ICCJ. Decizia nr. 661/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 661/2011
Dosar nr.8457/2/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul R.G.D. a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, cerere de suspendare a executării Ordinului din 26 august 2009 a Preşedintelui Casei Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, act administrativ prin care i s-a suspendat raportul de serviciu pe perioadă nedeterminată.
În motivarea cererii se arată că prin Ordinul din 26 august 2009 s-a suspendat raportul de serviciu în perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999.
S-a arătat că reclamantul a adresat şi plângere prealabilă prin care s-a cerut Preşedintelui Casei Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale revocarea Ordinului din 26 august 2009 emis cu încălcarea legii, iar paguba iminentă este indiscutabilă, având în vedere faptul că pe perioada suspendării este lipsit de plata drepturilor salariale şi a tuturor celorlalte drepturi accesorii raportului de serviciu, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin precizarea la acţiune, reclamantul a solicitat şi obligarea la plata concediilor medicale, cu dobânzile legale şi la plata contribuţiilor la asigurările sociale şi 10.000 RON, daune materiale.
Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia prematurităţii introducerii acţiunii pentru că s-a adresat cererea înainte ca reclamantul să primească răspunsul la plângerea prealabilă.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 4067 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia prematurităţii şi a fost admisă în parte cererea, s-a dispus suspendarea executării Ordinului din 26 august 2009 emis de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond şi respinse restul pretenţiilor.
În motivarea soluţiei, referitor la excepţia prematurităţii, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată poate să se adreseze instanţei fără să aştepte răspunsul autorităţii publice.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv că există indicii de nelegalitate a actului administrativ, este întrunită cerinţa pagubei iminente şi se poate dispune suspendarea Ordinului din 26 august 2009 până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru celelalte pretenţii ale reclamantului s-a considerat că pot fi acordate în cadrul litigiului ce vizează anularea actului administrativ, în raport de art. 18 şi 19 din Legea nr. 554/2004 şi nu în cadrul cererii de suspendare.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul R.G.D. şi pârâta Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale.
I. În recursul declarat de reclamantul R.G.D., deşi se recunoaşte că instanţa de fond a motivat foarte bine hotărârea, arătând prevederile legale încălcate de către Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale prin emiterea ordinului, consideră că suspendarea executării actului administrativ este echivalent cu repunerea sa în situaţia anterioară şi se impune şi obligarea Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale la plata drepturilor băneşti aferente concediului medical, mai ales că reclamantul a fost lipsit de venituri din cauza abuzului autorităţilor.
II. În recursul declarat de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale se critică soluţia instanţei de fond ca fiind netemeinică şi s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei şi respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
În motivele de recurs se arată că instanţa de fond, în mod eronat, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Legat de motivele de nelegalitate a Ordinului din 26 august 2009, s-a apreciat că prin emiterea acestui ordin nu i-a fost încălcat reclamantului dreptul la muncă prevăzut de art. 41 din Constituţia României, că reclamantul a refuzat în mod repetat şi total nejustificat să predea documentele Comisiei de disciplină şi ştampila acesteia, aflate în posesia sa, în actul administrativ se motivează în concret măsura suspendării raportului de serviciu, iar în urma finalizării cercetării administrative s-a dispus retrogradarea din funcţia publică.
Referitor la pretinsa vătămare s-a invocat faptul că, în măsura în care reclamantul se considera prejudiciat prin executarea Ordinului din 26 august 2009 avea posibilitatea să urgenteze procedura cercetării administrative desfăşurată de comisia de disciplină.
În ceea ce priveşte Recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniştri la 13 septembrie 1989 s-a arătat că recomandările nu sunt obligatorii şi aplicarea este condiţionată de anumite circumstanţe care nu sunt îndeplinite în cauză.
Ulterior recurenta a precizat că suspendarea dispusă de instanţa de fond a încetat de drept deoarece prin Sentinţa civilă nr. 3213 din 01 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea reclamantului şi s-a anulat Ordinul din 26 august 2009 şi s-a solicitat respingerea cererii de suspendare.
În şedinţa publică din 7 ianuarie 2011 recurentul R.G.D. a declarat că renunţă la recursul său declarat împotriva Sentinţei civile nr. 4067 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar prin încheierea din aceeaşi dată s-a luat act, în baza art. 246 alin. (1) C. proc. civ., de renunţarea la judecata recursului.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a dispus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Ordinului din 26 august 2009 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin care se suspendase raportul de serviciu al reclamantului R.G.D. pe perioadă nedeterminată, până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivele de recurs se critică această soluţie pentru că instanţa, în mod greşit, a considerat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Până la soluţionarea prezentului recurs, prin Sentinţa civilă nr. 3213 din 1 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantului R.G.D. şi s-a dispus anularea Ordinului din 26 august 2009 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Faţă de această împrejurare nu pot fi reţinut susţinerile recurentei care solicită să se constate că suspendarea pronunţată prin Sentinţa civilă nr. 4067 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ar fi încetat de drept de la data de 1 septembrie 2010 pentru că suspendarea s-a dispus până la pronunţarea instanţei de fond.
Aceste susţineri sunt nefondate deoarece art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, prevede un caz de prelungire de drept a efectelor suspendării.
Astfel, potrivit acestui text „în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)”.
Chiar dacă suspendarea dispusă în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 este dată până la pronunţarea instanţei de fond, legea a prevăzut un caz de prelungire de drept a măsurii suspendării până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, dar cu condiţia ca cererea de anulare a actului administrativ a cărui suspendare s-a obţinut să fie admisă de instanţa de fond şi chiar dacă reclamantul nu a formulat şi cerere de suspendare în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În raport de prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin admiterea acţiunii în anulare formulată de reclamant se constată prelungită de drept măsura suspendării până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru că legea prevede o „prelungire de drept” şi fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, nu vor mai fi analizate motivele de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva Sentinţei nr. 4067 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 659/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 664/2011. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
