ICCJ. Decizia nr. 6158/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6158/2011
Dosar nr. 1029/44/2010
Şedinţa publică de la 20 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 114 din 7 aprilie 2011 Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul G.E.C. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor – Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, a dispus anularea adresei nr. 483828 din 15 iulie 2010 emisă de Agenţia Naţională a funcţionarilor publici şi obligarea acesteia din urmă la emiterea avizului favorabil pentru transformarea postului ca urmare a examenului organizat la data de 3 mai 2010 la Poliţia Comunitară Brăila, precum şi obligarea Poliţiei Comunitare Brăila la reîncadrarea reclamantului în funcţia publică în care acesta a promovat ca urmare a examenului menţionat.
În motivarea sentinţei instanţa de fond a reţinut că, în mod nelegal, autorităţile pârâte au refuzat reîncadrarea (respectiv avizarea reîncadrării) reclamantului ca urmare a promovării examenului de avansare în clasă profesională, cu motivarea că acesta nu îndeplinea condiţiile legale prevăzute de art. 2 alin. (2) din Regulamentul anexă la Ordinul nr. 1932/2009 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici Bucureşti, art. 68 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 şi art. 144 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008 – în sensul că reclamantul avea deja studii superioare la data ocupării funcţiei publice, iar îndreptăţiţi să participe la examen erau numai cei care ocupau o funcţie inferioară, pentru care se cereau studii medii şi care ulterior au absolvit o formă de învăţământ superior.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu aplicarea greşită a legii şi cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii.
În dezvoltarea acestor motive de recurs, pe care recurenta le-a încadrat în prevederile art. 304 şi art. 3041, se arată că dispoziţiile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată prevăd expres dreptul funcţionarilor publici cu funcţii de execuţie de a participa la examenul de promovare într-o clasă superioară celei în care sunt încadraţi, în urma dobândirii unei diplome de studii de învăţământ superior în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea. Astfel, se prevede că dobândirea diplomei de studii superioare are loc ulterior dobândirii calităţii de funcţionar public, fapt care în speţă nu s-a realizat, iar reclamantul avea posibilitatea să participe la un concurs de recrutare pentru ocuparea unei funcţii superioare, iar nu la un examen de promovare în clasă.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 68 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 modificată şi republicată „În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior, funcţionarii publici de execuţie au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei funcţii publice într-o clasă superioară celei în care sunt încadraţi, dacă studiile absolvite sunt în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea sau dacă autoritatea ori instituţia publică apreciază că studiile absolvite sunt utile pentru desfăşurarea activităţii.”
Totodată, dispoziţiile art. 144 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici prevăd următoarele:
„La examenul de promovare în clasă a funcţionarilor publici pot participa funcţionarii publici încadraţi pe funcţii publice cu nivel de studii inferior, care au absolvit o formă de învăţământ superior de lungă durată, studii universitare de licenţă sau o formă de învăţământ superior de scurtă durată, în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea”.
Analiza literală şi gramaticală a normelor citate nu conduce nicidecum la concluzia expusă de recurentă, în sensul că studiile superioare trebuie să fie efectuate ulterior ocupării unei funcţii publice cu nivel de studii inferior, ci doar la existenţa condiţiei ca funcţionarul public să fi absolvit o formă de învăţământ superior (de lungă durată, de licenţă sau de scurtă durată), în specialitate în care îşi desfăşoară activitatea. Astfel, rezultă că pentru participarea la examenul de promovare în clasă a funcţionarilor publici sunt necesare următoarele condiţii legale: (a) calitatea de funcţionar public încadrat pe o funcţie publică de nivel de studii inferior; (b) absolvirea – fără a distinge dacă anterior sau ulterior ocupării funcţiei publice de nivel de studii inferior – a unei forme de învăţământ superior din cele menţionate.
În speţă, reclamantul, care a absolvit studiile superioare cu diplomă de licenţă în anul 2005 şi a dobândit calitatea de funcţionar public în anul 2007 îndeplinea condiţiile pentru participarea la examenul de promovare în clasă ce a avut loc la 3 mai 2010 şi pe care l-a promovat.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta a fost invocat în mod greşit de recurent, toate criticile formulate vizând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greşită a legii.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor – Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici împotriva sentinţei nr. 114 din 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6153/2011. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 6159/2011. Contencios → |
|---|
