ICCJ. Decizia nr. 670/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 670/2011
Dosar nr.6406/1/2010
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 354 din 6 mai 2010 a Plenului C.S.M. au fost respinse obiecţiunile formulate de V.D. la raportul privind apărarea reputaţiei şi respinsă cererea de apărare a reputaţiei profesionale formulate de V.D.
Împotriva acestei hotărâri a fost formulat recurs de către recurentul V.D., solicitând admiterea recursului, anularea Hotărârii nr. 354 din 6 mai 2010 ca nelegală iar pe fondul cauzei să se constate îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea cererii de apărare a reputaţiei profesionale, să fie obligat pârâtul să emită o nouă hotărâre prin care să se admită cererea de apărare a reputaţiei profesionale, să fie obligat pârâtul să comunice această hotărâre Inspecţiei Judiciare şi Biroului de Informare Publică şi relaţii cu mass-media în vederea publicării pe site-ul C.S.M. a unui comunicat de presă în sensul celor dispuse de plen.
S-a invocat faptul că hotărârea atacată face parte din categoria hotărârilor plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, în înţelesul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 pentru că una dintre atribuţiile Plenului C.S.M. este aceea de a soluţiona cererile judecătorilor şi procurorilor privind apărarea reputaţiei profesionale şi a independenţei acestora.
Pentru că este o hotărâre ce vizează cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, hotărârea atacată trebuia, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, să fie redactată în termen de cel mult 20 de zile, or, aceasta a fost publicată pe site-ul C.S.M la 22 iunie 2010.
S-a arătat că în hotărârea atacată a fost interpretat greşit actul dedus judecăţii, a fost schimbată natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, iar hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii şi este dată cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, obiectul cererii reclamantului de apărarea reputaţiei profesionale l-a constituit afirmaţiile publice făcute de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul că tergiversarea soluţionării dosarelor Revoluţiei şi mineriadelor ar fi imputabilă recurentului.
Însă, Plenul C.S.M., în loc să analizeze cererea în raport de obiectul acesteia, a analizat în detaliu raportul inspecţiei judiciare privind controlul efectuat la Parchetele Militare nr. 95/IJ/33/SIP/2008, Hotărârea nr. 315 din 23 octombrie 2008 a Secţiei pentru Procurori a C.S.M., Adresa din 21 ianuarie 2009 a Ministerului Justiţiei, Hotărârea nr. 76 din 12 martie 2009 a Secţiei pentru procurori a C.S.M., Decretul Preşedintelui României nr. 444 din 18 martie 2009 publicat în M. Of. nr. 181/24.03.2009 şi acţiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină.
După analizarea acestora, pârâtul a considerat că recurentul se face vinovat de exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale constatând că soluţionarea dosarelor privind evenimentele din 13 - 15 iunie 1990 a fost tergiversată în mod nejustificat de recurent.
Dar, recurentul a arătat că dosarul privind evenimentele din 13 - 15 iunie 1990 i-a fost repartizat la 12 ianuarie 2005, iar cel privind victimele evenimentelor petrecute între 16 - 30 decembrie 1989 i-a fost repartizat în luna septembrie 2004.
Pentru perioada 2005 - 2007 recurentul a primit calificativul „foarte bine”, dar raportul de evaluare nu a fost analizat de pârâtul C.S.M., iar concluziile acestui raport sunt contrare raportului de control nr. 95/IJ/33/SIP/2008.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea atacată în prezenta cauză au fost respinse obiecţiunile formulate de recurentul V.D. la raportul privind apărarea reputaţiei şi respinsă cererea de apărare a reputaţiei profesionale formulate de acelaşi recurent.
Recurentul s-a adresat C.S.M. pentru apărarea reputaţiei profesionale în raport de afirmaţiile publice făcute de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că tergiversarea soluţionării dosarelor Revoluţiei şi mineriadelor ar fi imputabilă recurentului, aceste dosare nefiind finalizate după 18 ani.
