ICCJ. Decizia nr. 674/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 674/2011
Dosar nr.742/35/2010
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată de către reclamanta J.A. a solicitat anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap din 30 martie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva Certificatului din 30 octombrie 2008 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Consiliului Judeţean Bihor şi, în consecinţă încadrarea acesteia în gradul II de handicap începând de la data de 01 noiembrie 2008, fără revizuire, precum şi obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti aferente acestui grad de handicap începând cu această dată, fără cheltuieli de judecată.
b) Întâmpinările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Consiliul Judeţean Bihor a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, menţinerea Deciziei din 30 martie 2009 şi a Certificatului din 30 octombrie 2008.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că încadrarea în grad de handicap s-a stabilit în baza criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ministerului Sănătăţii Publice nr. 762/1992/2007 care a intrat în vigoare cu data de 27 decembrie 2007. Conform acestor criterii, afecţiunile osteo-articulare se încadrează în grad de handicap numai în cazul în care sunt congenitale sau au debutul în copilărie ori adolescenţă. Fractura cominutivă de platou tibial drept a avut loc în 19 martie 2008, la vârsta de 75 de ani, iar coxartroza bilaterală a fost consemnată în referatul de încadrare în grad de handicap din 31 martie 2008.
Hipoacuzia bilaterală se încadrează în gradul accentuat de handicap numai în cazul în care pierderea auditivă este de peste 70 dB şi este asociată cu tulburări psihice şi de limbaj având debutul în copilărie sau adolescenţă.
A precizat că în fişa medicală a reclamantei, medicul de familie a consemnat diagnosticul de hipoacuzie în anul 2006, la vârsta de 72 de ani. La un control în anul 1988 la medicul de familie este înregistrată ca fiind clinic sănătoasă, până la acea dată fiind în evidenţă doar cu spondiloza cervicală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, a arătat că reclamanta nu justifică încadrarea în grad de handicap potrivit criteriilor prevăzute în Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice în baza căruia a fost emis actul administrativ contestat.
Reclamanta a contactat afecţiunea la o vârstă matură şi astfel nu întruneşte niciuna din cerinţele prevăzute în ordinul comun mai sus menţionat, care reprezintă condiţii legale pentru a se încadra în grad de handicap.
c) Sentinţa primei instanţe şi motivarea acesteia
Prin Sentinţa nr. 266 din 6 octombrie 2010 Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta J.A. - în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi Consiliul Judeţean Bihor - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi în consecinţă a dispus anularea Deciziei de încadrare în gard de handicap din 30 martie 2009 şi a Certificatului de încadrare în grad de handicap din 30 octombrie 2008, emise de pârâte, a obligat pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Consiliului Judeţean Bihor la emiterea certificatului cu încadrarea în gradul de handicap avut de reclamantă anterior evaluării din data de 30 octombrie 2008, precum şi la acordarea drepturilor cuvenite cu începere de la data de 01 noiembrie 2008; a respins capătul de cerere privind nerevizuirea, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că pârâtele au reţinut greşit că reclamanta nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 al Ministerului Sănătăţii Publice .
S-a apreciat de către judecătorul fondului că atestarea tardivă a afecţiunii nu exclude posibilitatea ca aceasta să fi fost congenitală ori să fi debutat precoce, o concluzie contrară echivalând cu acceptarea faptului că neîncadrarea în grad de handicap este generată de neatestarea documentară şi nu de absenţa afecţiunii aşa cum este firesc şi cum trebuie înţeleasă şi intenţia legiuitorului.
Mai mult reclamanta a beneficiat de încadrarea în grad accentuat de handicap în perioada 2003 - 2007 şi mediu în 2008, iar singurul considerent pentru care nu a mai fost încadrată într-un grad de handicap este cel legat de concluzia că debutul acestei boli a avut loc la maturitate, stare de fapt pe care pârâtele au susţinut-o însă fără un suport probatoriu adecvat.
După cum rezultă din înscrisurile depuse de către reclamantă la dosar (Dosar nr. 2980/111/2009 al Tribunalului Bihor), aceasta acuză această afecţiune din copilărie, iar din referatele de specialitate întocmite la data de 20 iulie 2006 şi 21 octombrie 2008 (Dosar nr. 2980/111/2009 al Tribunalului Bihor) rezultă că la rubrica antecedente personale apare menţiunea - hipoacuzie din copilărie. Prin urmare, acest aspect a fost constatat de către medici specialişti O.R.L. la acele date şi acceptat de autorităţile competente, fapt ce a şi determinat încadrarea reclamantei în gradele de handicap anterior menţionate şi a beneficiat mai mulţi ani de drepturile ce izvorăsc din această situaţie.
A mai arătat prima instanţă că prin încadrarea anterioară în grad de handicap, reclamanta a câştigat dreptul respectiv, iar reevaluarea sub acest aspect prin prisma unor noi acte normative nu mai poate fi efectuată, singurul fapt supus reevaluării, prin prisma noilor norme fiind cel legat de evoluţia bolii.
Cum nu s-a constatat în urma examinărilor medicale depuse la dosar că afecţiunea s-a vindecat ori a intrat în remisie - situaţie oricum improbabilă prin raportare la vârsta şi afecţiunile colaterale de care suferă reclamanta, ori că afecţiunea s-a agravat, concluzia care se impune este că reclamanta are dreptul de a beneficia de încadrarea în gradul de handicap avut anterior reevaluării.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta J.A. şi pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi Consiliul Judeţean Bihor - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
a) Motivele de recurs formulate de Consiliul Judeţean Bihor - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi
În motivele de recurs, Consiliul Judeţean Bihor - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, a arătat că afecţiunile osteo-articulare se încadrează în criteriile medico-psihosociale stabilite prin Ordinul nr. 762/1992/2007, numai dacă sunt congenitale sau au avut debutul în copilărie ori adolescenţă.
