ICCJ. Decizia nr. 755/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 755/2011
Dosar nr. 9763/2/2010
Şedinţa publică din 9 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 octombrie 2010, reclamanta SC M.C.I.E. SRL Bucureşti a solicitat ca în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 147/2010 privind obligaţii la Fondul pentru Mediu constatate şi accesoriile calculate în raportul de inspecţie nr. 161 înregistrat la Administraţia Fondului pentru Mediu sub nr. 65.693.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Decizia de impunere întocmită de pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor – Administraţia Fondului pentru Mediu a fost nelegal obligată să plătească suma de 395.403 lei, reprezentând contribuţie la Fondul de Mediu şi accesorii acestei contribuţii, în sumă de 199.962 lei.
Suspendarea executării a fost justificată de reclamantă prin existenţa unui caz bine justificat, faţă de îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal contestat. În acest sens, au fost expuse inexactităţile şi inconsecvenţele de raţionament ale organului administrativ, care a invocat temeiuri de drept contradictorii, unele în mod succesiv abrogate.
Reclamanta a mai arătat că, prin executarea silită a deciziei contestate, există riscul producerii unei pagube iminente şi ireversibile, constând în dificultăţi financiare reale, prin neonorarea obligaţiilor contractuale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 4362 din 8 noiembrie 2010 prin care a admis cererea şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 147/2010 emisă de Administraţia Fondului pentru Mediu – Direcţia Venituri până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat pe aspectul legalităţii aparente a actului administrativ contestat şi cerinţa prevenirii unei pagube iminente pentru reclamantă.
Referitor la prima condiţie, s-a apreciat ca fiind dovedită existenţa unui caz bine justificat, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, faţă de argumentele aparent valabile de nelegalitate invocate de reclamantă în contestaţia administrativă.
Din analiza actelor normative care au fundamentat Decizia de impunere, în raport de situaţia de fapt expusă de reclamantă şi de data importului mărfii ambalate în europaleţi de lemn, s-a considerat că există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, sub aspectul existenţei, valorii şi scadenţei contribuţiei datorate de Fondul pentru Mediu.
Instanţa de fond a constatat ca fiind îndeplinită şi cea de-a doua condiţie privind prevenirea unei pagube iminente, cu motivarea că, executarea silită şi blocarea conturilor reclamantei poate provoca dificultăţi financiare reale pentru această societate, având totodată un impact major asupra altor agenţi economici aflaţi în raporturi contractuale.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Administraţia pentru Mediu, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării ca neîntemeiată.
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, arătând că în cauză nu au fost îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea cererii de suspendare a executării.
Recurenta a susţinut că societatea intimată nu a probat existenţa unui caz bine justificat şi nici riscul producerii unei pagube iminente, astfel că în mod greşit au fost preluate în hotărârea atacată susţinerile din cererea de chemare în judecată.
Nefiind dovedite condiţiile impuse de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurenta a considerat că măsura de suspendare a executării a fost dispusă de prima instanţă cu încălcarea prezumţiilor de legalitate, autenticitate şi veridicitate de care se bucură actul administrativ până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile de anulare.
Intimata SC M.C.E. SRL a invocat excepţia de ordine publică referitoare la nemotivarea recursului şi a solicitat ca, în baza dispoziţiilor art. 306 alin. (1) şi (2), prin raportare la art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., să se constate nulitatea recursului.
Excepţia invocată de intimata – reclamantă în baza dispoziţiilor art. 306 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va fi respinsă ca nefondată, constatându-se că recurenta a motivat cererea sa de recurs, care cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de lege, iar referirea la o altă societate comercială care nu are calitatea de parte în litigiu reprezintă o eroare materială, fără incidenţă asupra valabilităţii condiţiilor de formă îndeplinite de actul procedural.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 147/2010 formulată de intimata – reclamantă în perioada soluţionării recursului administrativ prealabil, înregistrat sub nr. 75.917 din 20 septembrie 2010 la Administraţia Fondului pentru Mediu - Direcţia Venituri, a fost admisă prin aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, până la pronunţarea instanţei de fond, se poate dispune suspendarea executării în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Măsura provizorie solicitată de intimata - reclamantă s-a justificat faţă de îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de textul de lege susmenţionat, întrucât s-a dovedit atât existenţa unui caz bine justificat, cât şi iminenţa producerii unei pagube prin executarea actului contestat, care este executoriu din oficiu.
Instanţa de fond a constatat corect existenţa unui caz bine justificat pentru suspendarea executării actului administrativ în raport de situaţia de fapt concretă de la data emiterii lui şi de motivele de nelegalitate invocate în contestaţia formulată pe cale administrativă.
Toate acestea au fost în mod întemeiat considerate ca reprezentând un caz bine justificat , în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În consecinţă, susţinerea din recurs că nu a fost îndeplinită această primă condiţie impusă de lege pentru suspendarea actului administrativ va fi respinsă ca nefondată, cu atât mai mult cu cât argumentele invocate au caracter general, fără referiri la elementele de fapt ale cauzei şi la temeiurile juridice ale obligaţiilor bugetare contestate de intimata – reclamantă.
Nefondată este şi susţinerea prin care recurenta a criticat concluzia instanţei de fond privind îndeplinirea celei de-a doua condiţii prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru prevenirea unei pagube iminente.
Analizând consecinţele care se pot produce asupra patrimoniului intimatei prin executarea deciziei de impunere contestate, instanţa de fond a constatat corect îndeplinirea acestei condiţii, prin riscul producerii unei pagube iminente, în sensul prevăzut de art. 1 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă.
În acelaşi sens, a fost avută în vedere şi Recomandarea R (89) adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 13 septembrie 1989, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, care a stabilit că, pentru evitarea unui prejudiciu generat de executarea imediată şi integrală a actelor administrative contestate, asemenea măsuri provizorii de suspendare pot fi acordate în special în situaţia în care executarea actelor respective este de natură să producă pagube grave dificil de reparat şi în cazul în care există un argument juridic aparent valabil.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
Conform prevederilor art. 274, raportat la art. 312 C. proc. civ., va dispune obligarea recurentei la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Mediului şi Pădurilor - Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 4362 din 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 753/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 757/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
