ICCJ. Decizia nr. 6122/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6122/2011
Dosar nr. 1755/33/2010
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Ţ.V. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, solicitând anularea Ordinului 457 din 24 aprilie 2009 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia publică de conducere de director executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Maramureş, repunerea acestuia în toate drepturile aferente funcţiei publice, cu consecinţa obligării pârâtului la plata diferenţei dintre drepturile sale salariale legal cuvenite şi cele efectiv realizate în considerarea noii funcţii publice pe care a ocupat-o temporar.
A mai arătat că prin Ordinul 275 din 22 aprilie 2005 a fost numit în funcţia publică de conducere director executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Maramureş, iar prin Ordinul 457 din 24 aprilie 2009 invocând prevederile art. III alin. (1) şi alin. (11) din O.U.G. 37/2009, a fost eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv la expirarea preavizului de 30 de zile calendaristice fiind numit prin Ordinul 633 din 24 mai 2009 în funcţia publică de execuţie de consilier I superior în cadrul aceleiaşi direcţii, beneficiind de salariul de bază aferent acestei funcţii publice pe care a ocupat-o până la ordinul 958 din 2 iulie 2010 când a fost reintegrat în funcţia publică de conducere de director executiv.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 68 din 3 februarie 2011 a admis acţiunea formulată de reclamant dispunând anularea Ordinului nr. 457 din 24 aprilie 2009 şi obligarea pârâtului să achite reclamantului toate drepturile aferente acestei funcţii, respectiv diferenţa dintre drepturile cuvenite şi cele efectiv realizate în intervalul 24 mai 2009 – 1 iulie 2010, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2345,3 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că actul administrativ atacat, respectiv Ordinul nr. 457 din 24 aprilie 2009 a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 declarată neconstituţională astfel că potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 reclamantul are dreptul la repararea prejudiciului cauzat.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale susţinând următoarele critici:
1) Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică prin aceea că a dispus respingerea excepţiilor inadmisibilităţii, tardivităţii şi lipsei de interes, fără a preciza motivele care au condus la această soluţie.
Prin cea de a doua critică, referitoare la fondul cauzei, recurentul a susţinut că la emiterea ordinului atacat au fost respectate prevederile art. 99 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 118/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, reclamantul menţinându-se pe funcţia publică deţinută anterior de consilier superior treapta I, cu drepturile salariale aferente.
Recurentul a mai susţinut că în temeiul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 414 din 14 aprilie 2010 a fost emis Ordinul nr. 959 din 2 iulie 2010 prin care reclamantul a fost reintegrat în funcţia publică de conducere de director executiv al Direcţiei Agricole Judeţene Maramureş.
Cât priveşte obligarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la plata diferenţei dintre drepturile cuvenite şi cele efectiv realizate în intervalul 24 mai 2009 – 1 iulie 2010, recurentul susţine că a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii, întrucât „despăgubirile” respectiv daunele pot fi acordate doar de la data introducerii acţiunii, or reclamantul în acest interval de timp a beneficiat de remuneraţie salarială astfel că pretenţia acestuia urmăreşte o îmbogăţire fără just temei.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat, recurentul a susţinut că acestea sunt exagerat de mari în raport de valoarea pricinii.
Recursul este nefondat.
Referitor la critica privind reanalizarea de către instanţa de fond a excepţiei inadmisibilităţii, excepţiei tardivităţii şi excepţiei lipsei de interes, urmează să se constate că această critică este neîntemeiată, întrucât instanţa de fond s-a pronunţat asupra acestora prin încheierea de şedinţă din data de 27 ianuarie 2011, făcând menţiunea despre aceasta şi în hotărârea pronunţată (fila 2).
În ceea ce priveşte fondul cauzei instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Astfel, intimatul-reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ anularea Ordinului nr. 457 din 24 aprilie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin care i se aduce la cunoştinţă că va fi eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv în baza art. III alin. (1) şi alin. (11) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, urmând a beneficia de un preaviz de 30 de zile calendaristice, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Prin ordinul nr. 633 din 24 mai 2009 reclamantul a fost numit în funcţia publică de execuţie de consilier I superior în cadrul aceleiaşi direcţii, beneficiind de salariul de bază aferent acestei funcţii publice.
Actul administrativ atacat, respectiv Ordinul nr. 457/2009, emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 este lipsit de orice fundament legal, ca urmare a deciziei nr. 1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecţiei de neconstituţionalitate a legii de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 37/2009.
Viciul de constituţionalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza şi pentru executarea unor dispoziţii neconstituţionale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal şi nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziţii neconstituţionale.
Menţinerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituţionalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituţiei, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale destinatarilor normelor declarate neconstituţionale.
Urmare a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a emis Ordinul nr. 958 din 2 iulie 2010 prin care reclamantul a fost reintegrat în funcţia publică de conducere de director executiv.
Ca o consecinţă a acestui fapt şi potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 reclamantul are dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin actele administrative emise în baza unor ordonanţe ale guvernului declarate neconstituţionale.
În lumina considerentelor deciziilor nr. 413 şi nr. 414/2010 ale Curţii Constituţionale care, exercitând controlul de constituţionalitate asupra legii de modificare şi completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reţinut că începând cu data de 28 februarie 2010, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 şi prin O.U.G. nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale a celor două ordonanţe de urgenţă menţionate, faţă de situaţia de fapt descrisă anterior, măsura reintegrării intimatului în funcţia publică corespunzătoare apare justă şi legală.
În aceste condiţii, obligarea recurentului-pârât la plata unei despăgubiri egale cu diferenţa dintre drepturile băneşti cuvenite şi cele efectiv realizate de către intimatul-reclamant în funcţia de execuţie în perioada 24 mai 2009 – 1 iulie 2010 apare ca justă şi întemeiată, în condiţiile în care, ca urmare a actelor nelegale emise de către recurent, intimatul a suferit în mod concret un prejudiciu constând în diferenţa dintre drepturile salariale efectiv realizate şi cele care i s-ar fi cuvenit în situaţia în care actul nelegal nu ar fi intervenit.
Referitor la critica, privind acordarea de către instanţă a unor cheltuieli exagerat de mari urmează să se constate că este neîntemeiată, întrucât obligaţia are la bază culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii or recurentul s-a aflat în mod evident în culpă.
Aşa fiind, în temeiul art. 274 C. proc. civ. pârâtul va fi obligat şi în calea de atac a recursului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 620 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant Ţ.V.
Examinând şi din oficiu hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 68 din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la 620 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6117/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 6139/2011. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
