ICCJ. Decizia nr. 5919/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5919/2011
Dosar nr. 4571/2/2011
Şedinţa publică de la 8 decembrie 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 10 noiembrie 2010 reclamanta Şulea Silvia a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- suspendarea H.G. nr. 737/2010, prin care s-a dispus recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119 din 1 iulie 2010, anulându-se dispoziţiile Legii nr. 567/2004 prin care aceasta a ieşit la pensie pentru vechime în magistratură, conform deciziei de pensionare nr. 183453 din 24 decembrie 2008;
- suspendarea deciziei de pensionare nr. 183453 din 24 decembrie 2008 şi menţinerea, pe cale de consecinţă, a vechii decizii de pensionare.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin decizia de pensionare nr 183453 din 24 decembrie 2008 emisă în baza Legii nr. 567/2004 i s-a stabilit o pensie de asigurări sociale de stat pentru vechimea în magistratură de 31 de ani (vechimea totală în muncă 38 de ani) în cuantum de 3.026 RON, sumă din care primea efectiv suma de 2.608 RON.
Începând cu luna septembrie 2010, prin punerea în aplicare a H.G. nr. 737/2010 s-a dispus recalcularea pensei pe care reclamanta o primeşte în baza Legii nr. 119/2010, iar în urma recalculării s-a stabilit ca aceasta să primească o pensie în valoare de 1.442 RON, din care primeşte efectiv suma de 1.351 RON. A mai susţinut că pensia stabilită în baza Legii nr. 567/2004 a avut în vedere faptul că funcţiile în magistratură sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice, impunând restricţii pentru orice altă activitate, principiu care este valabil atât pentru magistraţi, cât şi pentru personalul de specialitate din cadrul instanţelor.
Pensia de serviciu nu constituie decât o compensaţie parţială a inconvenientelor şi rigorii statutului special la care se supune întregul personal din instanţe şi parchete, restrângerea dreptului la pensie prevăzut de Constituţia României şi în alte acte normative, nefiind admisă.
Prin Sentinţa nr. 3451 din 16 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei în privinţa capătului de cerere având ca obiect suspendarea deciziei de pensionare nr 183453 din 24 decembrie 2008 emisă de Casa Locală de Pensii a Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a de litigii de muncă şi asigurări sociale. Instanţa a disjuns capătul principal de cerere având ca obiect suspendarea H.G. nr. 737/2010 formându-se dosarul de faţă.
La termenul de judecată din data de 27 iunie 2011 instanţa pus în discuţia părţilor excepţia lipsei de interes în promovarea cererii, invocată din oficiu.
Prin sentinţa nr. 4680 din 6 iulie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de interes şi a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ca lipsită de interes.
Analizând cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010, Curtea a reţinut că în momentul procesual de faţă reclamanta nu mai justifică un interes juridic protejat în condiţiile legii pentru a obţine suspendarea executării acestui act administrativ.
Curtea a apreciat că lipsa de interes a cererii reclamantei derivă din faptul că prin Sentinţa civilă nr. 3670 din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, hotărâre executorie de drept, în condiţiile art 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, instanţa a dispus suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr 737 din 21 iulie 2010 până la pronunţarea instanţei de fond în cadrul acţiunii având ca obiect anularea actului normativ menţionat anterior.
În aprecierea Curţii, H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010 are natura unui act administrativ cu caracter normativ care emană de la o autoritate a administraţiei publice centrale, iar prin raportare la caracterul normativ al actului administrativ menţionat, deci fiind vorba de un act administrativ care produce în condiţiile legii efecte juridice faţă de toate persoanele, erga omnes, în mod corelativ, în optica instanţei de judecată Sentinţa nr. 3670 din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, executorie de drept în condiţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, produce efecte erga omnes, lipsind de interes cererea reclamantei având un obiect similar.
