ICCJ. Decizia nr. 664/2011. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 664/2011
Dosar nr.1594/46/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, I.A. a chemat în judecată pe pârâţii SC „P.” SA şi Ministerul Economiei, pentru ca instanţa să dispună în contradictoriu cu aceştia anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului emis de Ministerul Economiei la 03 februarie 2009 în favoarea pârâtei SC „P.” SA, pentru suprafaţa de 1.188 mp din totalul unui teren de 17.500 mp, teren proprietatea sa situat în extravilanul comunei Ştefan cel Mare, jud. Argeş. Se solicită cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate atacat a stabilit dreptul de proprietate pentru pârâta SC „P.” SA pentru suprafaţa totală de 185.509,84 mp, în care se include şi suprafaţa de 1.188 mp, proprietatea reclamantului, pe care pârâta SC „P.” SA a instalat o sondă. Suprafaţa menţionată este teren extravilan, dobândit prin actul de partaj voluntar din 15 martie 1995 (act autentic). Terenul provine de la I.I. autorul reclamantului, fiind obţinut prin reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991.
Prin Contractul de închiriere din 29 octombrie 2008, a fost amplasată sonda pe terenul proprietatea reclamantului cu condiţia ca „P.” să plătească despăgubiri conform clauzelor contractuale.
Prin Procesul-verbal de reziliere din 07 octombrie 2009, pârâta SC „P.” SA a comunicat reclamantului că este proprietara terenului potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat.
S-a susţinut că actele cadastrale prezentate de către pârât nu au corespondent în terenul reclamantului, vecinătăţile nefiind reale.
S-a arătat că s-a formulat plângere prealabilă la 09 noiembrie 2009, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat ministerului revocarea parţială a certificatului pentru terenul ce aparţine reclamantului, însă nu a primit niciun răspuns.
Construirea sondei s-a făcut după 2007, SC „P.” SA, neavând în administrare terenul anterior anului 1990, iar reprezentanţii comisiei locale de fond funciar şi ai primăriei au arătat că nu cunosc în ce mod au devenit proprietari pârâţii.
În drept, sunt invocate prevederile HG nr. 834/1991 şi art. 1 şi urm. din Legea nr. 554/2004.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
La 23 februarie 2010 Ministerul Economiei a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii formulate, deoarece certificatul de atestare a dreptului de proprietate atestă doar o situaţie patrimonială existentă la un anumit moment, nefiind titlu de proprietate. Certificatul a fost emis pe baza documentaţiilor întocmite de comisia constituită la nivelul societăţii comerciale, documentaţie avizată de organele de specialitate O.C.P.I. şi D.U.A.T.
Pe terenul pentru care s-a emis certificatul există obiective petroliere în funcţiune, ceea ce atestă faptul că SC „P.” SA îl avea în administrare, dreptul de proprietate fiind dobândit prin efectul legii, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, iar nu prin actul administrativ a cărui anulare se solicită.
Titlul reclamantului nu a fost înscris în cartea funciară, ceea ce atrage inopozabilitatea dreptului pretins.
Se susţine că potrivit dispoziţiei de delimitare a terenului nr. 644 din 24 mai 1988, acesta a fost scos temporar din producţia agricolă fiind deservit exploatării petroliere Glavacioc, iar potrivit schiţei de teren autorul reclamantului nu se regăseşte.
SC „P.” SA Bucureşti a formulat întâmpinare şi a invocat la 26 ianuarie 2010, excepţia lipsei procedurii prealabile conform art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Prin încheierea din 27 ianuarie 2010, instanţa a respins excepţia invocată, reţinând că actul atacat (certificatul de atestare a dreptului de proprietate) nu este emis de către pârâta care a invocat excepţia, nefiind necesară efectuarea procedurii prealabile.
În întâmpinare, SC „P.” SA a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant ca nefondată, deoarece motivele invocate pot întemeia o cerere de revendicare, iar nu de nulitate. S-a susţinut că instanţa s-a mai pronunţat prin Sentinţa nr. 47/FC din 17 aprilie 2006, respingând ca inadmisibilă o cerere similară cu cea formulată de reclamant.
