ICCJ. Decizia nr. 5936/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul D.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.
în motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței că verificarea pârâtului s-a realizat în considerarea calității sale de revoluționar, la solicitarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.
Potrivit Notei de constatare din 29 august 2008 și a înscrisurilor anexate, pârâtul a fost recrutat de organele Securității Statului pentru cunoașterea activității unor cetățeni străini, precum și a altor aspecte ce prezentau interes pentru acestea, referitoare la unii salariați români din Obiectivul IH Inter, semnând un angajament în acest sens și preluând numele conspirativ A., inclusiv anterior recrutării oficiale pârâtul arătându-și disponibilitatea informativă.
Prin întâmpinare, pârâtul D.A. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
în susținerea poziției sale procesuale, pârâtul a învederat instanței faptul că nu sunt întrunite cumulativ condițiile pentru a fi declarat colaborator al Securității, astfel cum prevede art. 2 pct. b din O.G. nr. 24/2008.
Recunoaște că la dosar există documente care atestă faptul că a semnat un angajament cu Securitatea pe vremea când lucram ca ghid turistic, student fiind la A.S.E. - Facultatea de comerț, secția Relații Economice Internaționale, angajament urmat de o serie de informări scrise și semnate de pârât.
Subliniază însă, raportat la aceste note, că a acceptat în mod conștient să colaboreze cu Securitatea numai în domeniul de contrainformații, respectiv numai în ceea ce privește activitatea cetățenilor străini și aceste note privesc numai relațiile sale cu turiștii străini care vizitau România, fără nici o legătură cu vreun cetățean român sau a relațiilor acestor străini cu vreun cetățean român.
în nici una din aceste informări și în nici o frază din acestea, arată pârâtul, nu există nici o umbră de "denunțare de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist", așa cum spune legea, astfel că, în mod cert această condiție a legii pentru a putea fi declarat colaborator în sensul dorit de spiritul și litera legii nu este îndeplinită.
Conținutul acestor note privește strict activitatea sa de ghid, relațiile sale cu anumite persoane din străinătate, inclusiv de sex feminin, cu delegați de firme fără a avea nici un caracter politic și fără a conține vreun comentariu legat de opinii politice sau de cetățeni români.
Nici un personaj menționat în aceste note nu a avut de suferit de pe urma acestor informări, iar discuțiile purtate nu aduc sub nicio formă idei, note sau rapoarte care să vizeze regimul lui Ceaușescu sau să ajute în vreun fel anume organele Securității statului de la acea vreme în activitatea ei de poliție politică.
Mai mult decât atât, arată pârâtul, aceste note nu au vizat și nu au dus în niciun fel la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale cuiva. Toate corespondențele existente, prin conținutul lor, nu fac referire decât la chestiuni absolut normale privind relația ghid-turist, probleme de viață de zi cu zi și chestiuni ce țineau de serviciul acestora din străinătate de unde erau de loc, irelevante în raport de ceea ce se încearcă a se acredita prin nota de constatare existentă la dosar.
în plus, a refuzat, să facă orice comentariu cu privire la cetățeni români, la opinii politice sau la activități potrivnice regimului.
Pe de altă parte, esența acestor informații a fost atât de subțire și de irelevantă, încât din 1981 a devenit persoana urmărită de Securitate conform actelor de la dosar, fiind, fără să știe, filat de Securitate, jumătate din înscrisurile depuse la dosar reflectând această situație, prin notele de relații făcute de informatorii și ofițerii de securitate de la acea vreme împotriva sa. Edificator în acest sens este însăși un document emis la 14 octombrie 1981 de către Departamentul Securității Statului - Direcția a III-a, în care se specifica clar că nu mai era util acestei instituții, precum și numeroasele note în care era urmărit îndeaproape de către Securitatea internă.
De asemenea, a primit interdicție de a pleca în Polonia, Cehoslovacia, RSF Iugoslavia și Ungaria, fiind lăsat să plece din țară numai în URSS, la rudele mamei sale.
Prin urmare, conchide pârâtul, absolut toate rapoartele au în vedere aspecte privind date economice, date de viață personală, relațiile sale cu diverse persoane, nicidecum nu au vreun caracter politic cu privire la regimul totalitar sau cu privire la drepturile și libertățile fundamentale ale vreunui cetățean român sau străin, așa cum prevede legea.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2138 din 05 mai 2011, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut faptul că, în speță, nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității.
în concret, instanța a observat că, din analiza rapoartelor depuse la dosar și menționate în nota de constatare, nu rezultă faptul că pârâtul ar fi furnizat informații care să se încadreze în textul legal anterior individualizat.
