ICCJ. Decizia nr. 81/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 81/2011
Dosar nr. 4734/1/2010
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă din 15 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de învestire cu formulă executorie a sentinţei nr. 402/2009 a aceleiaşi instanţe, cerere formulată de Cabinetul Medical Veterinar doctor D.C. în dosarul nr. 1115/59/2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că dosarul nr. 1115/59/2009, în care a fost pronunţată sentinţa nr. 402/2009, a cărei învestire cu formulă executorie se solicită, a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea căii de atac declanşată împotriva sentinţei arătate.
Instanţa a reţinut că, în materia învestirii sentinţei cu formulă executorie, dispoziţiile art. 13 alin. (3) din OUG nr. 119/2007 trebuie coroborate cu prevederile art. 14 din acelaşi act normativ, dispoziţii care prevăd expres faptul că „ordonanţa de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu".
Împotriva acestei Încheieri a declarat recurs Cabinetul Medical Veterinar doctor D.C.
În motivarea recursului reclamantul a arătat, în esenţă, următoarele:
Hotărârea primei instanţe este nelegală fiind incidente în speţă prevederile art. 13 alin. (3) din OUG nr. 119/2007, care prevăd că cererea în anulare prin care s-a admis în tot sau în parte cererea de emitere a unei ordonanţe de plată, nu suspendă executarea, dispoziţii din care rezidă că o asemenea ordonanţă constituie titlul executoriu. Caracterul de titlu executoriu rezultă atât din caracterul nesuspensiv al cererii în anulare, cât şi din prevederile art. 5 pct. 1 din Directiva 2000/35/CE din 29 iunie 2000 care a stat la baza acestei ordonanţe.
În conformitate cu directiva respectivă, statele membre garantează obţinerea unui titlu executoriu în termen de 90 de zile de la data înregistrării acţiunii, iar cum termenul amintit viza exclusiv procedura de soluţionare a ordonanţei de plată, neincluzând şi cererea în anulare, rezultă că ordonanţa de plată reprezintă titlul executoriu.
Singura problemă care se pune este aceea dacă este necesar sau nu să se investească cu formulă executorie hotărârea obţinută în procedura ordonanţei de plată. În condiţiile în care actul normativ în cauză nu conţine dispoziţii exoneratoare de la obligaţia investirii cu formulă executorie, prevăzută în art. 269 C. proc. civ., soluţia primei instanţe în sensul că ordonanţa de plată este titlu executoriu doar după momentul respingerii cererii în anulare, este nelegală.
Recursul este nefondat.
Reclamantul Cabinetul Medical Veterinar doctor D.C. a solicitat învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 402 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 1115/59/2009.
Prin hotărârea respectivă a fost admisă acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele A.N.S.V.S.A. şi D.S.V.S.A. Timiş, acestea din urmă fiind obligate să achite reclamantului suma de 517.832,89 lei reprezentând contravaloarea prestării serviciilor de identificare şi crotalizare animale aferente perioadei martie – noiembrie 2008, în baza prevederilor OUG nr. 119/2007.
Ulterior, însă, respectiv la 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunile în anulare formulate de pârâte împotriva sentinţei civile nr. 402 din 25 noiembrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 1115/59/2009, a anulat sentinţa şi a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului, hotărârea având caracter irevocabil.
În aceste condiţii, fiind anulată hotărârea a cărei învestire cu formulă executorie se solicită, recursul formulat de către reclamant apare ca nefondat, astfel că va fi respins, ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., fără a mai fi necesară examinarea motivelor de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Cabinetul Medical Veterinar doctor D.C. împotriva încheierii din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 725/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 948/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