S-a precizat că reclamanta a avut fractură cominutivă de platou tibial la 75 ani, iar coxartroză bilaterală a fost consemnată în anul 2008.
În ceea ce priveşte hipoacuzia bilaterală, această afecţiune se încadrează în grad de handicap accentuat numai în cazul în care pierderea auditivă este de peste 70 dB şi dacă este asociată cu tulburări psihice şi de limbaj cu debut în copilărie sau adolescenţă.
A menţionat recurentul că în cazul reclamantei diagnosticul de hipoacuzie a fost consemnat în anul 2006, la vârsta de 72 ani, de către medicul de familie, iar medicul specialist O.R.L. a trecut debutul bolii în copilărie în baza declaraţiei date de reclamantă.
S-a precizat că în perioada 2005 - 2007 reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap pentru diagnosticul diabet zaharat, dar prin noile norme stabilite prin Ordinul nr. 762/2007 această boală se încadrează în grad de handicap numai în caz de complicaţii majore.
Recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
În motivele de recurs formulate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale s-a arătat că sentinţa criticată este nelegală, că instanţa de fond nu a precizat gradul de handicap.
b) Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte examinând motivele de recurs, situaţia de fapt existentă în cauză şi legislaţia aplicabilă reţine:
Prin Decizia nr. 2559 din 30 martie 2009 s-a respins contestaţia formulată de reclamanta J.A. privind neîncadrarea sa în grad de handicap.
Prima instanţă trebuie să analizeze dacă actele contestate sunt legale şi temeinice, sau dimpotrivă vatămă drepturile reclamantei, drepturi întemeiate pe acte normative.
Din analiza sentinţei se constată că instanţa de fond nu a examinat cele două acte prin prisma prevederilor legale care reglementează domeniul, respectiv Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Din probele cauzei rezultă că prin raportul de evaluare complexă s-a stabilit că reclamanta nu se încadrează în grad de handicap potrivit Ordinului nr. 762/1992/2007.
În referatul de specialitate pentru încadrarea în grad de handicap din data de 21 august 2008 este inserat la antecedente personale, hipoacuzie cu debutul din copilărie, în care se menţionează că cele consemnate sunt declarate de pacient.
Într-un alt referat din 31 martie 2008 s-a consemnat ca antecedente personale, coxartroză bilaterală şi fractură tibială dreaptă.
Prima consemnare medicală privind hipoacuzie din copilărie se regăseşte în referatul din 20 iulie 2006.
Până la această dată nu există niciun fel de act medical care să ateste hipoacuzia sau coxartroza bilaterală şi fractura tibială.
În certificatul medical din 25 iulie 2006 nu există nicio fel consemnare a celor două diagnostice.
Aşa cum s-a susţinut în motivele de recurs, potrivit Ordinului nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse pentru ca hipoacuzia să conducă la încadrarea într-un grad de handicap este necesar ca aceasta să reprezinte o pierdere auditivă de cel puţin 70 dB, ori să fi avut debutul în copilărie sau adolescenţă.
Referatul de specialitate din 20 octombrie 2008 consemnează hipoacuzia din copilărie, pe baza declaraţiei persoanei examinate.
În acest referat nu se consemnează gradul de pierdere auditivă, şi nici documentele medicale anterioare, din care să rezulte debutul bolii în copilărie sau adolescenţă.
Referitor la starea actuală consemnată de hipoacuzie, aceasta nu justifică încadrarea într-un grad de handicap, deoarece la vârsta de peste 70 ani, astfel de afecţiuni apar frecvent.
În ceea ce priveşte afecţiunile osteo-articulare, acestea trebuie să fie congenital potrivit Ordinului nr. 762/2007, sau să fi avut debutul în copilărie ori adolescenţă.
Probele dosarului analizate mai sus nu atestă îndeplinirea acestor condiţii, diagnosticul de coxartroză fiind stabilit la 31 martie 2008, fără a exista anterior o consemnare a acestuia, pentru a se dovedi că boala este congenitală sau a avut debut în copilărie şi adolescenţă.
În raport de probatoriile dosarului rezultă că reclamanta nu se încadrează în criteriile stabilite prin Ordinul nr. 767/2007, astfel că certificatele emise de pârâţi sunt legale.
Aprecierea instanţei de fond referitoare la drepturile câştigate, ca urmare a încadrării anterioare în grad de handicap este lipsită de relevanţă, sub aspectul soluţionării cauzei.
Autorităţile pârâte au dreptul de a evalua anual existenţa şi gradul de handicap, în cazul fiecărei evaluări urmând a se avea în vedere criteriile legale care au aplicabilitate la data evaluării.
Recursul declarat de reclamanta J.A. este nul, nefiind motivat în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, termen reglementat de art. 301 C. proc. civ.
c) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, se vor admite recursurile declarate de pârâţi şi se va constata nul recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi Consiliul Judeţean Bihor - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi împotriva Sentinţei nr. 266/CA din 6 octombrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
Constată nul recursul declarat de reclamanta J.A., împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 670/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 675/2011. Contencios → |
|---|
