ICCJ. Decizia nr. 665/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 665/2011
Dosar nr.2370/54/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantele V.C., C.D.L., L.M.N., prin procurator L.A., au chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să emită deciziile reprezentând titlurile de despăgubire pentru diferenţele dintre sumele primite ca despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilul situat în Craiova, str. A.B. şi valoarea de piaţă a acestui imobil conform Dispoziţiei nr. 31305/2008 a Primăriei Craiova şi pentru imobilul din Craiova str. I.C.F. conform Dispoziţiei nr. 31306/2008 a Primăriei Craiova, şi obligarea la cheltuielile de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că la data de 17 aprilie 2001 reclamanţii au notificat Primăria Craiova cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prin care solicitau diferenţa dintre suma primită ca despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilele ce fac obiectul notificării şi valoarea reală, de piaţă, a acelor imobile.
În anul 1996, ca urmare a cererii formulate în temeiul Legii nr. 112/1995, s-au analizat actele doveditoare şi s-a stabilit că aveau calitatea de persoane îndreptăţite, s-au întocmit procesele-verbale de situaţie, au fost efectuate expertizele pentru evaluare şi s-au acordat despăgubiri pentru imobilele în litigiu, despăgubiri ce au fost plafonate la suma de 229.033.200 lei, deşi valoarea imobilului fusese stabilită la suma de 422.785.130 lei.
La apariţia Legii nr. 10/2001, au solicitat diferenţa de valoare, conform art. 1 alin. (2) din lege, iniţial cererea fiind respinsă, însă după contestarea deciziei respective şi a admiterii de către instanţă a contestaţiei (irevocabilă prin Decizia nr. 1947/01 martie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dos. nr. 12132/54/2006), Primăria Craiova a emis două dispoziţii (în cauză fiind două imobile distincte), anume Dispoziţiile nr. 31305/2008 şi nr. 31306/2008, prin care a admis cererea şi a dispus plata diferenţei actualizate dintre valoarea de piaţa a imobilelor şi suma plafonată primită conform Legii nr. 112/1995.
După întocmirea proceselor-verbale de situaţie a imobilelor şi a întregii documentaţii aferente, Prefectura Dolj a emis „Avizul de legalitate” prin care a constatat că cele două dispoziţii sunt legale şi, în conformitate cu HG nr. 1095/2005 modificată prin HG nr. 128/2008, a predat dosarele Secretariatului Comisiei Centrale.
Deşi documentaţia care însoţea cele două dispoziţii era completă fiind îndeplinite toate condiţiile pentru acordarea despăgubirilor, pârâta a refuzat să emită Decizia de despăgubiri şi a retrimis dosarele Prefecturii Dolj pentru completare, astfel cum rezultă din Adresa din 10 martie 2009 a Prefecturii Dolj prin care retransmite Primăriei Craiova indicaţiile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
La termenul din 30 noiembrie 2009 Primăria Municipiului Craiova a înaintat instanţei dosarul ce a stat la baza emiterii Dispoziţiilor nr. 31305/2008, respectiv nr. 31306/2008.
La 2 noiembrie 2009 s-a depus la dosar o cerere de completare prin care se solicita obligarea pârâtei să declanşeze procedura administrativă şi să înregistreze dosarele aferente Dispoziţiei nr. 31305/2008, respectiv nr. 31306/2008 emise de Primăria Municipiului Craiova.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 500 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamante, a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să înregistreze dosarele şi să emită deciziile reprezentând titlurile de despăgubiri pentru diferenţele dintre sumele primite ca despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1195 pentru imobilul situat în Craiova, str. A.B. şi valoarea de piaţă a acestui imobil, conform Dispoziţiei nr. 31305/2008 a Primăriei Craiova şi pentru imobilul din Craiova str. I.C.F. conform Dispoziţiei nr. 31306/2008 a Primăriei Craiova.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au notificat Primăria Craiova la 17 aprilie 2001 pentru a obţine diferenţele dintre sumele primite ca despăgubire în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilul situat în Craiova, str. A.B. şi pentru imobilul din Craiova, str. I.C.F. şi valoarea de piaţă a acestor imobile, iar în urma unui litigiu, Primăria Craiova a emis Dispoziţiile nr. 31305/2008 şi nr. 31306/2008 pentru imobilele menţionate mai sus, prin care s-a propus acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prefectul judeţului Dolj a emis Avizul de legalitate nr. 15447/2008 şi întreaga documentaţie a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar dosarele nu au fost înregistrate motivat de lipsa mai multor documente şi a restituit această documentaţie.
S-a considerat că pârâta a încălcat dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Cap. V Titlul VII, modificat şi completat prin OUG nr. 81/2007 care prevăd că prima etapă a procedurii este reprezentată de transmiterea şi înregistrarea dosarelor şi, în lipsa înregistrării, nu se poate proceda la evaluare.
Apărarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor potrivit căreia nu s-a putut emite reclamanţilor Decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru că dosarul de despăgubire era incomplet a fost înlăturată în raport de prevederile art. 16 alin. (4) din Cap. V al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 care prevăd că dosarele se analizează în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Însă, s-a invocat faptul că analiza îndreptăţirii solicitantului de a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 este realizată de deţinătorul imobilul a cărui restituire se solicită, iar, ulterior, o analiză se face de către instituţia prefectului cu ocazia acordării avizului de legalitate al dispoziţiei emise în procedura Legii nr. 10/2001, conform art. 16 alin. (21) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
S-a invocat şi faptul că actele solicitate de pârâtă sunt inutile deoarece acestea nu pot face dovada imposibilităţii restituirii în natură a unui imobil ci doar a îndreptăţirii persoanei de a beneficia de restituirea în natură sau la măsuri reparatorii prin echivalent, dar aceste împrejurări nu mai pot fi puse în discuţie în situaţia reclamanţilor care solicită numai plata diferenţelor primite în baza Legii nr. 112/1995 iar calitatea de persoană îndreptăţită a fost stabilită prin hotărâri judecătoreşti.
Instanţa de fond a apreciat că în raport de data la care a debutat procedura trecerii a unui termen de 9 ani reprezintă o durată excesivă, de natură a încălca principiul procesului rezonabil şi urma a se face aplicarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece autorităţile unui stat nu pot să invoce obiecţiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces echitabil pentru că aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, considerând-o nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arată că procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cuprinde mai multe etape şi numai după parcurgerea lor se emite Decizia reprezentând titlu de despăgubire.
În speţă, dosarele aferente Dispoziţiilor nr. 31305/2008 şi nr. 31306/2008 au fost remise Primăriei municipiului Craiova, prin intermediul Instituţiei Prefectului judeţului Dolj pentru că s-a constatat existenţa unei stări de coproprietate la data preluării abuzive, lipsa înscrisurilor privind dovada dreptului de proprietate, identitatea imobilelor notificate, istoricul de arteră şi număr poştal pentru fiecare imobil, contractele de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995 şi ordinul de plată a despăgubirilor primite de reclamanţi în temeiul legii amintite.
Legat de susţinerile instanţei de fond conform cărora Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor analizează numai posibilitatea restituirii în natură a imobilului notificat au fost invocate prevederile pct. 16.5 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 care prevăd înscrisurile ce trebuie să însoţească dispoziţiile de soluţionare a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţii care justifică solicitarea privind clarificarea aspectelor legate de coproprietatea existentă la preluare, lipsa dovezii proprietăţii şi a identificării imobilelor notificate.
Se susţine că recurenta Comisia Centrală „nu a pus în discuţie” dreptul reclamanţilor la despăgubiri aferente imobilelor notificate, aşa cum ar susţine instanţa de fond, ci are menirea de a urmări aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în vigoare privind acordarea despăgubirilor juste şi rezonabile persoanelor care au dreptul la despăgubiri.
Comisia este conştientă de dificultăţile procesului de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, dar nici nu poate încălca dispoziţiile legale care reglementează acest proces.
S-a apreciat că instanţa de fond a instituit în sarcina Comisiei Centrale obligaţii imposibil de executat pentru că nu poate înregistra dosarele decât în măsura în care Primăria municipiului Craiova îşi îndeplineşte obligaţia de a transmite documentaţia completă aferentă celor două dispoziţii.
Mai mult, a fost obligată Comisia Centrală la emiterea deciziei fără a se lua în considerare că este necesară evaluarea, iar raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptăţite, care pot formula obiecţiuni, la care evaluatorul trebuie să răspundă, iar răspunsul se comunică şi el părţilor.
Faptul că procedura privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv a început în anul 2001 când s-au formulat notificările, nu poate constitui un argument în susţinerea că recurenta Comisia Centrală nu respectă termenul rezonabil pentru că atribuţiile acesteia sunt strict prevăzute de lege.
Intimatele V.C., C.D.L. şi L.M.N. au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantele au formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001 pentru achitarea diferenţelor dintre suma primită ca despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru două imobile din Craiova şi valoarea de piaţă a acestor imobile.
Pentru că Primăria municipiului Craiova nu le-a acordat aceste diferenţe, în urma unui litigiu finalizat prin Decizia nr. 1947 din 1 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, Primarul municipiului Craiova a emis Dispoziţia nr. 31306 din 27 februarie 2008 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Craiova str. A.B., judeţul Dolj, pentru diferenţa dintre valoarea încasată potrivit Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele inflaţiei şi valoarea corespunzătoare a imobilului.
