ICCJ. Decizia nr. 5945/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 4426 din 11 decembrie 2009, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune; a admis excepția netimbrării capătului accesoriu având ca obiect daunele morale și a anulat acest capăt de cerere ca netimbrat; a admis acțiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și a obligat pârâtul să primească cererea și actele reclamantei pentru redobândirea cetățeniei române, în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât, Curtea a apreciat că este neîntemeiată, reținând în motivare, că reclamanta s-a raportat atât la nesoluționarea cererii din septembrie 2006, cât și la cea din 25 iunie 2009, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii, cererea de chemare în judecată apare ca fiind formulată în termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. Perioada scursă de la data exprimării inițiale a voinței de obținere a programării pentru depunerea cererii va fi avută în vederea doar la aprecierea asupra caracterului justificat/nejustificat al refuzului de soluționare a cererii în 2009.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a reținut că reclamanta, cetățean al Republicii Moldova, și-a exprimat intenția de a redobândi cetățenia română, în temeiul art. 10 din Legea nr. 21/1991, astfel că, în luna septembrie a anului 2006 și apoi, în revenire, la data de 25 iunie 2009, a formulat cerere către secția consulară a Ambasadei României la Chișinău, solicitând primirea cererii și a actelor necesare redobândirii cetățeniei române, nefiind însă programată în acest sens nici după revenirea cu cererea din 2009.
în acest context, a apreciat că durata de 3 ani de la prima cerere și respectiv, șase luni de la ultima cerere și până la data formulării acțiunii, nu poate constitui un termen rezonabil de soluționare a unei cereri, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 396/2002, pentru ratificarea Convenției europene asupra cetățeniei, termen în care instituția pârâtă avea obligația de a primi cererea reclamantei, în condițiile în care obligația de soluționare a cererilor în termen rezonabil subsumează toate etapele eventuale ale unei proceduri, inclusiv cele premergătoare depunerii efective a cererii, cât timp aceasta din urmă e condiționată de anumite proceduri și termene.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ.
în motivarea căii de atac, recurentul a susținut că în mod greșit, prima instanță a respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, prin interpretarea eronată a art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prima cerere a reclamantei (și pe care instanța a avut-o în vedere) a fost formulată în septembrie 2006.
în mod greșit a apreciat prima instanță că depășirea unui termen de 6 luni de la data cererii și până la formularea acțiunii nu poate constitui în niciun caz un temen rezonabil în sensul Convenției.
A arătat că răspunsul administrativ emis de autoritatea pârâtă în aceste situații nu încorporează un refuz și cu atât mai mult, acesta nu poate fi considerat ca fiind nejustificat.
Totodată, a arătat că stadiul procesării cererilor de redobândire a ajuns la un nivel satisfăcător și a afirmat că, în lipsa unei culpe administrative, neexistând temei legal concret în stabilirea termenelor de primire a cererilor de redobândire a cetățeniei, nu putea fi obligat în baza legii contenciosului administrativ la schimbarea ordinii cronologice stabilite și la primirea cererii reclamanților în detrimentul persoanelor care au depus cereri anterior acestora, puterea judecătorească nu putea să se substituie puterii executive în a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetățeniei.
Chiar în eventualitatea în care s-ar considera că cererea de programare a datei pentru prezentarea la sediul oficiului consular în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei nu a fost soluționată într-un termen rezonabil, trebuia analizat pe fond dacă se întrunesc, în cauză, condițiile de existență ale unui refuz nejustificat.
Recurentul-pârât a menționat că termenul rezonabil de rezolvare a cererii, invocat de reclamanți, nu se regăsește în legislația română de lege lata, iar durata acestui termen a fost decantată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate.
Ordinea internă stabilită de autoritate nu încorporează un refuz de soluționare a cererii de depunere a dosarului ci prevede condițiile concrete în care acesta urmează să fie procesat, fără ca autoritatea publică solicitată să se derobeze de la îndeplinirea obligației prevăzute de Legea nr. 21/1991.
Termenul rezonabil de procesare a cererilor se stabilește în funcție de toate circumstanțele relevante.
în legătură cu eforturile autorității pârâte în găsirea unor soluții pentru rezolvarea situației generate de primirea cererilor de redobândire a cetățeniei, recurentul - pârât a menționat că a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 ce modifică și completează Legea nr. 21/1991, iar potrivit acestui act, cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei vor putea fi înregistrate și la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției, astfel că nu se poate reține lipsa de diligență a Statului Român în deblocarea situației.
în același context, recurentul a invocat și O.U.G. nr. 5/2010 privind înființarea Autorității Naționale pentru Cetățenie cu competențe în materia care interesează în speță, arătând că birourile teritoriale ale acestei autorități sunt operaționale începând cu data de 8 februarie 2010.
Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanța de control judiciar constată că nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 și art. 3041C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.
Este nefondată critica privind greșita soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, față de petitul cererii, respectiv refuzul nejustificat de soluționare a cererii, prin raportare la ultima cerere trimisă autorității publice la data de 24 iunie 2009, întrucât termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, curge de la expirarea termenului legal de soluționare a cererii, respectiv de la data de 24 iulie 2009.
Pe fond, în privința constatării refuzului nejustificat de soluționare a cererii adresată autorității pârâte în luna august 2006, în vederea programării pentru depunerea actelor privind redobândirii cetățeniei române, soluția primei instanțe este corectă, stabilindu-se că termenul de 3 ani scurs până la momentul declanșării demersului judiciar, nu este unul rezonabil.
Determinarea termenului rezonabil la care face trimitere art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei (adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de Statul Român prin Legea nr. 396/2002) se face, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului la care chiar recurentul face trimitere, prin raportare la circumstanțele concrete ale cazului.
în speță, în funcție de aceste circumstanțe, instanța a stabilit și a argumentat de ce termenul nu este unul rezonabil, făcând drept consecință aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și obligând pârâtul la primirea cererii reclamantei și a actelor aferente în vederea redobândirii cetățeniei române.
Pe de altă parte, instanța de control judiciar nu poate primi susținerea recurentului, în sensul că există un număr foarte mare de cereri, care depășesc capacitatea de procesare a secției consulare a Ambasadei, întrucât autoritățile naționale trebuie să ia măsurile necesare pentru respectarea "principiului acționării într-un termen rezonabil", care guvernează materia aflată în discuție, în conformitate cu art. 10 din Convenția Europeană pentru Cetățenie și art. 7 din Recomandarea CM/Rec (2007) 7 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, mai sus menționate.
Așa fiind, faptul de a nu răspunde solicitării intimatei-reclamante de programare în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române și a actelor necesare reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Pentru motivele arătate, recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5946/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5939/2011. contencios → |
|---|
