ICCJ. Decizia nr. 654/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 654/2011
Dosar nr.7986/2/2010
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC N.L. I.F.N. SA a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României solicitând instanţei suspendarea executării HG nr. 760 din 21 iulie 2010 privind înfiinţarea societăţilor comerciale S.E.B. SA, S.E.D. SA, S.E.M. SA, S.E.O. SA, S.E.M.M. SA, prin reorganizarea Societăţii Comerciale F.Î.S.E.E.S. SA, publicată în M. Of. nr. 557/06.08.2010.
A menţionat reclamanta că la data de 10 septembrie 2010, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, s-a adresat Guvernului României cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat revocarea HG nr. 760 din 21 iulie 2010, cerere ce a fost înregistrată la Registratura Guvernului României în 10 februarie 2010.
În fapt, a arătat reclamanta că este o societate de leasing, care în anul 2008 a participat la o licitaţie publică organizată de SC F.Î.S.E.E.S. SA pentru achiziţionarea de utilaje şi mijloace auto. Ca urmare a câştigării acestei licitaţii, în calitate de locator, a încheiat cu această societate, în calitate de utilizator, trei contracte de leasing financiar, având ca obiect transmiterea către utilizator, pentru o durată de 36 de luni, prin leasing financiar a dreptului de folosinţa a mai multor utilaje şi autoturisme, proprietate a sa, contracte în derulare.
A susţinut că prin HG nr. 760/2010 s-a stabilit că toate cele cinci noi societăţi înfiinţate au ca unic acţionar SC E. SA şi că SC F.Î.S.E.E.S. SA, supusă reorganizării, îşi va continua existenţa ca filială a SC E. SA, având în componenţă doar trei sucursale, respectiv S.I.S.E. Transilvania Sud, S.I.S.E. Transilvania Nord şi S.I.S.E. Muntenia Nord.
La art. 4 s-a stabilit că toate cele cinci societăţi comerciale nou-înfiinţate preiau toate drepturile şi îşi asumă toate obligaţiile corespunzătoare patrimoniului preluat de la SC F.Î.S.E.E.S. SA şi se subrogă în drepturile şi obligaţiile ce decurg din raporturile juridice ale acesteia în relaţiile cu terţii, inclusiv în litigiile în curs. De asemenea, către aceste noi societăţi se transferă şi datoria la bugetul consolidat al statului, conform înregistrărilor contabile de înfiinţare.
A arătat reclamanta că, motivul pentru care a fost emisă această hotărâre de guvern, îl reprezintă sustragerea de la plata obligaţiei asumate prin contractele de leasing financiar, fiind evident că aceste societăţi nou-înfiinţate nu dispun de capacitatea financiară sau un patrimoniu care să poată asigura acoperirea datoriilor acumulate de către SC F.Î.S.E.E.S. SA.
Prin HG nr. 760 din 21 iulie 2010 SC F.Î.S.E.E.S. SA, se reorganizează prin divizare în sensul transferării unor active ale societăţii către cinci societăţi comerciale care se înfiinţează prin acelaşi act normativ.
Prin separarea şi respectiv înfiinţarea celor cinci societăţi care aşa cum rezultă şi din Nota de Fundamentare a hotărârii de guvern atacată, se încearcă în mod premeditat naşterea a cinci societăţi de stat falimentare încă de la înfiinţarea lor, care urmează să preia toate drepturile şi obligaţiile SC F.Î.S.E.E.S. SA, respectiv obligaţiile de plată atât către bugetul de stat cât şi către celelalte societăţi comerciale care au de încasat sume importante de bani de la aceasta.
Mai menţionează reclamanta că din cuprinsul acestei hotărâri de guvern au fost omise elemente esenţiale care atrag nulitatea absolută, respectiv stabilirea capitalului social şi patrimoniul celor cinci societăţi ce urmează a fi înfiinţate, în condiţiile în care în Hotărârea de înfiinţare a SC F.Î.S.E.E.S. SA nr. 74/2005 a fost stabilit capitalul social, iar nota de fundamentare la această hotărâre conţinea protocolul patrimoniului societăţii astfel înfiinţate.