Nici reclamantul, de altfel, nu precizează în cuprinsul acțiunii sale care ar fi, în concret, activitățile sau atitudinile potrivnice regimului ale persoanelor obiect al notelor pârâtului, și nici care ar fi informațiile furnizate în concret de pârât cu privire la astfel de conduite.
Reclamantul se rezumă la a preciza, cu titlu general, că "întreținerea de relații cu cetățeni străini sau români stabiliți în străinătate era considerată o activitate îndreptată împotriva regimului comunist, deoarece prin stabilirea acestor legături se puteau destrăma barierele informaționale controlate de partid".
în această ordine de idei, instanța a constatat că reclamantul a furnizat informații cu privire la propriile sale legături cu cetățeni străini, formate în considerarea activității sale profesionale sau la solicitarea organelor de securitate, iar nicidecum cu privire la relațiilor altor persoane cu cetățeni străini sau români stabiliți în străinătate.
Nefiind, prin urmare, întrunită cerința ca informările să vizeze activități sau atitudini potrivnice regimului, instanța a apreciat inutilă analizarea celei de-a doua condiție, dacă furnizarea informațiilor viza îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, cât timp cele două cerințe trebuie întrunite cumulativ.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii.
în motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 3041C. proc. civ., recurentul - reclamant a făcut o expunere rezumativă a împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei și a criticat sentința pentru interpretarea greșită a probelor și a prevederilor legale aplicabile.
în opinia recurentului, în speța de față, sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se reține calitatea reclamantului de colaborator al Securității, prima instanță fundamentându-și greșit soluția de respingere a acțiunii pe considerentul că intimatul ar fi "furnizat informații cu privire la propriile sale relații cu cetățenii străini".
Așa cum rezultă din materialul probator, intimatul a prezentat Securității date ample despre activitatea grupurilor de cetățeni străini în România și despre relațiile pe care aceștia le aveau cu cetățenii români, fiind de ajuns un singur denunț, care să îndeplinească condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru reținerea acestei calități.
în fine, recurentul-reclamant a arătat că, în speță, vizarea încălcării unor drepturi fundamentale era una potențială, în sensul că intimatul ar fi trebuit să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate.
Intimatul-pârât a formulat note scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 3041C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, intimatul-pârât a fost supus verificărilor sub aspectul posibilei calități de colaborator sau lucrător al Securității, urmare a cererii din 25 ianuarie 2007 adresată recurentului-reclamant de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste.
După finalizarea acestor verificări, recurentul-reclamant a întocmit nota de constatare din 09 septembrie 2008, în baza căreia a sesizat instanța de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatarea calității intimatului-pârât de colaborator al Securității, acțiune la care a atașat înscrisurile doveditoare.
înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securității.
Persoana să fi furnizat organelor de Securitate "informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității".
Informațiile furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Pe aspectul îndeplinirii acestor condiții, instanța de control judiciar reține faptul că, într-adevăr, intimatul a fost recrutat în calitate de colaborator al Securității în anul 1979, pentru supravegherea informativă a cetățeanului american de origine română "M." precum și pentru informații despre studenții străini, delegați și directori de firme turistice parteneri ai O.N.T.
Recurentul a semnat "angajamentul" având numele conspirativ de colaborator "A.".
Din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că, într-adevăr, în perioada 1979 - 1989, intimatul-pârât a furnizat informații Securității și după cum a reținut și prima instanță, relatările intimatului s-au referit la informații cu privire la propriile sale legături cu cetățeni străini, formate în considerarea activității sale profesionale, în calitate de ghid - interpret al biroului de turism pentru tineret sau la solicitarea organelor de securitate, iar nicidecum cu privire la relațiile altor persoane cu cetățeni străini sau români stabiliți în străinătate.
De altfel, în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul a recunoscut că a furnizat o serie de informații, dar acestea priveau strict activitatea sa de ghid, relațiile sale cu anumite persoane din străinătate, inclusiv de sex feminin, cu delegați de firme, fără a avea niciun caracter politic și fără a conține vreun comentariu legat de opinii politice sau de cetățeni români.
Din perspectiva analizei îndeplinirii condiției ca informația să denunțe o activitate sau o atitudine potrivnică regimului, prezintă relevanță conținutul însuși al informației furnizate, or, în speța de față, nicio informație furnizată de intimatul-pârât nu a vizat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, interpretarea pe care Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității o dă acestor informații, fiind excesivă.
Analiza celei de-a doua condiție, ca informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale a devenit de prisos, de vreme ce nu este îndeplinită condiția denunțării unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 trebuie îndeplinite cumulativ.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau 3041 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5947/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5946/2011. Contencios → |
|---|