Deşi în Legea nr. 554/2002 nu se prevede în mod expres faptul că hotărârea judecătorească prin care instanţa a dispus suspendarea executării unui act administrativ cu caracter normative produce efecte juridice erga omnes, Curtea a apreciat că un astfel de efect se impune din considerente de logica juridică, fiind discriminatoriu ca un act administrativ cu caracter normativ să producă efectele juridice în vederea căruia a fost adoptat faţă de toate persoanele, cu excepţia celor care au fost parte în litigiul de drept administrative, în cadrul căruia instanţa a dispus suspendarea executării actului administrativ, ca urmare a caracterului inter partes al hotărârii judecătoreşti.
A reţinut Curtea că aceasta este şi optica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în privinţa efectelor juridice erga omnes, iar nu inter partes, pe care le produce o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus suspendarea executării unui act administrativ.
Astfel, prin Decizia nr 38 din 7 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa a respins ca nefondat recursul declarat de către MAI şi Guvernul României împotriva Sentinţei nr 338 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj prin care instanţa de fond a dispus suspendarea executării H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2000 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. nr 527 din 28 iulie 2010 până la pronunţarea instanţei asupra acţiunii având ca obiect anularea actului administrativ a cărui suspendare s-a dispus.
În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a statuat că suspendarea Hotărârii Guvernului nr 735/2010 produce efecte erga omnes, astfel încât, acţiunile introduse după pronunţarea acestei sentinţe care au acelaşi obiect sunt lipsite de interes.
Or, în putere de lucru judecat intră dispozitivul hotărârii şi considerentele hotărârii în măsura în care se reflectă în dispozitiv şi îl explicitează, iar în această privinţă curtea reţine că în considerentele Decizia civilă nr. 38 din 7 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie instanţa supremă a statuat că măsura suspendării actului administrativ dispusă de către instanţa de fond, executorie de drept potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, produce efecte erga omnes.
Însuşirea şi aplicarea considerentelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire ca caracterul erga omnes al efectelor juridice pe care le produce hotărârea judecătorească prin care instanţa a dispus suspendarea executării actului administrativ cu efect normativ se impune şi în virtutea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în acest sens.
Împotriva Sentinţei nr. 4680 din 6 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Şulea Silvia, solicitând casarea sentinţei şi pe fond admiterea cererii de suspendare.
În motivarea căii de atac, neîncadrată în drept, recurenta a susţinut că instanţa a dat o dezlegare greşită excepţiei lipsei de interes, în opinia sa, interesul în promovarea acţiunii subzistă, justificat de diminuarea cuantumului pensiei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect, în condiţiile abrogării H.G. nr. 737/2010 prin O.U.G. nr. 59/2011.
Recurenta-reclamantă a formulat un răspuns la întâmpinare, susţinând că nu se poate afirma că nu există interes, câtă vreme dreptul său la pensie a fost lezat, pensia fiindu-i micşorată cu 75%.
Mai înainte de a trece la examinarea legalităţii soluţiei pronunţate de instanţa de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă în raport cu obiectul cererii şi al actului juridic dedus judecăţii, subzistă condiţia interesului în promovarea căii de atac.
Interesul constituie una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii în justiţie, necesară nu numai în momentul declanşării procedurii judiciare prin formularea cererii de chemare în judecată, ci pe tot parcursul derulării cauzei.
Interesul trebuie să fie legitim, personal, născut şi actual.
Prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat suspendarea H.G. nr. 737 din 29 iulie 2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
H.G. nr. 737/2010 a fost abrogată prin art. 4 al O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care a fost publicată în M. Of. al României, Partea I, Nr. 457, din 30 iunie 2011, dată la care a intrat în vigoare.
Cum suspendarea de executare este o măsură provizorie, constând în întreruperea sau amânarea vremelnică a efectelor actului juridic dedus judecăţii, iar H.G. nr. 737/2010 şi-a produs deja în întregime efectele, este evident că în acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curţii de apel.
În consecinţă, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes, soluţie ce face de prisos cercetarea celorlalte motive de recurs şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Şulea Silvia împotriva Sentinţei nr. 4680 din 6 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5834/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5931/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
