ICCJ. Decizia nr. 712/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.712/2011
Dosar nr. 15/44/2010
Şedinţa publică din 8 februarie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.C.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Statistică suspendarea OUG nr. 37 din 22 aprilie 2009, privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, precum şi anularea Ordonanţei menţionate; reîncadrarea în funcţia publică de conducere de director executiv la Direcţia de Statistică Brăila, funcţie pe care a deţinut-o până la data de 24 mai 2009; acordarea de daune materiale, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constând în sumele neîncasate până la soluţionarea cauzei, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
La data de 19 aprilie 2010, reclamanta a depus o cerere precizatoare de acţiune prin care a menţionat că înţelege să solicite anularea OUG nr. 37/2009, reîncadrarea în funcţia publică de conducere de director executiv la Direcţia de Statistică Brăila, funcţie pe care a deţinut-o până la data de 24 mai 2009; acordarea de daune materiale, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constând în sumele neîncasate până la soluţionarea cauzei, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin cele două acte atacate, respectiv OUG nr. 37/2009 şi Ordinul nr. 310 din 22 mai 2009 emis de autoritatea pârâtă a fost vătămată în drepturile sale recunoscute şi garantate de lege, Ordinul nr. 310/2009 fiind emis în aplicarea prevederilor art. III din OUG nr. 37/2009, ordonanţă care este neconstituţională, încălcând dispoziţiile art. 11, art. 1 alin. (4), art. 54 alin. (2) şi art. 120 din Constituţia României.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul Institutul Naţional Statistică a invocat excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportat la obiectul principal al acţiunii care vizează dispoziţiile OUG nr. 37/2009, fapt care contravine prevederilor art. 9 alin. (1) coroborate cu prevederile alin. (5) al aceluiaşi articol din Legea nr. 554/2004.
In ceea ce priveşte cererea de anulare a unor dispoziţii din OUG nr. 37/2009, acelaşi pârât a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătând că obiectul principal al acţiunii vizează dispoziţiile OUG nr. 37/2009, fapt care contravine prevederilor art. 9 alin. (1) coroborate cu prevederile alin. (5) ale aceluiaşi articol din Legea nr. 554/2004.
De asemenea pârâtul a invocat şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea I.N.S. la acordarea de daune materiale reclamantei.
Prin sentinţa nr. 111 din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Galaţi a admis acţiunea formulată de reclamanta C.C.A., a dispus anularea Ordinului nr. 310 din 22 mai 2009 emis de autoritatea pârâtă şi reintegrarea acesteia în funcţia deţinută anterior, a obligat pârâta să-i plătească reclamantei drepturile băneşti cuvenite pe perioada demiterii, până la reintegrarea efectivă în funcţie, precum şi suma de 504,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat că Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea Legii de aprobarea a OUG nr. 37/2009, produce efecte cu privire la fondul litigiului din speţă, în care se solicită anularea actului administrativ, emis în temeiul unei ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale.
Drept urmare actul administrativ atacat este nelegal ca urmare a constatării neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul căruia a fost emis.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, Institutul Naţional de Statistică a declarat recurs, reiterând excepţiile invocate şi prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond al cauzei, precizând că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra lor.
S-a mai arătat în motivarea căii de atac că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate, criticile recurentului urmând a fi înlăturată pentru cele ce vor fi punctate în continuare.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.N.S. se reţine următoarele.
Intre reclamantă şi pârâtul INS au existat raporturi de serviciu, C.A. îndeplinind funcţia de funcţia publică de conducere de director executiv la Direcţia de Statistică Brăila până la data de 25 mai 2009, de la această dată fiind numită în funcţia publică de conducere de şef serviciu la Serviciul de Sinteză, Coordonare, şi Statistică Regională din cadrul Direcţiei Regionale de Statistică Brăila.
înainte de emiterea acestui ordin reclamantei i s-a transmis comunicarea 74963 din 23 aprilie 2009 prin care era încunoştinţată de faptul că funcţia publică de conducere se desfiinţează, urmând să beneficieze de un preaviz de 30 de zile, în conformitate cu art. 99 alin. (3) din Legea 188/99, această comunicare producând deci efecte juridice faţă de C.A., modificându-i-se raportul de serviciu.
La data de 22 ianuarie 2010 reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva Comunicării 74963 din 23 aprilie 209 si a Ordinului 310 din 22 mai 2009, în conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004, solicitând autorităţii emitente revocarea acestor acte şi menţinerea sa în funcţia de director al Direcţiei de Statistică Brăila.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere, având ca obiect suspendarea executării OUG 37/2009 invocată de pârât, din motivarea instanţei reiese că aceasta a rămas fără obiect, deoarece prin precizarea depusă la 19 aprilie 2010 reclamanta nu a mai reiterat acest capăt de cerere, astfel că această excepţie a fost respinsă ca atare.
În ceea ce priveşte recursul formulat de recurentul-pârât Institutul Naţional de Statistică, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente.
Astfel cum s-a reţinut anterior, reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată atât anularea Ordinului nr. 310 din 22 mai 2009 cât şi plata drepturilor salariale, justificând un drept şi un interes legitim, astfel că acţiunea nu este inadmisibilă cum susţine recurentul-pârât.
În cauză este necontestat că Ordinul nr. 310 din 22 mai 2009 a fost emis în baza OUG nr. 37/2009.
De asemenea, este necontestat că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă(...) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului(...)".
Or, a argumentat Curtea Constituţională, prin OUG nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administra tiv-teritoriale.
Totodată, este necontestat că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din OUG nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul OUG nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
În plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea OUG nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
In esenţă, în mod corect s-a reţinut că actul administrativ atacat - Ordinul nr. 310 din 22 mai 2009, este nelegal, fiind emis în temeiul unei Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituţionalitate, ulterior fiind abrogată.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu completările şi modificările ulterioare, au instituit o soluţie juridică nouă, de natură să lipsească de efecte juridice un act administrativ care a fost dat în baza unei ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţă care au fost declarate ca fiind neconstituţionale.
Astfel, potrivit art. 9 alin. (1)-(4) din Legea nr. 554/2004 „1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond.
(2) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă.
(3) În situaţia în care Decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ care a fost dat în baza unei ordonanţe sau dispoziţie dintr-o ordonanţă declarată ulterior neconstituţională, poate fi lipsit de efectele sale, dacă este atacat în termenele prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004, cum s-a procedat, de altfel, în cauza de faţă.
In concluzie, Înalta Curte va menţine soluţia instanţei de fond, în ceea ce priveşte anularea Ordinului nr. 310 din 22 mai 2009, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ. să respingă recursul formulat de recurentul-pârât ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Institutul Naţional de Statistică împotriva sentinţei nr. 111 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 706/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 716/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
