ICCJ. Decizia nr. 5866/2011. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5866/2011

Dosar nr.1075/39/2010

Şedinţa publică din 7 decembrie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea la data de 15 decembrie 2010, Sindicatul TESA din cadrul Spitalului Judeţean Botoşani a chemat în judecată Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Sănătăţii, solicitând anularea Ordinului nr. 1933/2010 prin care cel de-al doilea pârât a aprobat Normele metodologice privind virarea la bugetul de stat a sumelor rezultate prin reducerea drepturilor salariale, precum şi a Adresei nr. 50250/2010 prin care ministerul de resort a răspuns solicitării spitalului privind clarificarea aplicării Legii nr. 118/2010.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că Spitalul Judeţean Botoşani, ale cărui venituri sunt obţinute în baza contractelor de prestări servicii, nu intră sub incidenţa Legii nr. 118/2006, astfel încât prin ordinul atacat, prin care s-a dispus aplicarea reducerii salariului cu 25% şi în cazul unităţilor sanitare publice cu paturi, se adaugă la lege.

Prin Sentinţa nr. 68 din 14 februarie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile invocate de Ministerul Sănătăţii privind lipsa procedurii prealabile şi prematuritatea acţiunii, admiţând însă excepţia ridicată de Guvernul României referitoare la lipsa calităţii sale procesuale pasive, în care sens a respins acţiunea faţă de acest pârât.

De asemenea, instanţa a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 1993/2010 şi ca inadmisibil petitul privind anularea Adresei nr. 50250/2010.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că salarizarea personalului din cadrul Spitalului Judeţean Botoşani, ca unitate sanitară publică, intră sub incidenţa Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi, drept consecinţă, sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Sub acest aspect, instanţa de fond a constatat că ordinul atacat care aprobă Normele metodologice privind virarea la bugetul de stat a sumelor rezultate prin reducerea drepturilor salariale pentru personalul plătit din fonduri publice nu adaugă la lege, drepturile salariale ale personalului încadrat la Spitalul Judeţean Botoşani fiind supuse diminuării cu 25%.

Referitor la adresa Ministerului Sănătăţii, instanţa a reţinut că aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, conţinând punctul de vedere al instituţiei cu privire la interpretarea art. 1 din Legea nr. 118/2010.

Împotriva sentinţei a declarat recurs Sindicatul TESA din cadrul Spitalului Judeţean Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, reclamantul a arătat că instanţa de fond a constatat în mod nejustificat legalitatea ordinului, neţinând cont de faptul că spitalul este finanţat integral din venituri proprii şi nici de împrejurarea că în cuprinsul Legii nr. 118/2000 nu se face vreo referire la aplicarea actului normativ şi în cazul "unităţilor sanitare publice cu paturi", această sintagmă fiind cuprinsă doar în ordin.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel cum a reţinut instanţa de fond, potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, Spitalul Judeţean Botoşani, ca unitate sanitară cu paturi, de utilitate publică, este organizat şi funcţionează că spital public finanţat integral din venituri proprii, provenite din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestaţii efectuate pe bază de contract, precum şi din alte surse, potrivit legii.

Însă, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prevederile actului normativ se aplică şi personalului din autorităţi şi instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, se diminuează cu 25% drepturile de natură salarială stabilite conform Legii nr. 330/2009.

În art. 3 teza a II-a din acelaşi act normativ se prevede că sumele rezultate prin reducerea drepturilor salariale ale persoanelor din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii se virează integral la bugetul de stat, potrivit mecanismului stabilit prin norme metodologice prin ordin al ministrului finanţelor publice.

În executarea acestui text de lege, a fost emis ordinul contestat care prevede modalitatea de colectare la bugetul de stat a sumelor rezultate prin reducerea drepturilor salariale stabilită prin Legea nr. 118/2010 şi explicitează autorităţile şi instituţiile publice la care se referă prevederile art. 3 din legea sus-menţionată.

Sub acest aspect instanţa de fond a constatat în mod corect că ordinul atacat nu adaugă la lege, respingând astfel cererea de anulare a actului administrativ.

În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinţei fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Sindicatul Tesa "Speranţa" din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Mavromati Botoşani împotriva Sentinţei nr. 68 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2011.

Procesat de GGC - AZ

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5866/2011. Contencios