Se impunea ca stabilirea capitalului social şi a patrimoniului celor cinci societăţi nou-create să se facă după o expertiză prealabilă, care să aibă în vedere valoarea reală şi actuală de piaţă a SC F.Î.S.E.E.S. SA, pentru că s-ar evita crearea unor societăţi "umflate" în ceea ce priveşte valoarea din documente, faţă de cât valorează acestea în realitate, tocmai în sensul de a induce în eroare atât bugetul de stat cât şi creditorii societăţii.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi, pe fond, a solicitat respingerea cererii de suspendare a HG nr. 760/2010 ca neîntemeiată.
c) Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 3866 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active; a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC „N.L. I.F.N.” SA, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, „Creditorii societăţilor care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protecţie adecvată a intereselor lor. Orice astfel de creditor, a cărui creanţă este anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare şi care nu este scadentă la data publicării, poate face opoziţie, în condiţiile art. 62”.
Iar potrivit art. 243 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, „Opoziţia suspendă executarea fuziunii sau a divizării până la data la care hotărârea judecătorească devine irevocabilă, în afară de cazurile în care societatea debitoare face dovada plăţii datoriilor sau oferă garanţii acceptate de creditori ori încheie cu aceştia un acord pentru plata datoriilor".
S-a avut în vedere că instanţa de drept comercial va verifica îndeplinirea tuturor condiţiilor legale aplicabile în cazul divizării societăţii comerciale, inclusiv cele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 31/1990, referitoare la conţinutul actului constitutiv.
Legalitatea operaţiunii divizării societăţii comerciale este supusă în exclusivitate competenţei de analiză şi apreciere a instanţei de drept comercial, Guvernul acţionând în acest caz în calitate de acţionar unic al unei societăţi comerciale şi nu de autoritate publică.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC. „N.L. I.F.N." S.A. Bucureşti.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că HG nr. 760 din 21 iulie 2010 este nelegală pentru că aceasta contravine dispoziţiilor art. 8 lit. d), e) şi f) din Legea nr. 31/1990.
De asemenea, s-a arătat că prin înfiinţarea a cinci societăţi comerciale, ca urmare a divizării SC F.Î.S.E.E.S. SA se ajunge la fraudarea creditorilor acestei societăţi şi că în speţă creditorii societăţii vor fi în situaţia de a suferi grave prejudicii.
A precizat recurenta că instanţa de fond a considerat greşit că Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 760/2010 în calitate de acţionar al societăţii, acţionarul unic fiind SC. ”E.S.” SA.
b) Examinarea motivelor de recurs
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentinţa primei instanţe şi legislaţia aplicabilă, reţine:
Situaţia de fapt
Prin HG nr. 760/2010 s-a reorganizat SC F.Î.S.E.E.S. SA, în cinci societăţi comerciale, SC F.Î.S.E.E.S. SA urmând să-şi continue existenţa ca filială a S.C.D.F.E.E. „E.” SA.
Reclamanta-recurentă a încheiat cu societatea supusă divizării mai multe contracte de leasing financiar, aflate în executare şi a apreciat că divizarea societăţii este de natură a o prejudicia, pentru că în actul de constituire nu s-a prevăzut patrimoniul fiecărei societăţi.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 554/2004 art. 2 alin. (1) - În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
Lit. c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice;
Art. 14 alin. (1) - (1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Analiza sentinţei instanţei de fond relevă că la soluţionarea cererii s-a avut în vedere că emitentul actului a cărui suspendare s-a cerut, respectiv Guvernul României nu a acţionat în calitate de autoritate publică, ci în exercitarea altor prerogative stabilite de lege în competenţa sa.
Pentru aceste motive, instanţa de fond a considerat că HG nr. 760/2010 este supusă cenzurii instanţei comerciale.
Înalta Curte arată că instanţa de contencios administrativ, potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, are competenţa de a soluţiona cererile şi acţiunile care au ca obiect acte administrative.
Prin act administrativ se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În cauză, HG a cărei suspendare s-a solicitat, nu a fost emisă în regim de putere publică, şi nici pentru executarea în concret a legii, astfel că aceasta nu poate forma obiectul controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ.
Întrucât hotărârea de guvern nu poate forma obiectul analizei de legalitate pe calea contenciosului administrativ, nici cererea de suspendare nu poate fi cercetată în această procedură.
Potrivit art. 8 din HG nr. 760/2010, hotărârea de divizare şi proiectul de divizare se supun publicării în M. Of., iar împotriva acesteia creditorii societăţii au dreptul de a formula opoziţie.
Aşadar, creditorii societăţii îşi pot valorifica drepturile numai pe calea opoziţiei, care este suspensivă de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 243 din Legea nr. 31/1990.
În consecinţă, motivele de recurs sunt nefondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC. „N.L. I.F.N." S.A. Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 3866 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2011
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 652/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 658/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
