ICCJ. Decizia nr. 5876/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5876/2011
Dosar nr.5529/2/2011
Şedinţa publică din 7 decembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 15 iunie 2011, SC A.C.E. SRL a chemat în judecată Agenţia de Plăţi şi Dezvoltare Rurală şi Pescuit, solicitând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 25872 din 24 noiembrie 2010 şi a Procesului-verbal de constatare nr. 19761 din 16 septembrie 2010 prin care s-a stabilit un debit de 806.195 RON, aferent contractului de finanţare nr. 3.10102553700355/2006.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Prin Sentinţa civilă nr. 4559 din 29 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că aspectele relevate de reclamantă, privind lipsa investigării, nemotivarea procesului-verbal de constatare şi lipsa de apărare nu se încadrează în sintagma "caz bine justificat", neconstituind împrejurări de fapt şi de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actelor administrative în litigiu.
Referitor la cerinţa pagubei iminente, instanţa de fond a constatat că simpla declanşare a executării silite şi blocarea conturilor societăţii nu sunt suficiente pentru a face dovada îndeplinirii acestei condiţii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC A.C.E. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că, în raport de procesul-verbal încheiat de reprezentanţii pârâtei la 6 septembrie 2009, constatările din procesul-verbal întocmit în 2010 sunt de natură a crea dubii importante asupra legalităţii deciziei de impunere, întrucât, pe de o parte prin fuziunea prin absorbţie a beneficiarei contractului de finanţare se păstrează natura proprietăţii utilajelor achiziţionate, iar pe de altă parte, dispoziţiile legale în vigoare nu sancţionează beneficiarul a două contracte de finanţare a căror valoare eligibilă totală depăşeşte suma de 500.000 euro.
Reclamanta a mai arătat că şi cerinţa prejudiciului iminent şi previzibil este îndeplinită, societatea fiind în plină campanie agricolă, iar pentru desfăşurarea activităţii sunt indispensabile bunurile supuse executării.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, cu ocazia soluţionării cererii de suspendare a executării unor acte administrative se poate efectua doar o cercetare sumară a aparenţei dreptului, în cadrul procedurii prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, neputând fi prejudecat fondul litigiului.
Cazul bine justificat, astfel cum este reglementată această noţiune de art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ, nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin efectiv de legalitatea actului administrativ, vizând fondul, şi care se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare.
Or, împrejurările invocate de reclamantă referitoare la efectele fuziunii celor două societăţi comerciale asupra contractului de finanţare, existenţa sau inexistenţa acordului pârâtei pentru acea operaţiune, interpretarea fişei tehnice cu privire la plafonul maxim al valorii eligibile, contradicţiile dintre procesele-verbale de constatare vizează evident fondul litigiului şi nu pot constitui temei pentru a reţine ca îndeplinită condiţia cazului bine justificat.
De asemenea, nici cerinţa pagubei iminente, astfel cum este definită de art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, nu este întrunită, presupunând existenţa în cuprinsul actului vizat a unor dispoziţii care, puse în executare, ar putea produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza admiterii acţiunii în anulare ceea ce nu s-a invocat şi nu s-a dovedit în cauză.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC A.C.E. SRL împotriva Sentinţei nr. 4559 din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5871/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5878/2011. Contencios → |
|---|