Prin Dispoziţia nr. 31305 din 27 februarie 2008 a Primarului municipiului Craiova s-a propus acordarea despăgubirilor pentru imobilul situat în Craiova, str. I.C.F., judeţul Dolj, tot pentru diferenţa dintre valoarea încasată potrivit Legii nr. 112/1995 actualizată cu indicele de inflaţie şi valoarea corespunzătoare a imobilului.
Dosarele aferente celor două dispoziţii au fost înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dar au fost restituite pe motiv că documentaţia nu este completă.
Instanţa de fond a solicitat Primăriei municipiului Craiova să depună la dosar documentaţia ce a stat la baza emiterii celor două dispoziţii şi care a fost înaintată şi recurentei-pârâte.
Din verificarea acestei documentaţii rezultă că s-au respectat prevederile pct. 16.6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005 aprobate prin HG nr. 1095/2005.
De precizat este faptul că reclamantele sau autoarea lor (P.M.) au fost beneficiari ale unor hotărâri date de Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 pentru cele două imobile pentru care au formulat notificare, potrivit Legii nr. 112/1995.
De altfel, chiar recurenta precizează că nu contestă dreptul reclamantelor de a beneficia de despăgubiri aferente imobilelor notificate.
De asemenea, se constată că la dosar există înscrisuri privind dovada dreptului de proprietate (în lipsa acestora reclamantele nu ar fi putut beneficia nici de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995) a bunurilor preluate în baza Decretului nr. 92/1950, istoricul de arteră şi numărul poştal pentru fiecare imobil, contractele de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, ordinul de plată a despăgubirilor încasate potrivit aceleiaşi legi, chiar declaraţia reclamantelor privind încasarea acestora.
Problema coproprietăţii la data preluării abuzive nu prezintă relevanţă, având în vedere că numai reclamantele au formulat notificare iar potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 cotele celorlalţi profită moştenitorilor care au formulat notificare, dispoziţii care ar trebui să fie cunoscute de reprezentanţii recurentei.
Toate acestea dovedesc faptul că restituirea dosarului la Primăria municipiului Craiova putea fi evitată.
Este adevărat că recurenta are obligaţia de a înregistra dosarele ce conţin dispoziţii ale unităţilor deţinătoare prin care s-a respins restituirea în natură şi care conţin documentaţia aferentă potrivit Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005 (pct. 16.5) însă, în condiţiile în care documentaţia este completă, este nejustificat refuzul de înregistrare al dosarului.
Cu actele depuse la doar se dovedeşte că în speţă această documentaţie era completă şi exista obligaţia înregistrării dosarului atunci când Primăria municipiului Craiova o va face, dacă nu a fost înaintat deja dosarul Comisiei Centrale.
În acest fel, instanţa de fond nu a fixat o obligaţie imposibilă pentru recurentă pentru că această obligaţie va fi îndeplinită în momentul înaintării dosarului de către Primăria municipiului Craiova.
Referitor la obligaţia de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru cele două imobile pentru că nu s-a respectat un termen rezonabil criticile din motivele de recurs sunt nefondate.
Chiar dacă recurenta nu are o culpă exclusivă în neacordarea despăgubirilor către reclamantă (dispoziţiile Primarului municipiului Craiova au fost emise în anul 2008 la finalizarea unui alt litigiu ce se refereau la aceleaşi imobile) termenul rezonabil se referă la toate autorităţile statului cu atribuţii în acest domeniu.
Pentru respectarea termenului rezonabil, statul trebuie să-şi organizeze sistemul de funcţionare al instituţiilor în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, dincolo de dificultăţile generate de diverşi factori care pot întârzia procedurile.
Prin obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri pentru reclamante, instanţa de fond nu a stabilit o obligaţie care să fie îndeplinită fără respectarea prevederilor legale prin evaluarea, comunicarea raportului de evaluare, efectuarea eventualelor obiecţiuni la raportul de expertiză, etapă care precede emiterea deciziei emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Dacă va fi demarată procedura de evaluare nu se va putea invoca neexecutarea hotărârii judecătoreşti aşa cum se susţine în motivele de recurs.
Nu se poate susţine că prin admiterea acţiunii reclamantelor, instanţa de fond şi-a însuşit atribuţii de legiuitor pentru că soluţia adoptată a vizat aplicarea unor dispoziţii din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului atunci când în legislaţia internă nu există prevederi legale sau dacă acestea există sunt contrare dispoziţiilor din tratatele internaţionale la care România este parte, iar această obligaţie îi revine judecătorului, potrivit art. 20 alin. (2) şi art. 11 alin. (2) din Constituţia României.
În baza art. 274 Cod procedura civilă, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 Cod procedura civilă raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 500 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimatele-reclamante a sumei de 1.000 RON, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 664/2011. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 670/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
