ICCJ. Decizia nr. 5994/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5994/2011
Dosar nr.7677/2/2010
Şedinţa publică din 12 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul S.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, obligarea pârâtului la trecerea/avansarea sa în corpul ofiţerilor de jandarmi, acordarea gradului profesional de ofiţer de jandarmi începând cu data absolvirii şi emiterea unei dispoziţii de numire pe o funcţie corespunzătoare pregătirii sale profesionale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este angajat al Ministerului Administraţiei şi Internelor din anul 2000 şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Unităţii Militare 0389 Lugoj, având gradul profesional de plutonier major, iar în perioada anilor 2001 - 2006 a urmat cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie "A. I. Cuza" - Bucureşti la forma de învăţământ frecvenţă redusă, susţinând examenul de licenţă la Academia de Poliţie "A. I. Cuza" - Bucureşti în sesiunea iulie 2006 unde a obţinut media 7.50.
A mai arătat reclamantul că legiuitorul nu face distincţie între forma de învăţământ curs de zi şi curs cu frecvenţă redusă, folosind în mod generic termenul de "absolvenţi", fapt pentru care a apreciat că discriminarea s-a făcut la avansarea în gradul de sublocotenent deoarece studenţii de la cursurile de zi au fost trecuţi în corpul ofiţerilor, iar cei de la frecvenţă redusă nu au primit acest grad profesional, deşi în anul 2001, când a fost selecţionat pentru concursul de admitere la Academia de Poliţie, s-a luat în calcul numărul necesar de studenţi la frecvenţă redusă care să fie avansaţi în corpul ofiţerilor după absolvire.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat respingerea acţiunii, întrucât art. 36 din Legea nr. 80/1995 face referire la provenienţa ofiţerilor şi nu la obligativitatea acordării gradelor militare celor menţionaţi în lege, reglementând posibilitatea trecerii în corpul ofiţerilor a maiştrilor militari şi subofiţerilor absolvenţi de studii superioare.
În cauză a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantului Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România prin care a solicitat admiterea acţiunii, arătând că legiuitorul nu face nicio diferenţă sau discriminare între studenţii de la cursurile de zi şi cei de la frecvenţă redusă.
2. Hotărărea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 2892 din 12 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantul S.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că prevederile legale ale art. 23 Legea nr. 550/2004, precum şi cele ale art. 36 alin. (1) şi 45 lit. a) şi b) din Legea nr. 80/1995, nu reglementează obligaţia pârâtului de a trece în corpul ofiţerilor, fără susţinerea unui concurs, cadrele militare care au absolvit studii superioare.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că art. 49 alin. (1) din Ordinul MAI nr. 300 din 21 iunie 2004 prevede că agenţii de poliţie/maiştrii militari şi subofiţerii care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile legii, iar disp. art. 134 din acelaşi ordin prevăd că absolvenţii prevăzuţi la art. 133, după promovarea examenului de licenţă din prima sesiune organizată în anul absolvirii, pot participa la concurs pentru ocuparea posturilor vacante.
Din coroborarea dispoziţiilor Legii nr. 80/1995 şi ale ordinelor MAI emise în domeniul resurselor umane, instanţa de fond a constatat că ofiţerii pot proveni din rândul subofiţerilor absolvenţi cu diplomă de licenţă ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sau ai altor instituţii de învăţământ superior, cu profil corespunzător specialităţilor necesare cadrelor militare, iar maiştrii şi subofiţerii dobândesc calitatea de ofiţer după promovarea unui examen sau concurs organizat în acest scop.
Referitor la soluţia de principiu pentru unificarea practicii, adoptată la data de 09 februarie 2009, în şedinţa plenului judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, conform căreia poliţiştii, respectiv agenţii de poliţie/subofiţerii care au absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" sunt încadraţi în corpul ofiţerilor fără îndeplinirea oricărei alte formalităţi, prima instanţă a apreciat că această soluţie nu constituie un argument în favoarea admiterii acţiunii, neputând fi aplicată prin analogie în cazul jandarmilor cadre militare, având în vedere că dispoziţiile legale aplicabile acestora, respectiv Legea nr. 80/1995 sunt diferite de cele aplicabile poliţiştilor - Legea nr. 360/2002.