S-a arătat că, acţiunea este inadmisibilă, reclamantul fiind terţă persoană faţă de actul încheiat între cele două pârâte.
c) Soluţia şi motivarea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 102/F/CONT din 19 mai 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, respins excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de SC „P.” SA; a admis acţiunea formulată de reclamantul I.A., în contradictoriu cu pârâţii SC „P.” SA Bucureşti şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri ; a dispus anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, emis de Ministerul Economiei la 03 martie 2009 în favoarea pârâtei SC „P.” SA, pentru suprafaţa de 1.188 mp, careul sondei şi drum de acces la sondă, identificată în RET M.L., situat în extravilanul comunei Ştefan cel Mare, judeţul Argeş; a obligat pârâta SC „P.” SA, la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că excepţia de inadmisibilitate a cererii invocată de SC „P.” SA, nu poate fi primită atâta vreme cât temeiul cererii este dat de modul de aplicare al HG nr. 834/1991, invocându-se cauze de nulitate ale certificatului de atestare a dreptului de proprietate, determinate de greşita aplicare ale acestor prevederi. A considera că dreptul de proprietate invocat de reclamant poate fi apărat numai pe calea acţiunii în revendicare, în condiţiile în care se pretinde numai anularea titlului pârâtului, ar determina concluzia schimbării temeiului cererii formulate, împotriva disponibilităţii părţii şi totodată blocarea accesului la justiţie pentru reclamant, în condiţiile în care nicio normă nu impune un asemenea raport între cele două categorii de acţiuni.
S-a arătat că în cauză nu s-a dovedit că la data reconstituirii dreptului de proprietate pentru autorul reclamantului, terenul în discuţie era afectat de investiţii, altele decât îmbunătăţiri funciare, aşa cum rezultă din lucrarea de expertiză, sonda fiind amplasată abia în anul 2008.
S-a reţinut că expertul M.L. a arătat că sonda a fost amplasată din anul 2008, pe terenul de 1.188 mp, aparţinând reclamantului, ceea ce atestă cert faptul că la data emiterii dispoziţiei de delimitare în temeiul Decretului nr. 28 din 27 martie 1988, terenul în discuţie nu se afla printre cele menţionate în actele întocmite pentru amplasarea şi forarea sondelor. De asemenea, în completarea la raportul de expertiză s-a arătat că Dispoziţia nr. 644 din 24 mai 1988 nu este însoţită de un plan anexă, din cadastrul funciar la 1 ianuarie 1990, ultima întreţinere a cadastrului pentru CAP Ştefan cel Mare, nu se indică terenul aferent careului sondei. În consecinţă, terenul, afectat sondei după anul 2007 nu se afla în patrimoniul societăţii comerciale cu capital de stat la data înfiinţării sale.
Or, cerinţele art. 1 raportat la art. 3 din HG nr. 834/1991 sunt ca terenul să se afle în patrimoniul societăţii comerciale cu capital de stat la data înfiinţării sale, să fie necesar desfăşurării activităţii conform obiectului de activitate şi să nu facă obiectul Legii fondului funciar.
De asemenea, lipsa menţiunii privind sonda în actul din anul 1988, lipsa dovezii că terenul a fost expropriat în vederea unei eventuale explorări, amplasarea sondei după anul 2007, existenţa titlului de proprietate al reclamantului pentru care s-au efectuat lucrările de publicitate imobiliară din anul 1995, determină concluzia că terenul în discuţie nu putea constitui obiect al certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către pârâta OMV „P.” SA.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis cu respectarea legii.
Cu referire la terenul în litigiu ocupat de sondă, s-a precizat că acesta face parte din documentaţiile topografice, fiind intabulat în Cartea funciară.
S-a arătat că terenul a făcut parte din patrimoniul societăţii de stat, cum rezultă din Dispoziţia de delimitare nr. 644 din 24 mai 1988, care reprezintă actul de deţinere al societăţii, terenul fiind expropriat în favoarea societăţii, fiind în patrimoniul acesteia la data intrării în vigoare a HG nr. 834/1991.
S-a reiterat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu motivarea că prin acţiune reclamantul urmăreşte să se constate prevalenţa dreptului său de proprietate în raport cu dreptul de proprietate al SC „P.” SA, ceea ce constituie temeiul unei acţiuni în revendicare şi nu de nulitate.
S-a susţinut că reclamantul a formulat plângere prealabilă la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri la data de 11 noiembrie 2009, iar certificatul s-a emis la 3 septembrie 2009, astfel că aceasta este tardivă.
b) Analiza motivelor de recurs
Situaţia de fapt
Prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 3 martie 2009 s-a atestat dreptul de proprietate pentru suprafaţa de teren de 185.509,8 mp în favoarea SC „P.” SA, fiind înscris în Cartea Funciară la 6 august 2009.
