ICCJ. Decizia nr. 753/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 753/2011
Dosar nr. 5447/2/2010
Şedinţa publică din 9 februarie 201.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 18 iunie 2010, reclamanta SC B.P. SRL Sibiu a chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, solicitând suspendarea executării Ordinului comun nr. 766 din 16 decembrie 1999 pentru aprobarea normelor tehnice privind fabricarea, natura şi calitatea materiilor prime, ambalarea, etichetarea şi comercializarea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea şi vinul, destinate consumului uman ca atare.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că actul administrativ a fost emis cu încălcarea prevederilor OG nr. 42/1995, în baza cărora societatea este îndreptăţită la producerea băuturilor alcoolice din categoria celor menţionate mai sus, iar executarea lui i-ar produce o gravă perturbare a activităţii, fiind astfel îndeplinite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 3256 din 7 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 766/2009 până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut aparenţa de nelegalitate a ordinului, prin neconcordanţa prevederilor sale cu dispoziţiile actului normativ cu forţă juridică superioară în baza căruia a fost emis, respectiv OG nr. 42/1995 aprobată cu modificări prin Legea nr. 123/1995.
Instanţa a constatat că şi cerinţa prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită, în considerarea activităţii desfăşurate de societatea reclamantă, căreia i-a fost eliberată licenţă de fabricaţie pentru producerea băuturilor nedistilate obţinute prin fermentaţie, fără restricţionarea anumitor sortimente.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâţii au invocat ca motiv comun de recurs împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente, astfel cum sunt definite aceste sintagme de acelaşi act normativ.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile promovate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sunt nefondate, în timp ce recursul declarat de Ministerul Sănătăţii este netimbrat.
Astfel, această autoritate pârâtă, deşi citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, nu şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea potrivit legii, Curtea urmând a dispune, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, anularea recursului.
Referitor la solicitarea de suspendare a executării ordinului comun, Curtea constată că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, fiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, aparenta neconcordanţă între prevederile ordinului şi dispoziţiile legii în baza căruia a fost emis, a fost în mod corect apreciată ca reprezentând un caz bine justificat, restricţionarea producerii anumitor categorii de băuturi alcoolice fermentate neintrând în atribuţiile instituţiilor pârâte privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării produselor alimentare.
De altfel, rezultă din actele dosarului că, în prezent, a fost elaborat, urmare şi a notificării Comisiei Europene, un nou proiect de ordin prin care să fie reglementate norme tehnice clare, menite să creeze cadrul legal de producere şi comercializare a produselor alimentare.
În legătură cu necesitatea prevenirii unei pagube iminente în patrimoniul reclamantei, şi această condiţie este îndeplinită, în raport de activitatea societăţii care deţine licenţă şi utilaje pentru producerea sortimentelor pentru care a fost autorizată, inclusiv a celor a căror fabricare a fost interzisă.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 3256 din 7 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 748/2011. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 755/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
