ICCJ. Decizia nr. 5871/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5871/2011
Dosar nr.681/36/2011
Şedinţa publică din 7 decembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 20 iunie 2011, reclamantul N.C.E. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, solicitând anularea Ordinului nr. II/2942 din 14 iunie 2011 şi a Dispoziţiei nr. 1880 din 29 aprilie 2011 prin care s-a dispus sancţionarea sa disciplinară cu trecerea într-o funcţie inferioară celei deţinute, de şef al Poliţiei Oraşului Cernavodă, respectiv de ofiţer specialist I, cerând totodată şi suspendarea executării actelor administrative contestate, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Petitul privind suspendarea executării a fost soluţionat de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 246 din 28 iulie 2011, prin care s-a admis cererea şi s-a dispus suspendarea executării celor două acte administrative până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
În acest sens, instanţa a constatat că există o puternică îndoială asupra legalităţii actelor prin care s-a aplicat reclamantului sancţiunea disciplinară, motivarea măsurii privind de fapt activitatea managerială desfăşurată ce ar fi putut determina eventual revocarea din funcţia de conducere şi nu sancţionarea disciplinară.
Referitor la paguba iminentă, instanţa a reţinut că este îndeplinită şi această cerinţă, având în vedere chiar efectele dispoziţiei luate de autorităţile pârâte, respectiv imposibilitatea continuării activităţii în poliţie, în lipsa unei funcţii vacante de ofiţer specialist I, precum şi afectarea prestigiului profesional al reclamantului.
Prin Încheierea din 7 septembrie 2011, aceeaşi instanţă a admis cererea formulată de Inspectoratul General al Poliţiei Române şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinţei civile nr. 246 din 28 iulie 2011 în sensul menţionării în calitate de pârât a acestei autorităţi şi nu a Inspectorului General al Poliţiei Române, care nu are calitatea de parte în cauză.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, precum şi P.L., inspectorul general al Poliţiei Române, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, în recursul formulat de conducătorul Inspectoratului General al Poliţiei Române s-a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive întrucât nu a fost chemat în judecată de către reclamant, instanţa de fond dispunând în mod nelegal menţinerea sa în cauză.
Celelalte două recursuri privesc soluţia dispusă, de suspendare a executării actelor administrative contestate, învederându-se că nu sunt întrunite în cauză cerinţele prevăzute de art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Recurenţii au arătat că reclamantul nu a dovedit prin probele administrate existenţa unor indicii care să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actelor administrative, care au fost emise cu respectarea tuturor condiţiilor de formă şi de fond prevăzute de lege.
Cu privire la paguba iminentă, s-a menţionat că actele atacate nu produc reclamantului un veritabil prejudiciu, ele având efecte doar asupra sporurilor şi indemnizaţiilor aferente funcţiei de şef al Poliţiei Oraşului Cernavodă, ceea ce nu întruneşte conţinutul noţiunii definite de art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/204.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata inadmisibilitatea recursului declarat de P.L., inspectorul general al Poliţiei Române, precum şi netemeinicia recursurilor formulate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi de Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Astfel, recursul declarat de conducătorul uneia dintre autorităţile pârâte nu poate fi luat în discuţie, P.L. neavând calitatea de pârât în cauză. De menţionat că eroarea strecurată în dispozitivul Sentinţei nr. 246/2011, în care s-a dispus admiterea cererii de suspendare a executării formulată de reclamant în contradictoriu cu inspectorul general al Poliţiei Române a fost îndreptată potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ. prin Încheierea din 7 septembrie 2011, hotărâre ce nu a fost atacată cu recurs.
În consecinţă, Curtea va respinge recursul formulat de P.L. ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală.
Referitor la celelalte două recursuri, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod justificat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, astfel cum sunt definite aceste sintagme de art. 2 lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004.
Această procedură a suspendării fiind sumară, de verificare numai a aparenţei dreptului, de natură să asigure cadrul unui proces echitabil, permite invocarea unor argumente ce tind să demonstreze o îndoială serioasă asupra legalităţii actelor administrative.
În cauză, s-a apreciat în mod corect împrejurarea că disfuncţiile constatate în activitatea managerială a reclamantului puteau constitui abateri disciplinare de natură a atrage sancţiunea prevăzută de art. 58 lit. c1) din Legea nr. 360/2002, or se putea dispune doar o măsură administrativă, respectiv revocarea din funcţia de conducere.
Şi condiţia iminenţei pagubei este îndeplinită în cauză, prejudiciul viitor şi previzibil constituindu-l, astfel cum a reţinut instanţa de fond, lipsirea reclamantului de posibilitatea de a-şi exercita activitatea într-o funcţie corespunzătoare pregătirii sale profesionale.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi de Inspectoratul General al Poliţiei Române.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Inspectorul General al Poliţiei Române - P.L., împotriva Sentinţei nr. 246/CA din 28 iulie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală.
Respinge recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5870/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5876/2011. Contencios → |
|---|