Prin actul de partaj voluntar autentificat din 15 martie 1995, reclamantului I.A. i-a revenit în proprietate suprafaţa de 17.500 mp, din care o suprafaţă de 1.188 mp este inclusă în certificatul de atestare emis pârâtei.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 15/1990, art. 20 - Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu.
Legea nr. 554/2004 - art. 5 alin. (2): Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Art. 7 alin. (3): Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
Din examinarea situaţiei de fapt, a legislaţiei aplicabile şi a motivelor de recurs, a probelor cauzei se constată că recursul este nefondat.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii
Din modul de redactare al acestui motiv de recurs rezultă că recurenta invocă un fine de neprimire al acţiunii, derivat din dreptul reclamantului de a formula acţiune în revendicare.
Excepţia este nefondată deoarece acţiunea are ca obiect anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, care are caracterul unui act administrativ.
Legea nr. 554/2004 reglementează în art. 5 actele administrative nesupuse controlului instanţei de contencios administrativ.
Textul menţionat exclude de la controlul de legalitate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
În ceea ce priveşte certificatul de atestare a dreptului de proprietate, acesta poate forma obiectul controlului judiciar la instanţa specializată, întrucât nu este reglementată printr-un act normativ, o altă procedură judiciară.
În aceste condiţii excepţia invocată a fost corect respinsă de prima instanţă.
Cu privire la neîndeplinirea în termenul legal a plângerii prealabile
Potrivit prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes al său, printr-un act administrativ, adresat altui subiect de drept, este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
În speţă, reclamantul a luat cunoştinţă despre emiterea certificatului de atestare la data de 7 octombrie 2009, când i s-a comunicat acestuia că se reziliază contractul de închiriere încheiat cu SC „P.” SA, având ca obiect un teren în suprafaţă de 1.126 mp aferent sondei Glavacioc.
Plângerea prealabilă s-a formulat la data de 11 noiembrie 2009, deci cu respectarea termenului reglementat de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu precizarea că reclamantul-intimat este terţ faţă de acţiune, astfel că pentru aceasta termenul de formulare a plângerii prealabile curge de la data luării la cunoştinţă.
Cu privire la fondul cauzei
Procedura de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este reglementată de HG nr. 834/1991.
Potrivit acestui act administrativ normativ certificatul de atestare a dreptului de proprietate se emite societăţilor comerciale pentru terenurile care s-au aflat în patrimoniul unităţii economice de stat, sub forma dreptului de administrare.
Această soluţie care rezultă şi din prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, text în baza căruia bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia. Aşadar, dacă bunul s-a aflat în patrimoniul societăţii, la data transformării din unitate economică de stat, societatea dobândeşte prin efectul legii proprietatea, certificatul fiind numai actul care atestă, constată proprietatea asupra terenului.
În cauză, recurenta nu a făcut dovada că a îndeplinit condiţia impusă prin lege, respectiv de a avea terenul în administrarea sa la data transformării în societate comercială, prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 15/1990.
Din actele cauzei rezultă că prin Dispoziţia de delimitare nr. 644 din 24 mai 1988, s-au delimitat terenurile scoase temporar din proprietatea CAP Ştefan cel Mare, pentru exploatarea şi forarea unor sonde.
Sonda Glavacioc nu figurează între sondele prevăzute în Dispoziţia de delimitare nr. 644/1988, care a fost amplasată pe terenul în litigiu ulterior.
În anul 2008 s-a încheiat între reclamantul-intimat şi recurenta-pârâtă un contract de închiriere pentru terenul de 1.126 mp aferent sondei Glavacioc.
Susţinerile recurentei, privind exproprierea terenului în favoarea sa, sunt nefondate, deoarece Dispoziţia nr. 644/1988 nu are caracterul unui act de expropriere.
Aşa cum s-a evidenţiat mai sus, sonda nu este inclusă în Dispoziţia nr. 644/1988, şi mai mult terenurile au fost scoase temporar din producţia agricolă ceea ce înseamnă că acele terenuri au rămas în proprietatea CAP Ştefan cel Mare, astfel că nu puteau forma obiectul dreptului de administrare al pârâtei-recurente.
c) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC. ” P.” SA împotriva Sentinţei nr. 102/F-CONT din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 661/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 665/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
