ICCJ. Decizia nr. 5898/2011. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5898/2011
Dosar nr.6998/1/2011
Şedinţa publică din 7 decembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3952 din 24 august 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţiile netimbrării şi tardivităţii recursurilor, excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului-pârât Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale şi excepţia lipsei de interes a acestuia în promovarea recursului.
Prin aceeaşi decizie, au fost admise recursurile declarate de pârâţii S.G. şi Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale împotriva Sentinţei nr. 2975 din 14 aprilie 2011 şi a Încheierii de îndreptare a erorii materiale din 25 mai 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost modificată în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii ca nefondată a acţiunii formulate de reclamantul P.I.
Împotriva acestei decizii, la data de 13 septembrie 2011 şi în temeiul dispoziţiilor art. 317 C. proc. civ., contestatorul P.I. a formulat contestaţie în anulare, solicitând anularea deciziei contestate şi rejudecarea recursurilor declarate de intimaţii S.G. şi Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale împotriva Sentinţei nr. 2.975 din 14 aprilie 2011 şi a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 25 mai 2011.
Ca prim motiv al contestaţiei a fost invocată încălcarea principiului egalităţii armelor şi, în acest sens, contestatorul a arătat că pentru termenul de judecată din 24 august 2011 a fost citat fără comunicarea unei copii a recursului declarat de S.G. şi instanţa de judecată nu a pus în discuţia părţilor acordarea unui termen pentru a se lua cunoştinţă de motivele de recurs.
Contestatorul a invocat ca motiv de anulare şi judecarea pricinii în şedinţă publică, arătând că, potrivit dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 554/2004, era necesar ca instanţa de recurs să se pronunţe în camera de consiliu.
Anularea deciziei pronunţate de instanţa de recurs a fost solicitată de către contestator şi pentru respingerea cererii de administrare a unei probe esenţiale aflate în posesia părţii adverse, şi anume Ordinul Ministrului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale nr. 365 din 7 februarie 2011. Contestatorul a exprimat suspiciuni în legătură cu modul de repartizare a cauzei, arătând că se impune efectuarea de verificări dacă au fost respectate normele legale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Deşi întemeiată pe aceste dispoziţii legale, contestaţia în anulare formulată de P.I. nu îndeplineşte niciuna din condiţiile prevăzute expres şi limitativ pentru retractarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile pe această cale extraordinară de atac.
Astfel, se reţine că, atât necomunicarea motivelor de recurs, cât şi judecarea pricinii în şedinţă publică nu pot fi încadrare în cele două cazuri reglementate pentru contestaţia în anulare de art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
Aceeaşi concluzie se impune şi cu privire la celelalte susţineri ale contestatorului referitoare la administrarea de probe în recurs şi la repartizarea dosarului, constatându-se că niciunul din argumentele invocate nu corespunde ipotezei juridice avute în vedere de legiuitor la reglementarea contestaţiei în anulare.
În consecinţă, motivele invocate de către contestator nu pot constitui temeiul retractării deciziei pronunţate de instanţa de recurs, nefiind dovedite cerinţele impuse de lege pentru admiterea contestaţiei în anulare.
Pentru considerentele expuse, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de P.I. împotriva Deciziei nr. 3952 din 24 august 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5890/2011. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 5899/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
