ICCJ. Decizia nr. 5890/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5890/2011
Dosar nr.7898/2/2010
Şedinţa publică din 7 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 septembrie 2010, reclamantul S.I.T. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale actualizate, începând cu 1 ianuarie 2010 şi în continuare până la încetarea perioadei de suspendare a raportului său de serviciu.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin Ordinul nr. 3124 din 23 octombrie 2008, pârâtul a dispus suspendarea sa din funcţia publică deţinută, având dreptul de a i se achita drepturile salariale de care a fost privat, începând cu 1 ianuarie 2010, potrivit art. 18 anexa III Secţiunea a IV-a din Legea nr. 330/2009.
Prin Sentinţa civilă nr. 4439 din 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că raportul de serviciu al reclamantului a fost suspendat de drept, urmare a trimiterii în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute de art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999.
Instanţa a constatat că potrivit art. 18 anexa III a Legii nr. 330/2009 reclamantul are dreptul, pe perioada suspendării, la plata salariului pe care îl avea anterior în funcţia publică ocupată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a învederat că instanţa de fond a interpretat şi aplicat eronat dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispunând direct obligarea la plată, în loc să oblige autoritatea publică la soluţionarea cererii reclamantului.
De asemenea, pârâtul a mai arătat că începând cu data de 1 ianuarie 2011, a dispărut temeiul legal al dreptului la salariu pe perioada suspendării raportului de serviciu al funcţionarului public, întrucât Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin noua lege a salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice, nr. 284/2010, care nu mai prevede acordarea indemnizaţiei.
De altfel, a menţionat pârâtul, prin Ordinul nr. 2900 din 30 decembrie 2010 i s-au stabilit reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 1 ianuarie 2011, care au şi fost achitate.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune modificarea sentinţei şi admiterea doar în parte a acţiunii, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, potrivit art. 18 anexa III Secţiunea IV din Legea nr. 330/2009, funcţionarii publici ale căror raporturi de serviciu sunt suspendate pe o perioadă mai mare de 2 luni, au dreptul la salariul acordat anterior.
Aceste dispoziţii legale sunt aplicabile şi reclamantului, suspendat din funcţia publică deţinută din anul 2008 pentru perioada cât Legea nr. 330/2009 a fost în vigoare, respectiv 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010.
Sub acest aspect, acţiunea reclamantului trebuia admisă în parte, în sensul obligării pârâtului la plata drepturilor salariale restante pe perioada sus-menţionată.
Celelalte motive invocate în recursul pârâtului nu sunt fondate, instanţa având în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia se poate introduce acţiune în contencios administrativ şi de cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.
Or, reclamantul s-a adresat pârâtului la 14 iulie 2010, solicitând plata drepturilor salariale şi, întrucât nu a primit răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, a formulat acţiune la data de 10 septembrie 2009.
Referitor la împrejurarea că pârâtul a emis ordin de plată a drepturilor salariale restante, aceasta a survenit la 30 decembrie 2010, după pronunţarea sentinţei recurate, fiind, de altfel, o problemă de executare.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursul, va modifica sentinţa, în sensul că va admite în parte acţiunea şi va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a drepturilor salariale restante pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva Sentinţei nr. 4439 din 10 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite în parte acţiunea formulată de reclamantul S.I.T.
Obligă pârâtul Ministerul Finanţelor Publice la plata drepturilor salariale restante pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5880/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5898/2011. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