Sub aspectul faptului că studenţii de la cursurile de zi ale Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" care au absolvit în luna iulie 2006 au fost avansaţi în corpul ofiţerilor de jandarmi odată cu obţinerea diplomei de licenţă, instanţa de fond a reţinut că pentru absolvenţii cursurilor de zi sunt alocate anual fonduri bugetare pentru pregătirea lor, în vederea încadrării în structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, numărul lor fiind stabilit anterior absolvirii în funcţie de necesarul de personal al instituţiei, astfel că în condiţiile în care Legea nr. 80/1995 nu prevede că trecerea în corpul ofiţerilor de jandarmi, se face prin simpla absolvire a studiilor superioare, cerinţa pârâtei de promovare a unui concurs de promovare în acest sens este legală, neputându-se considera că răspunsul dat cererii reclamantului, prin adresa nr. 296111 din 20 august 2010, exprimă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Concluzionând, prima instanţă a constatat că invocarea dispoziţiilor HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, este lipsită de relevanţă, întrucât aceste dispoziţii au intrat în vigoare ulterior absolvirii de către reclamant a Facultăţii de Drept din cadrul acestei instituţii de învăţământ superior, iar susţinerile referitoare la existenţa unei discriminări între absolvenţii cursurilor de zi şi absolvenţii cursurilor cu frecvenţă redusă nu pot fi reţinute, nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000.
3. Recursul reclamantului
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul S.D. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 80/1995 şi a dispoziţiilor HG nr. 267/2004 în raport de probele administrate.
Recurentul apreciază ca nelegală soluţia de respingere a acţiunii, respectiv constatarea instanţei de fond în sensul că în cauză nu sunt îndeplinite de adresa nr. 196111 din 20 august 2010 condiţiile unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii sale din 12 august 2010 prin care solicitase trecerea sa în corpul ofiţerilor.
În cadrul motivelor de recurs se arată că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile Legii nr. 80/1995 în sensul în care calitatea de ofiţer poate fi obţinută doar după promovarea unui examen sau concurs organizat în acest sens.
Se arată că instanţa de fond nu a ţinut cont de soluţia de principiu pentru unificarea practicii judiciare adoptate la data de 9 februarie 2009 în şedinţa plenului secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de faptul că în situaţia sa sunt deplin aplicabile dispoziţiile art. 9 şi 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.
Se arată că în cauză instanţa de fond a greşit modalitatea de recrutare a ofiţerilor de jandarmi în raport de dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 80/1995 şi în raport de dispoziţiile HG nr. 294 din 21 martie 2007, iar calitatea recurentului de jandarm nu împiedică recunoaşterea dreptului său de a fi numit în gradul de ofiţer ca urmare a absolvirii cursurilor la frecvenţă redusă în cadrul Facultăţii de Drept a Academiei de Poliţiei "A.I.Cuza".
Recurentul arată că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, pentru a fi avansat ofiţer de jandarm, începând cu data absolvirii Facultăţii de Drept a Academiei de Poliţiei, neexistând raţiuni obiective şi rezonabile ca persoane aflate în aceleaşi situaţie - angajaţi în cadrul autorităţii pârâte şi absolvenţi al aceloraşi studii, să fie trataţi în mod diferit.
Se invocă în acest sens dispoziţiile art. 16 din Constituţia României şi existenţa unei discriminări în ceea ce priveşte tratamentul diferit aplicabil subofiţerilor de jandarmi faţă de agenţii de poliţie faţă de care se aplică dispoziţiile art. 9 şi 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În susţinerea recursului, recurentul depune la dosar practică judecătorească.
La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La dosar recurentul a depus la data de 11 noiembrie 2011 "precizări la motivele de recurs" calificate de Curte în raport de data depunerii ca fiind concluzii scrise însoţite de practică judiciară ca fiind concluzii scrise însoţite de practică judiciară.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, pentru următoarele considerente, ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sentinţa atacată este dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 80/1995, în mod corect apreciind instanţa de fond că în cauză cererea recurentului de recunoaştere de către intimat a gradului militar de ofiţer este neîntemeiată şi pe cale de consecinţă adresa de răspuns din 20 august 2010 nu îndeplineşte condiţiile unui refuz nejustificat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. "i)" din Legea nr. 554/2004.
