ICCJ. Decizia nr. 962/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 962/2012
Dosar nr. 1556/33/2011
Şedinţa publică de la 23 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii A.T. şi A.M. în contradictoriu cu D.D. (conducătoarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) au solicitat aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere, conducătoarei autorităţii pârâte D.D. de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 493 din 17 decembrie 2010, respectiv data de 20 noiembrie 2011 şi până la emiterea titlului de despăgubire cu privire la măsurile reparatorii stabilite în favoarea reclamanţilor cu privire la imobilul naţionalizat situat în Lugoj str. Comuna Paris, jud. Timiş înscris în CF, compus din casă şi teren, având suprafaţa de 629 mp.; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală din suma cuvenită reclamanţilor cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilul de mai sus, dobânda calculată de la data de 20 noiembrie 2011 şi până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamanţilor.
D.D. în calitate de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor cu privire la cererea formulată de către reclamanţi. În susţinerea acestei excepţii se arată că deşi deţine funcţia de preşedinte a A.N.R.P. nu a fost numită prin decizie a Prim Ministrului României şi în funcţia de Preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin sentinţa civilă nr. 752 din 15 decembrie 2011 Curtea de Apel Cluj - secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a conducătorului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor – D.D., a admis acţiunea formulată de reclamanţii A.T. şi A.M. în contradictoriu pârâta D.D. - în calitate de conducător al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti şi în consecinţă, a dispus aplicarea unei amenzi de 20 % din salariul brut pe economie, pe zi de întârziere, conducătoarei autorităţii publice - Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 493 din 17 decembrie 2010, respectiv data de 20 noiembrie 2011 şi până la emiterea titlului de despăgubire cu privire la măsurile reparatorii stabilite în favoarea reclamanţilor cu privire la imobilul naţionalizat situat în Lugoj str. Comuna Paris, jud. Timiş, înscris în CF, compus din casă şi teren, în suprafaţă de 629 mp a obligat pârâta la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală din suma cuvenită reclamanţilor cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilul mai sus amintit, calculată de la data de 20 noiembrie 2011 şi până la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, a obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că calitatea acesteia de conducător al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor rezidă din însăşi dispoziţiile legale cuprinse în art. 13 şi respectiv 14 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Este indiscutabil faptul că aceasta are calitatea de preşedinte a C.C.S.D. de la data numirii în funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Prin urmare pârâta a devenind de drept preşedintele Comisiei Centrale odată cu numirea în funcţia de preşedinte a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi anume la data de 05 octombrie 2011. Emiterea deciziei Primului Ministru are doar efect declarativ cu privire la numirea preşedintei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în funcţia de preşedinte al Comisiei centrale de vreme ce această calitate derivă din lege.
Pretenţiile reclamanţilor vizând obligarea la plata despăgubirilor pentru întârziere începând cu 20 noiembrie 2011 şi până la executarea efectivă a deciziei nr. 493/2010 a Curţii de Apel Cluj au fost justificate prin cuantificarea acestora la nivelul dobânzii legale, prejudiciul presupus încercat de reclamanţi fiind dovedit având în vedere că sumele solicitate sunt lichide şi exigibile, cuprinse într-un titlu executoriu astfel că sub acest aspect cererea apare ca fiind fondată şi urmează a fi admisă, dobânda legală fiind datorată de la 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a deciziei civile nr. 493/2010, respectiv data de 20 octombrie 2011 şi până la emiterea titlului de plată, ceea ce echivalează cu executarea obligaţiei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs D.D., în calitate de Preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, având în vedere că numirea sa în funcţie s-a făcut abia la data de 9 decembrie 2011, prin Decizia nr. 132 din 9 decembrie 2011 a Primului Ministru, iar preşedintele comisiei nu are prerogativa de a-i constrânge pe membrii comisiei să adopte o asemenea decizie.
În drept recurenta şi-a încadrat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, instanţa de fond, în mod greşit a dispus obligarea doamnei D.D. la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie începând cu data de 20 noiembrie 2011, deoarece la data respectivă aceasta nu avea calitatea de conducător al autorităţii administrative pârâte (calitate cerută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ).
Prin urmare, aplicarea amenzii prevăzute de lege faţă de pârâta D.D. se putea face numai începând cu data de 9 decembrie 2011, când aceasta a fost numită în funcţia de Preşedinte a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Nu poate fi însă primit motivul de recurs potrivit căruia preşedintele comisiei nu ar putea fi sancţionat în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004, deoarece nu îi poate constrânge pe membrii comisiei să se întrunească în şedinţă şi să adopte o anumită decizie. În acest sens, legea nu distinge în funcţie de raporturile existente între conducătorul autorităţii administrative şi subordonaţi, ci doar conferă posibilitatea exercitării acţiunii în regres împotriva celor vinovaţi de neexecutarea hotărârii. Astfel, potrivit art. 26 din Legea nr. 554/2004, „Conducătorul autorităţii publice se poate îndrepta cu acţiune împotriva celor vinovaţi de neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care cei vinovaţi sunt demnitari sau funcţionari publici, se aplică reglementările speciale”.
Referitor la obligarea pârâtei la despăgubiri, acest capăt de cerere a fost, în mod greşit, soluţionat de instanţa de fond, cu neobservarea lipsei calităţii procesuale pasive a conducătorului autorităţii administrative. Astfel, dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres calitatea procesuală pasivă a conducătorului autorităţii doar în cazul aplicării amenzii, iar nu şi în cazul despăgubirilor pentru întârziere, această din urmă cerere soluţionându-se în contradictoriu cu autoritatea publică prevăzută la alin. (1) al art. 24.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul că amenda dispusă va fi aplicată începând cu data de 9 decembrie 2011, iar nu cu data de 20 noiembrie 2011, iar cererea de despăgubiri pentru întârziere va fi respinsă, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Comisiei Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.D. în calitate de Preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 752 din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj - secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată în sensul că aplică amenda începând cu data de 9 decembrie 2011.
Respinge capătul de cerere referitor la plata de despăgubiri pentru lipsa calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 904/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 102/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
