norma de competenţă în vigoare la data adoptării actului contestat şi nu aceea care intra în vigoare ulterior, motiv pentru care soluţionarea prezentei cauze aparţine Tribunalului Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului dintre Primăria comunei Oltina şi Comuna Oltina prin Primar, Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a judeţului Constanţa şi Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5801/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5820/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
