ICCJ. Decizia nr. 102/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 102/2012
Dosar nr. 6864/40/2010
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în primă instanţă
Tribunalul Botoşani a fost învestit cu soluţionarea unei contestaţii privind decizia de diminuare a drepturilor de pensie emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Botoşani în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
La termenul de judecată din data de 17 martie 2011, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010, fiind sesizată Curtea de Apel Suceava pentru soluţionarea acestei excepţii.
În susţinerea caracterului întemeiat al excepţiei de nelegalitate, Tribunalul Botoşani, raportându-se la dispoziţiile Legii nr. 119/2010, a reţinut că prevederile art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010 sunt în contradicţie cu normele reglementate de art. 41 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 19/2000 în vigoare la data publicării H.G. nr. 737/2010, întrucât condiţiile de recalculare a drepturilor de pensie sunt stabilite în alte condiţii decât cele de care au beneficiat persoanele pensionate în baza Legii nr. 19/2000, deşi în Legea nr. 119/2010 s-a stabilit în mod expres că se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, fără a se face vreo menţiune privind schimbarea stagiului de cotizare sau a vârstei standard de pensionare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Guvernul României a arătat faptul că, potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 737/2010, recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale cuvenite sau aflate în plată se stabileşte prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 119/2010.
Prin precizările depuse la dosar, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate ca neîntemeiată.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 291 din 22 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010, invocată prin încheierea din 17 martie 2011 a Tribunalului Botoşani, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. 6864/40/2010, în cauza având ca obiect “contestaţie decizie pensionare” privind pe reclamantul N.Ş.D., în contradictoriu cu pârâţii Casa Judeţeană de Pensii Botoşani şi Guvernul României - Secretariatul General şi a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010, în raport de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 119/2010 coroborate cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 şi cu dispoziţiile din anexa 3 din Legea nr. 19/2000 (forma în vigoare la data publicării H.G. nr. 737/2010).
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a examinat dispoziţiile legale incidente în cauză, respectiv art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010, art. 3 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, art. 76 şi art. 41 alin. (1)–(4) din Legea nr. 19/2000, precum şi lit. b) pct. VI. - Referitor la calculul pensiilor din Ordinul Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, reţinând faptul că, în ceea ce priveşte stagiul complet de cotizare în raport de care se determină punctajul mediu anual al asiguratului, principiul statuat de Legea nr. 19/2000 este în sensul că stagiul complet de cotizare este cel de la data înscrierii la pensie, dată la care se consideră că asiguratul îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de pensia pentru limită de vârstă.
Totodată, Curtea a constatat că art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precizează că recalcularea pensiilor de serviciu, prin determinarea punctajului mediu anual în sistemul public, se face pe baza documentelor existente în dosarele de pensii, iar la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiul complet de cotizare, în funcţie de data naşterii, prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum este detaliată în anexa nr. 9 - Vârstele standard de pensionare şi stagiile minime şi complete de cotizare în funcţie de data naşterii - la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 340/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
În temeiul principiului ierarhiei forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, instanţa de fond a apreciat că se impune aplicarea cu prioritate a dispoziţiilor anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, care nu are în vedere data naşterii, ci data înscrierii la pensie (formularea cererii de pensionare).
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, instituţia pârâtă a formulat critici vizând nelegalitatea sentinţei prin care s-a reţinut, în mod eronat, faptul că, în temeiul principiului ierarhiei forţei juridice a actelor normative, se aplică cu prioritate prevederile anexei 3 la Legea nr. 19/2000, faţă de cele ale art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 737/2010.
Recurentul a susţinut că dispoziţiile art. 5 alin. (2) doar stabilesc, pentru a nu se crea dificultăţi în aplicare, care sunt stagiile ce se au în vedere Ia recalcularea pensiilor speciale, acestea fiind stagiile deja prevăzute de Legea nr. 19/2000, act normativ la care Legea nr. 119/2010 face trimitere în ceea ce priveşte regulile şi algoritmul de calcul al cuantumului pensiei, iar dispoziţiile sus-menţionate detaliază modalitatea de determinare a punctajului mediu anual în sistemul public de pensii prin raportare la stagiile complete sau la stagiile reduse de cotizare.
