ICCJ. Decizia nr. 719/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 719/2011
Dosar nr. 8180/1/2010
Şedinţa publică din 8 februarie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 109/113/2009 la Tribunalul Brăila, reclamantul J.S., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Brăila obligarea la plata drepturilor salariale neacordate, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, pe perioada 01 septembrie 2002 (dată începând cu care au devenit aplicabile dispoziţiile OUG nr. 43/2002) - 15 octombrie 2005, actualizate cu indicele de inflaţie calculat de la data când trebuiau acordate şi până la data achitării efective a sumelor cuvenite, precum şi obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferentă sumelor solicitate.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este ofiţer de poliţie şi în perioada 01 septembrie 2002-15 octombrie 2005 a avut calitatea de ofiţer al poliţiei judiciare, desemnat ca organ de cercetare prin Ordin al Ministrului Administraţiei şi Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 201 alin. (3) din Codul de Procedură Penală şi ale art. 2 alin. (3) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare.
A mai arătat reclamantul că în conformitate cu dispoziţiile art. 28 din OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, cu modificările şi completările ulterioare, „ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la Departamentul Naţional Anticorupţie, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar".
A fost invocată în susţinerea cererilor de chemare în judecată, o situaţie discriminatorie, astfel cum aceasta este definită prin art. 27 alin. (4) din OG nr. 137/2000, în raport de ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară detaşaţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Tribunalul Brăila prin sentinţa civilă nr. 69/FCA din 3 februarie 2008 a respins ca nefondată acţiunea reclamantului J.S., reţinând că pentru a putea beneficia de acordarea dreptului invocat, reclamantul trebuia să îndeplinească condiţia esenţială prevăzută de legiuitor în acest sens şi anume, să fie detaşat în cadrul Departamentului Naţional Anticorupţie.
Or, a reţinut Curtea că desfăşurându-şi activitatea în cadrul unităţii de poliţie menţionate, chiar şi ca ofiţer de poliţie judiciară, salarizarea acestora nu se poate face decât potrivit OG 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat.
De asemenea, dispoziţiile art. 28 alin. (5) din OUG nr. 43/2002, care prevedeau acordarea sporului pentru poliţiştii detaşaţi în cadrul D.N.A. au fost abrogate în mod expres de art. 41 lit. e) din OUG nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, astfel că a dispărut temeiul legal pentru acordarea acestui spor.
In ceea ce priveşte criteriul de discriminare invocat de reclamant, s-a reţinut că acesta apare atunci când un ei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, însă în cazul de faţă este vorba de situaţia a două categorii de poliţişti, din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ.
Împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul Brăila a declarat recurs reclamantul J.S. criticând-o pentru motive de nelegalitate, în sensul greşitei interpretări a dispoziţiilor legale aplicabile.
Prin Decizia nr. 598/R din 11 iunie 2009, Curtea de Apel Galaţi a respins recursul declarat de reclamantul J.S. împotriva sentinţei nr. 69/CA din 3 februarie 2009 a Tribunalului Brăila, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, indemnizaţia stabilită prin OG nr. 27/2006, se cuvine doar poliţiştilor D.N.A., considerentele vizând complexitatea cauzelor şi gradul sporit de dificultate al actelor de procedură penală îndeplinite de agenţii şi ofiţerii de poliţie detaşaţi la D.N.A., între activităţile desfăşurate de aceştia şi cealaltă categorie, existând deosebiri majore.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire J.S.
Analizând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarelor ataşate, cu motivele invocate de revizuent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din economia art. 322 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că revizuirea priveşte hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
In căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor, astfel încât, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situaţia de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
Condiţia ca hotărârea atacată să evoce fondul reprezintă o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire, ce rezultă din dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Se constată că prin Decizia ce face obiectul prezentei cereri a fost respinsă cererea de recurs promovată de J.S. astfel încât, prin prisma argumentelor arătate, această hotărâre nu poate face obiectul cererii de revizuire.
Mai mult decât atât, trecând peste faptul că prin Decizia a cărei retractare se cere nu a fost evocat fondul cauzei, cererea de revizuire este inadmisibilă şi raportat la dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, potrivit articolului menţionat revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grad diferit, în una şi aceeaşi pricină, între acelaşi persoane, având aceeaşi calitate, condiţii care în cazul de faţă nu sunt îndeplinite.
Ţinând cont de faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază" şi având în vedere că, aşa cum s-a arătat, nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de J.S. împotriva Deciziei nr. 598/R din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 716/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 734/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
