ICCJ. Decizia nr. 6140/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6140/2011
Dosar nr. 5542/1/2011
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 247 din 22 septembrie 2010, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta P.M. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii B., având ca obiect anularea hotărârii din 23 aprilie 2010 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că reclamanta nu a probat că a avut calitatea de persoană refugiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta P.M., care a arătat că actele depuse la dosar dovedesc faptul că tatăl său, I.C. figurează în registrul refugiaţilor, întocmit în perioada 1940-1942 şi că acesta a fost luat prizonier de către trupele sovietice; după plecarea tatălui său, a rămas în localitatea B., judeţul Bihor împreună cu fratele său, I.D., şi cu mama sa, aspect confirmat de cei doi martori audiaţi în cauză, dar şi de actul de naştere şi de adeverinţa şcolară eliberată de unitatea unde a frecventat primele clase.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 3113 din 27 mai 2011, a admis recursul declarat de recurenta P.M., a modificat sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea, a anulat hotărârea din 23 aprilie 2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii B. şi a obligat această pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 aprilie 2010, pentru perioada 2 noiembrie 1940-6 martie 1945.
În considerentele deciziei, instanţa de control judiciar a arătat că, prin actele de stare civilă prezentate, recurenta a probat faptul că numitul I.C. este tatăl său şi că întreaga sa familie a fost refugiată din localitatea H. în localitatea B., în perioada 1942-1945.
La data de 30 iunie 2011, Casa Judeţeană de Pensii B. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 3113 din 27 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a solicitat admiterea acesteia şi, în consecinţă, admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., revizuenta a făcut o prezentare a istoricului litigiului şi a arătat faptul că instanţa de control judiciar a acordat intimatei-reclamante P.M. drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru o perioadă mai mare de timp decât cea solicitată, respectiv noiembrie 1940–martie 1945.
Totodată, pentru perioada anterior arătată, intimata a formulat cererea din 2006, care a fost respinsă de către Casa Judeţeană de Pensii B. Această soluţie a fost analizată şi menţinută de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 1314/2009, pronunţată în Dosarul nr. 7498/1/2008.
La data de 22 august 2011, revizuenta a completat cererea, indicând şi motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ.
Revizuenta a arătat faptul că, în Dosarul nr. 170/35/2007 al Curţii de Apel Oradea, s-a depus în probaţiune fişa refugiatului I.C. din care rezultă cu certitudine faptul că acesta nu este tatăl intimatei-reclamante, existând doar o identitate de nume între acesta şi tatăl său.
Fişa refugiatului nr. 5694 se referă la I.C. care a avut domiciliul în localitatea T. şi s-a refugiat la A., iar în anul 1941 avea vârsta de 41 ani.
În anul 1940, tatăl intimatei-reclamante avea domiciliul în localitatea H., iar la data naşterii intimatei, în 1941, avea doar 26 de ani.
Revizuenta a susţinut că a intrat în posesia acestui act doar la data de 20 iulie 2011.
A fost depus la dosar actul nou invocat de revizuentă.
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată
Analizând temeiurile de fapt şi de drept invocate de revizuentă, în raport cu dispoziţiile legale ce reglementează această instituţie, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Textul legal anterior citat este o aplicare a principiului disponibilităţii şi vizează inadvertenţele dintre ceea ce s-a cerut şi ceea ce instanţa a pronunţat.
Faţă de dispoziţiile art. 129 alin. final, judecătorii nu pot depăşi limitele obiectului cererii deduse judecăţii.
În speţa de faţă, Înalta Curte apreciază că este fondat acest caz de revizuire, întrucât instanţa a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita).
În concret, prin cererea din 2010, intimata P.M. a solicitat Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/1989 stabilirea calităţii de beneficiar a legii pe perioada 1942–martie 1945. Comisia a respins cererea intimatei, prin hotărârea din 23 aprilie 2010, cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada unei persecuţii etnice.
După cum s-a relevat anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 3113 din 27 mai 2011, a admis recursul declarat de recurenta P.M., a modificat sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea, a anulat hotărârea din 23 aprilie 2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii B. şi a obligat această pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 aprilie 2010, pentru perioada 2 noiembrie 1940-6 martie 1945.
Ca atare, instanţa de contencios administrativ a acordat mai mult decât a solicitat intimata-reclamantă.
II. Potrivit art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă după pronunţarea acesteia s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor (...).
În cauza de faţă, sunt îndeplinite cerinţele impuse de textul normativ anterior individualizat, întrucât fişa refugiatului I.C. din 29 noiembrie 1941 nu a putut fi prezentată cu ocazia soluţionării cauzei în fond şi recurs.
În consecinţă, în baza art. 320 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de revizuire, va desfiinţa nr. 3113 din 27 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi va acorda termen pentru soluţionarea recursului la data de 17 februarie 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de revizuire formulată de Casa Judeţeană de Pensii B. împotriva deciziei nr. 3113 din 27 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Desfiinţează decizia atacată şi acordă termen la 17 februarie 2012 pentru soluţionarea recursului .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6139/2011. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 6141/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