În mod corect s-a apreciat că dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 80/1995 fac referire în mod generic la provenienţa şi nu la acordarea automată a gradelor militare a celor menţionaţi în lipsa îndeplinirii condiţiilor specifice, prevăzute prin ordine interne privind posibilitatea trecerii cadrelor militare într-un corp superior.
Astfel, art. 42 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile M.A.I. prevede că "maiştrii militari şi subofiţerii care au absolvit studii superioare cu diplomă de licenţă (n.n. fără a se specifica studii militare sau civile) au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante", cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor specificate în articolul respectiv.
Aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor legale invocate, art. 36 din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, instituie posibilitatea trecerii în corpul ofiţerilor a maiştrilor militari şi subofiţerilor absolvenţi de studii superioare, iar art. 42 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 condiţionează acest lucru de promovarea unui concurs susţinut în acest sens, concurs care se organizează în momentul identificării unor posturi vacante prevăzute cu funcţii de ofiţer, aspect reiterat şi de prevederile art. 9 din ordinul menţionat.
Astfel, art. 42 din ordin dispune: agenţii de poliţie/maiştrii militari şi subofiţerii care au absolvit studii superioare cu diplomă de licenţă au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile legii, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele criterii:
a) sunt declaraţi "apt" din punct de vedere medical şi psihic pentru corpul ofiţerilor;
b) studiile superioare absolvite corespund cerinţelor postului;
c) nu se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare;
d) nu sunt puşi la dispoziţie în situaţiile prevăzute la art. 65 din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv la art. 89 din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare."
De asemenea, potrivit art. 134 din Ordinul M.A.I. nr. 300 din 21 iunie 2004 privind activitatea de resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu modificările şi completările ulterioare, absolvenţii prevăzuţi la art. 133, după promovarea examenului de licenţă din prima sesiune organizată în anul absolvirii, pot participa la concurs pentru ocuparea posturilor vacante .. ".
Prin urmare, nu se poate efectua trecerea unui subofiţer în categoria ofiţerilor, în condiţiile în care acesta nu a promovat vreun concurs organizat în acest sens.
În ceea ce priveşte invocarea de către recurent a nerespectării instanţei de fond a soluţiei de principiu a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acest aspect de nelegalitate nu poate fi reţinut. Aceasta deoarece soluţia de principiu a fost adoptată în considerarea dispoziţiilor art. 9 şi art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, cu referire la dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (4) din HG nr. 294/2007. Aceste acte normative nu sunt aplicabile recurentului, în cauză fiind aplicabilă Legea nr. 80/1995, care nu conţine prevederi similare. Pe cale de consecinţă este neîntemeiată susţinerea că pentru trecerea în corpul ofiţerilor nu este necesară promovarea unui concurs organizat în acest scop, iar recurentul nu a promovat vreun concurs în acest sens.
Dispoziţiile HG nr. 294/2007 nu îi sunt aplicabile deoarece recurentul a absolvit Cursurile Academiei de Poliţie în anul 2006, anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Apare ca neîntemeiată şi susţinerea privind existenţa unei discriminări nefiind aplicabile hotărârile emise de CNCD invocate deoarece nu există situaţii comparabile în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. a) din OG nr. 137/2000, fiind verificate de către CNCD dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, care nu sunt aplicabile recurentului.
În mod corect instanţa de fond a constatat că actul normativ aplicabil recurentului Legea nr. 80/1995 nu conţine o astfel de reglementare. Nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României în raport de situaţia absolventului al cursurilor de zi al Facultăţii de drept din cadrul Academiei de Poliţiei "A.I.Cuza" Bucureşti faţă de situaţia sa de absolvent al cursurilor de frecvenţă redusă deoarece în cauză sunt aplicabile dispoziţiilor Ordinului MAI nr. 300/2004 numai pentru absolvenţii cursurilor de zi sunt asigurate alocaţiile bugetare necesare, numărul lor fiind stabilit anterior absolvirii, în raport de necesarul de personal al MAI, neputându-se reţine existenţa unei situaţii comparabile între cele două categorii de absolvenţi cu studii superioare.
Practica judecătorească depusă la dosar nu poate fi reţinută deoarece priveşte situaţia poliţiştilor şi aplicarea Legii nr. 360/2002, or, în prezenta cauză este aplicabilă Legea nr. 80/1995.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.D. împotriva Sentinţei nr. 2892 din 12 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 5973/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6001/2011. Contencios → |
|---|
