ICCJ. Decizia nr. 6139/2011. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6139/20 11
Dosar nr. 7480/1/2011
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 271 din 2 decembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantei SC H.P. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit prin care solicită anularea deciziei nr. 4100 din 5 martie 2010.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei sentinţe iar prin decizia nr. 4120 din 15 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost anulat recursul ca netimbrat.
În motivarea deciziei s-a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform poziţiilor legale sus menţionate, iar recurenta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior, deşi a fost citată cu menţiunea timbrării, devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul a fost anulat netimbrat.
Împotriva acestei decizii s-a formulat contestaţie în anulare de către contestatoarea SC H.P. SRL întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (2) teza finală din C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat că în cauză sunt întrunite elementele prevăzute de art. 317 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. deoarece instanţa a anulat recursul fără ca el să fi fost judecat în fond, apreciind că acesta nu a fost legal timbrat.
Însă, contestatoarea a achitat suma de 20 RON la Primăria Suceava cu chitanţa din 13 septembrie 2011 şi a transmis chitanţa prin fax la 14 septembrie 2011 la nr. de fax al secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi a ataşat şi confirmarea de transmitere a faxului.
Pentru că reprezentantul contestatoarei, avocat C.I., din motive de sănătate, nu a putut să reprezinte reclamanta-recurentă a fost transmisă şi o cerere de amânare însoţită de certificatul de concediu medical şi împuternicirile avocaţiale.
S-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, casarea deciziei nr. 4120 din 15 septembrie 2011 şi stabilirea unui termen pentru rejudecarea recursului.
S-a depus la dosar chitanţa de plată a taxei de timbru şi a timbrului judiciar, cererea de amânare formulată în dosarul de recurs, factura detaliată din care rezultă transmiterea înscrisurilor către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite contestaţia în anulare pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să-şi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
Art. 318 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează contestaţia în anulare specială, iar potrivit acestui text, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
În speţă, contestaţia în anulare este întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ., respectiv că dezlegarea dată de instanţa de fond este rezultatul unei greşeli materiale.
Noţiunea de „greşeală materială”, în sensul art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ., se referă la aspecte formale ale judecăţii, constând în confundarea unor date sau elemente materiale evidente, pentru verificarea acestora nefiind necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În doctrină şi jurisprudenţă s-a acceptat că în sfera „greşelii materiale” intră şi situaţia în care recursul este anulat ca netimbrat, dacă taxa judiciară de timbru fusese achitată anterior.
Caracterul de eroare materială este dat de împrejurarea că la baza judecăţii emise de instanţa de recurs asupra excepţiei de netimbrare stă o eronată reprezentare a situaţiei de fapt, instanţa apreciind în mod eronat că taxa de timbru nu a fost achitată anterior pronunţării. Existenţa dovezii achitării taxei de timbru, considerată lipsă de către instanţă, dă acest caracter de eroare materială pentru că nu se pune problema unei modificări asupra modului în care s-au apreciat probele.
În speţă, suntem în prezenţa unei erori materiale deoarece contestatoarea a făcut dovada că la data de 13 septembrie 2011 a achitat taxa judiciară de timbru, iar chitanţa a fost trimisă la 14 septembrie 2011, însoţită de o cerere de amânare formulată de avocat pentru motive de sănătate, prin fax la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin urmare, la data anulării recursului ca netimbrat, taxa judiciară de timbru era plătită, ceea ce nu poate echivala decât cu o eroare materială.
De aceea, în baza art. 320 din C. proc. civ. va fi admisă contestaţia în anulare, va fi desfiinţată decizia atacată şi se va dispune acordarea unui nou termen de judecată pentru soluţionarea recursului la 17 februarie 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia în anulare formulată de SC H.P. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 4120 din 15 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Desfiinţează decizia atacată şi dispune acordarea termenului de judecată la data de 17 februarie 2012, pentru soluţionarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6122/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6140/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
