ICCJ. Decizia nr. 5958/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5958/2011
Dosar nr.31805/197/2011
Şedinţa publică din 8 decembrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârile care au declanşat conflictul negativ de competenţă
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta SC H. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului de Mediu anularea obligaţiei de plată a sumei de 12.232 RON, comunicată petentei prin înştiinţarea de plată nr. 61191/29 iulie 2010, sumă pentru care s-a emis somaţie şi titlu executoriu de către Administraţia Fondului de Mediu.
În motivare, reclamanta a arătat că a făcut obiectul unei inspecţii efectuată de către Administraţia Fondului de Mediu, inspecţie în urma căreia i-au fost stabilite obligaţii de plată în privinţa cărora petenta a solicitat eşalonarea la plată.
Ulterior acestui demers petenta a primit înştiinţarea de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 prin care i s-a comunicat că datorează suma de 12.232 RON, înştiinţare care a fost emisă fără a exista un titlu executoriu care să conţină suma menţionată în înştiinţare.
Ca atare această înştiinţare este nelegală, motiv pentru care reclamanta a solicitat să fie anulată.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Sentinţa nr. 558/CA din 15 februarie 2011 a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Braşov, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, actul contestat fiind emis de o autoritate publică centrală, în speţă, Administraţia Fondului de Mediu.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a solicitat reclamantei precizări cu privire la obiectul acţiunii sale, reclamanta arătând printr-o notă scrisă, depusă la dosar că înţelege să conteste înştiinţarea de plată nr. 61191/29 iulie 2010 şi titlul executoriu nr. 71349/07 septembrie 2010.
Faţă de precizarea de acţiune a reclamantei, şi faţă de obiectul acţiunii, Curtea de Apel a calificat acţiunea reclamantei ca fiind contestaţie la executare, iar prin Sentinţa nr. 111 din 30 mai 2011 a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, instanţa de executare.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că reclamanta nu contestă un act administrativ, ci actele de executare silită, respectiv înştiinţarea de plată, somaţie şi titlul executoriu emise la data de 29 iulie 2010 şi 07 septembrie 2010 de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, pentru accesorii în valoare de 12.232 RON.
În concluzie, Curtea de Apel a apreciat că obiectul cauzei nu are natura juridică de contencios ci de drept comun, fiind de fapt o contestaţie la actele de executare silită, neavând relevanţă faptul că aceste acte sunt emise de o autoritate publică centrală.
Judecătoria Braşov, prin Sentinţa nr. 12039 din 21 octombrie 2011 a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Prin aceeaşi sentinţă a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Braşov, Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov şi în conformitate cu art. 22 C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Braşov, analizând natura actelor contestate de petentă, respectiv înştiinţarea de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 şi titlul executoriu nr. 71349/07 septembrie 2010, a constatat că cele două acte au naturi juridice diferite, naturi ce impun aplicarea unor proceduri diferite.
Astfel, înştiinţarea de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 este un act administrativ ce intră sub incidenţa procedurii de contestare a Legii nr. 554/2004, în vreme ce titlul executoriu nr. 71349/07 septembrie 2010, act emis în cadrul procedurii de executare silită, intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 136 şi urm. din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Cum cele două proceduri amintite atrag competenţe materiale diferite, contestarea actului administrativ fiscal fiind de competenţa instanţelor de contencios administrativ, iar contestarea actului de executare fiind de competenţa instanţei de executare, în speţă, judecătoria, instant a procedat la disjungerea contestaţiei împotriva înştiinţării de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 de contestaţia împotriva titlului executoriu nr. 71349/07 septembrie 2010, prezentul dosar având ca obiect contestaţia împotriva înştiinţării de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010
Analizând contestaţia formulată de SC H. SRL împotriva înştiinţării de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 emisă de Administraţia Fondului de Mediu, instanţa a constatat că prin intermediul înştiinţării de plată i s-a pus în vedere contestatoarei să achite suma de 12.232 RON ce reprezintă majorări de întârziere ( dobânzi) calculate până la 30 iunie 2010.
Judecătoria Braşov a constatat că înştiinţarea de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 este un act administrativ fiscal prin care sunt determinate obligaţii de plată fiscale, îndeplinind condiţiile cuprinse în art. 41 C. proCod Fiscal, fiind un act emis de organul fiscal în aplicarea legislaţiei pentru stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
În concluzie, judecătoria a reţinut că actul contestat de petentă priveşte accesorii la taxe şi impozite a căror valoare nu depăşeşte 500.000 RON, astfel că, raportat la prevederile art. 10 alin (1) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că revine secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Braşov, competenţa de a soluţiona litigiu.
2. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca regulator de competenţă
Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 20 C. proc. civ., reţine că a fost legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a soluţiona conflictul negativ de competenţă, în raport de actele depuse la dosarul cauzei, se reţine că potrivit cererii iniţiale şi a precizărilor depuse la judecătorie, rezultă că reclamantul solicită anularea obligaţiei de plată în sumă de 12.232 RON adusă la cunoştinţă prin înştiinţarea de plată nr. 61191 din 29 iulie 2010 emisă de Administraţia Fondului de Mediu.
După cum bine a reţinut Judecătoria Braşov, înştiinţarea de plată are caracterul unui act administrativ fiscal, natura juridică a acestuia fiind stabilită în mod expres prin dispoziţiile pct. 5.2 din Ordinul nr. 519/2005.
Potrivit art. 145 alin. (1) C. proCod Fiscal, executarea silită începe prin comunicarea somaţiei, emisă în baza unui titlu executoriu.
Aşadar, primul act de executare silită este somaţia.
Înştiinţarea de plată este acel act prin care debitorul unei obligaţii fiscale este înştiinţat cu privire la existenţa şi cuantumul datoriilor bugetare, stabilite în sarcina acestuia.
Potrivit reglementării cuprinse în C. proCod Fiscal, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
Prin înştiinţarea de plată s-au adus la cunoştinţa contribuabilului datoriile pe care le are faţă de bugetul asigurărilor de sănătate.
Având în vedere caracterizarea legală prin Ordinul nr. 519/2005, pct. 5.2 a înştiinţării de plată, ca fiind un act administrativ fiscal, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, aparţine instanţei de contencios administrativ şi nu judecătoriei.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile privind actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
În consecinţă, întrucât actul contestat de petentă priveşte accesorii la taxe şi impozite a căror valoare nu depăşeşte 500.000 RON, competenţa de soluţiona litigiul aparţine secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea SC H. SRL şi intimata Administraţia Fondului pentru Mediu - Direcţia Venituri, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5952/2011. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 5969/2011. Contencios → |
|---|