Referitor la critica de nelegalitate a hotărârii atacate pentru că nu au fost respectate termenele de redactare şi comunicare a hotărârii se constată că acestea sunt nefondate deoarece nu se prevede nicio sancţiune pentru nerespectarea acestora, astfel că nu pot fi lovite de nulitate hotărârile care sunt redactate şi comunicate cu nerespectarea prevederilor legale.
În legătură cu temeiul de drept invocat - art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., vor fi analizate cele trei motive de recurs.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii.
Intimatul Plenul C.S.M. a reţinut corect obiectul cererii, iar faptul că în motivarea soluţiei a făcut referire la alte documente întocmite de către aceeaşi autoritate nu înseamnă că motivele sunt contradictorii sau străine de natura pricinii.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident pentru că intimatul nu a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi nici nu a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Prin faptul că în motivarea soluţiei intimatul a preluat o parte din motivele reţinute în raportul întocmit de Inspecţia judiciară pentru eliberarea din funcţie a recurentului şi în acţiunea disciplinară nu înseamnă interpretarea greşită a actului dedus judecăţii.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, se constată că nu se precizează care dispoziţii legale au fost încălcate sau aplicate greşit de către intimat în adoptarea soluţiei ce se atacă în prezenta cauză.
Însă, criticile recurentului ce vizează greşita respingere a obiecţiunilor sale şi a cererii de apărare a reputaţiei profesionale sunt şi ele nefondate.
În principal, se invocă faptul că intimatul nu a ţinut seama de concluziile raportului de evaluare al recurentului pentru perioada 2005 - 2007, perioadă în care dosarele ce vizau Revoluţia şi mineriadele erau repartizate spre soluţionare recurentului, iar potrivit raportului de evaluare calificativul obţinut a fost „foarte bine”.
Este adevărat că intimatul Plenul C.S.M. nu a făcut referiri la raportul de evaluare al activităţii recurentului pentru perioada 2005 - 2007, dar a făcut trimitere la Raportul de control nr. 95/IJ/33/SIP/2008, iar concluziile acestui raport nu sunt în contradicţie cu cele ale raportului de evaluare.
Chiar în legătură cu faptele ce i s-au imputat recurentului prin raportul de control din 2008, care au dus la revocarea sa din funcţia de conducere deţinută şi la formularea acţiunii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi h) din Legea nr. 303/2004 de către Comisia de disciplină pentru procurori a C.S.M., în raportul de evaluare se recunoaşte preocuparea recurentului pentru efectuarea de acte de urmărire penală în dosarele complexe şi vechi, dar se precizează că s-a pierdut „din vedere necesitatea planificării mai riguroase a activităţilor unităţii” sau că „nu întotdeauna a realizat o repartizare echilibrată a cauzelor în raport de complexitatea acestora şi de volumul de activitate a celorlalţi procurori din subordine şi, uneori, repartizarea lucrărilor s-a făcut cu întârziere faţă de data înregistrării”.
Oricum, în raportul de evaluare nu se putea face o evaluare a activităţii desfăşurate în fiecare dosar repartizat recurentului iar acest lucru s-a efectuat prin raportul de control întocmit de Inspecţia judiciară.
Potrivit art. 30 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. republicată, C.S.M. apără reputaţia profesională a judecătorilor şi procurorilor, fiind un garant al independenţei justiţiei, precum şi al independenţei, imparţialităţii şi reputaţiei profesionale neştirbite a judecătorului şi procurorului.
Însă, în cauză prin afirmaţiile făcute de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au reiterat concluziile Raportului de control al Inspecţiei Judiciar pentru procurori a C.S.M.
De altfel, recurentul nici nu mai este în funcţie deoarece prin Decretul Preşedintelui României nr. 827 din 25 mai 2009 a fost eliberat din funcţia de procuror prin pensionare.
În baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.D. împotriva Hotărârii nr. 354 din 6 mai 2010 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 665/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 674/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
