ICCJ. Decizia nr. 6116/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6116/2011
Dosar nr. 289/43/2010
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2011
Reclamantul C.P. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de calculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi suspendarea executării H.G. nr. 737/2010, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin H.G. nr. 737/2010 s-a aprobat metodologia de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 113/2010 prin care s-a dispus anularea pensiei de serviciu a reclamantului stabilită prin Decizia de pensionare nr. 149781 din 30 august 2010.
S-a susţinut că această hotărâre de Guvern este nelegală, întrucât contravine atât prevederilor art. 15 din Constituţia României, cât şi prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii în raport cu dispoziţiile O.G. nr. 137/2000 modificată şi completată, arătând că dispoziţiile unei legi, mai exact, cele ale Legii nr. 119/2010 reclamate ca având efect discriminatoriu, nu pot face prin ele însele obiectul unei sesizări întemeiate pe O.G. nr. 137/2000 ci doar al unei excepţii de neconstituţionalitate în a cărei soluţionare Curtea Constituţională are atribuţii exclusive, conform art. 146 lit. d) din Constituţie.
S-a invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.
De asemenea, s-a invocat şi excepţia lipsei de interes a reclamantului, având în vedere că actul administrativ a fost executat material şi a intrat în circuitul civil.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 62 din 1 martie 2011 a admis excepţia inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile invocată de pârât şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamant
Totodată, a respins ca rămasă fără obiect cererea de intervenţie accesorie formulată în favoarea Guvernului României, de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada formulării plângerii prealabile, acţiunea urmând să fie respinsă ca inadmisibilă.
Faţă de soluţia dată excepţiei inadmisibilităţii, analiza celorlalte excepţii şi a fondului cauzei, reţine instanţa, nu se mai poate efectua.
De asemenea, faţă de soluţia dată acţiunii principale, s-a reţinut că nici cererea de intervenţie accesorie nu poate fi primită, deoarece scopul intervenientului este acela de a contribui la obţinerea unei soluţii favorabile de către partea în interesul căreia a intervenit.
împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul C.P.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în ceea ce priveşte îndeplinirea procedurii prealabile, hotărârea instanţei este nelegală, întrucât decizia de pensionare este un act juridic civil şi nu un act administrativ pentru a fi necesară procedura prealabilă administrativă.
Cu privire la calitatea procesuală activă şi la lipsa interesului legitim al recurentului, acesta a susţinut că hotărârea este de asemenea nelegală, întrucât el este titularul unui drept subiectiv încălcat, iar dreptul său este legitim, decizia de recalculare a pensiei afectându-i dreptul de proprietate.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acţiunea introductivă de instanţă, C.P. a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României, anularea H.G. nr. 737/ 2010 privind metodologia de calculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi suspendarea executării H.G. nr. 737/2010, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea nr. 737/2010 este un act administrativ unilateral cu caracter normativ emisă în temeiul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 pentru organizarea executării în concret a dispoziţiilor legale.
În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, persoana care se consideră vătămată în drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ, înainte de a se adresa instanţei competente, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se simte în continuare nemulţumit sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acţiune în contencios administrativ.
Dreptul la acţiune în contencios administrativ, se naşte, aşadar doar după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamaţia administrativă sau după expirarea termenului legal de soluţionare a cererii.
În speţă, faţă de lipsa plângerii prealabile, anularea H.G. nr. 737/ 2010 este inadmisibilă astfel că în mod corect instanţa de fond a dispus respingerea acţiunii, în acest sens.
Cum prin neîndeplinirea procedurii prealabile instanţa nu a fost legal investită, în mod temeinic s-a reţinut că cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect
Într-adevăr, intervenţia accesorie formulată în interesul altei părţi, are un scop limitat, intervenientul urmărind ca prin apărările pe care le face să contribuie la consolidarea dreptului părţii în favoarea căreia a intervenit în sensul că soluţia pronunţată de instanţă să se dea în favoarea acelei părţi.
Examinând şi din oficiu hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul declarat de reclamantul C.P. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.P. împotriva Sentinţei civile nr. 62 din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5976/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6137/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