4. Apărarea intimatului N.Ş.D.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că soluţia primei instanţe este corectă, întrucât dispoziţiile legale aplicabile au fost interpretate în mod raţional de judecătorul fondului, deoarece, prin diminuarea pensiei, a fost vătămat într-un drept al său şi, conform art. 52 alin. (1) din Constituţie, actul administrativ trebuie anulat, iar paguba produsă de respectivul act administrativ se impune a fi reparată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumentele de drept relevante
H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2000 privind stabilirea unor norme în domeniul pensiilor, la art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010, stipulează următoarele:
(2) La determinarea punctajului mediu anual se utilizează:
„a) stagiul complet de cotizare, în funcţie de data naşterii, prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum este detaliată în anexa nr. 9 - Vârstele standard de pensionare şi stagiile minime şi complete de cotizare în funcţie de data naşterii - la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, cu modificările şi completările ulterioare”.
Textul atacat cu excepţia de nelegalitate contravine dispoziţiilor legale cu forţă juridică superioară, respectiv art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data publicării H.G. nr. 737/2000, deşi art. 3 din Legea nr. 119/2010 prevede că pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Legat de stagiul complet de cotizare în raport de care se determină punctajul mediu anual al asiguratului, principiul statuat de Legea nr. 19/2000 este în sensul că stagiul complet de cotizare este cel de la data înscrierii la pensie, dată la care se consideră că asiguratul îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de pensia pentru limită de vârstă.
Recurentul Guvernul României apreciază că, în mod eronat, prima instanţă a reţinut că se aplică cu prioritate prevederile anexei 3 la Legea nr. 19/2000, faţă de cele ale art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 737/2000 şi că Anexa 3 la Legea nr. 19/2000 nu are în vedere data naşterii, ci data înscrierii la pensie.
Această susţinere este lipsită de substanţă şi nu poate fi reţinută, având în vedere Decizia nr. 4/2011 privind recursul în interesul legii prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, din interpretarea prevederilor art. 41 din lege, coroborat cu anexa nr. 3 la lege, rezultă că voinţa legiuitorului a fost aceea de a porni în stabilirea vârstei de pensionare şi a stagiului de cotizare de la data la care a fost depusă cererea de pensionare, iar nu de la data naşterii asiguratului, aceasta fiind şi ordinea logică, atât timp cât valorile vârstei de pensionare şi ale stagiului de cotizare sunt diferite în raport cu perioada de timp, iar nu fixe.
Această creştere treptată a valorilor s-a realizat conform unui grafic de eşalonare prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000.
Prima coloană din tabel cuprinde intervalele de timp în care se face eşalonarea (aprilie 2001- martie 2015).
Prin urmare, semnificaţia întregului tabel este aceea că, în perioada indicată în prima coloană, vârsta standard de pensionare, stagiul minim de cotizare şi stagiul complet de cotizare sunt cele indicate în coloanele 2-4.
La data de 10 mai 2001 a intrat în vigoare Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.
Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare şi anexa nr. 9 la Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001 sunt perfect convergente şi se suprapun doar cu privire la persoanele care solicită înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, ca urmare a desfăşurării activităţii în condiţii normale (grupa a III-a de muncă sau grupa obişnuită), dar nu şi pentru cei care beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare potrivit legii.
Vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare sunt elemente obiective, care se aplică în mod egal tuturor persoanelor care solicită înscrierea la pensie la un moment dat (în acelaşi interval) indiferent de vârsta lor biologică.
Aplicarea cu prioritate a dispoziţiilor anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, se impune şi din considerentul de ordin general care priveşte posibilitatea instanţelor învestite cu soluţionarea oricărei cauze să facă aplicarea principiului ierarhiei forţei juridice a actelor normative.
În concluzie, în mod corect prima instanţa a reţinut că aplicarea cu prioritate a dispoziţiilor anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 se impune în temeiul principiului ierarhiei forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform căruia „actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă";, astfel că şi sub acest aspect, recursul Guvernului este nefondat.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Guvernul României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei nr. 291 din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 962/2012. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 105/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
