ICCJ. Decizia nr. 5969/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5969/2011
Dosar nr.35590/3/2009
Şedinţa publică de Ia 9 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată la data de 26 octombrie 2009, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, anularea actului administrativ emis de pârâtă şi anume Nota de debit nr. 110 din 19 mai 2009, înregistrată sub nr. 2915/RG/16 iunie 2009, în valoare de 15.165,86 Euro.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a implementat în parteneriat cu Fundaţia Serviciilor Sociale Bethany proiectul Phare 2004/016-772.04.02.03.01.01.126 „Centrul de Servicii pentru Copii şi Familie Odobeşti". Pentru finanţarea proiectului, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău a încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse contractul de finanţare menţionat mai sus, semnat la data de 30 noiembrie 2006 cu notificarea de începere a proiectului.
A mai arătat că în urma procesului de verificare a dosarului de plată finală aferent Proiectului Phare a fost înaintată o Notă de Debit comunicată în data de 16 iunie 2009 şi înregistrată sub nr. 2915, prin care, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău figurează ca debitoare cu suma de 15.615 Euro, sumă declarată neeligibilă conform anexelor la adresa 3800 din 25 iunie 2009 emisă de Organismul Intermediar Regional pentru Program Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Est.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat pe cale de excepţie, necompetenţa materială a tribunalului în soluţionarea cauzei şi inadmisibilitatea în raport de prevederile art. 7, alin. (1) C. proc. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 823 din 9 martie 2010, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 4567 din 17 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia privind inadmisibilitatea invocată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie, prevăzută de art. 7, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât acţiunea este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, invocând dispoziţiile art. 304, pct. 8 C. proc. civ.
În susţinerea acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă arată că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, schimbând natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Astfel, susţine că la dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă că după emiterea şi comunicarea notei de debit contestate, reclamanta a invitat autoritatea pârâtă la procedura concilierii, în vederea soluţionării pe cale amiabilă a situaţiei privind nota de debit, în conformitate cu dispoziţiile art. 7201 - art. 72010 C. proc. civ. De asemenea, la data de 24 iulie 2009 a avut loc întâlnirea dintre reprezentanţii recurentei-reclamante şi Organismul Intermediar POS DRU Regiunea Nord Est din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, rezultatul acestei întâlniri fiind consemnat în minuta întocmită, părţile menţinându-şi fiecare punctul de vedere.
Apreciază recurenta-reclamantă că procedura prealabilă a fost îndeplinită în ceea ce priveşte nota de debit a cărei anulare se solicită, astfel încât, în mod greşit acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Recursul este întemeiat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este întemeiat, după cum se va arăta în continuare.
În speţă, se contestă nota de debit nr. 110 din 19 mai 2009 emisă de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin care, în urma procesului de verificare a dosarului de plată aferent programului Phare 2004/016-772.04.02.03.01.01.126, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei de 15.165,86 Euro, din care 11.374,40 Euro plată contribuţie Phare.
Această notă de debit este, aşa cum se specifică şi în cuprinsul său, aferentă contractului de grant Phare 2004/016, iar în componenţa notei intră cheltuieli efectuate de reclamantă în cadrul unor proceduri subsecvente executării contractului de grant menţionat, cheltuieli declarate neeligibile tocmai în temeiul aplicării prevederilor contractului de finanţare.
Reţinând această situaţie de fapt, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte procedura prealabilă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 7, alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată, care prevăd că plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător".
Dispoziţiile Codului de procedură civilă în materia concilierii, la care face trimitere art. 7, alin. (6) din Legea nr. 554/2004 sunt cele prevăzute de art. 7201, alin. (1) - (5), procedura reglementată prin acestea fiind respectată de recurenta-reclamantă. Astfel, la dosar a fost depusă dovada convocării autorităţii pârâte la procedura concilierii prin adresa nr. 3144/RG/02 iulie 2009, precum şi dovada consemnării rezultatelor concilierii prin Minuta nr. 4453 din 24 iulie 2009.
Coroborând dispoziţiile art. 7, alin. (6) din Legea nr. 554/2004, modificată, cu cele ale art. 7201 C. proc. civ., raportate la înscrisurile depuse la dosar de recurenta-reclamantă şi menţionate mai sus, Înalta Curte constată că, în speţă, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile în condiţiile legii, astfel încât această condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ este îndeplinită.
Prin urmare, instanţa de fond a făcut în mod greşit aplicarea dispoziţiilor art. 7, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind acţiunea ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, în condiţiile în care din actele dosarului rezultă că reclamanta a urmat această procedură, în temeiul dispoziţiilor art. 7, alin. (6) din Legea nr. 554/2004, raportate la cele ale art. 7201 C. proc. civ., pe care însă prima instanţă nu le-a luat în considerare la pronunţarea soluţiei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312, alin. (1), (2) şi (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea pe fond a acesteia,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcţia Generală de Asistentă Socială şi Protecţia Copilului, împotriva Sentinţei civile nr. 4567 din 17 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5958/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5973/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
