ICCJ. Decizia nr. 1036/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea așa cum a fost formulată și precizată la data de 03 februarie 2011 reclamantul V.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.A.I. și C.A.S. a Apărării Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâților C.A.S. a Apărării Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești și M.A.I. la plata sumei de 1.117,01 RON ce reprezintă diferența medicamentelor pentru perioada iunie - decembrie 2010 achiziționate de la farmacie conform prescripției medicale ;
- să fie obligați pârâții la asigurarea fondurilor bănești pentru asistență medicală gratuită conform legislației în vigoare ;
- obligarea pârâților Guvernul României, C.A.S. a Apărării Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești și M.A.I. în solidar, să plătească despăgubiri morale în sumă de 100.000 RON pentru grave prejudicii aduse demnității și onoarei de militar.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 253 din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul V.E., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.A.I. și Casa de Sănătate O.P.S.N.A.J., prin care solicita obligarea pârâților la plata sumei de 1.117,01 RON, reprezentând diferența costului medicamentelor pentru perioada iunie-decembrie 2010, achiziționate de la farmacie conform prescripției medicale, la asigurarea fondurilor bănești pentru asistență medicală gratuită conform legislației în vigoare, precum și la plata, în solidar, a despăgubirilor morale, în sumă de 100.000 RON pentru grave prejudicii aduse demnității și onoarei de militar. Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Sănătate O.P.S.N.A.J.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive.
Casa de Sănătate O.P.S.N.A.J. poate sta în judecată ca pârâtă, conform art. 41 C. proc. civ., în care se arată că: "asociațiile și societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată în calitate de pârâte dacă au organe proprii de conducere", iar reclamantul a plătit contribuția lunară de asigurări sociale de sănătate, având dreptul la asistență medicală și medicamente gratuite în conformitate cu dispozițiile art. 28 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului.
Pe fondul cauzei.
Reclamantul V.E. este asigurat al C.A.S.A.O.P.S.N.AJ, în calitate sa de pensionar militar, având dreptul la medicamente gratuite in conformitate cu prevederile legale în vigoare în momentul eliberării rețetei de la farmacia abilitată.
Potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare "polițistul pensionat și soția/soțul acestuia au dreptul gratuit la asistență medicală și medicamente, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate specific apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității judecătorești, și au acces la casele de odihnă, sanatoriile, bazele sportive și alte spații pentru odihnă și agrement, care aparțin sau sunt în administrarea M.A.I.", însă perioada pentru care reclamantul solicită restituirea sumei de 1117,01 RON este perioada iunie - noiembrie 2010, astfel că i se aplică prevederile Legii nr. 118/2010.
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar "Valoarea drepturilor/cheltuielilor cu asistenta medicala, medicamente și proteze aferente personalului propriu, pentru care legislația in vigoare la data publicării prezentei și prevede decontarea integral de la bugetul de stat, bugetele de asigurări sociale, bugetele locale sau , după caz, bugetele fondurilor speciale, se reduce cu 25%", cum este și cazul reclamantului și soției acestuia.
începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, la eliberarea medicamentelor prin farmaciile proprii s-a încasat de la personalul pentru care, prin legi speciale, este reglementată decontarea integrală a cheltuielilor cu asistența medicală, medicamente și proteze, contravaloarea a 25% din partea necompensată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. din valoarea medicamentelor, sumele astfel încasate reprezentând reconstituire de cheltuieli la articolul bugetar 20 aprilie 01 "medicamente", respectiv venituri ale bugetului de stat.
Astfel, decontările, de către unitățile sanitare a sumelor plătite de personalul pentru care, prin legi speciale, este reglementată decontarea integrală a cheltuielilor cu asistența medicală, medicamente și proteze, pentru achiziționarea de medicamente, servicii medicale, proteze, s-au realizat, începând cu data de 03.07.2010, la un nivel cu 25% mai scăzut față de sumele care se cuveneau acestora, conform legii, respectiv la nivelul prețului de referință/de decontare al medicamentelor și nu la prețul de vânzare cu amănuntul practicat de farmacii (la nivelul tarifelor în raport de care sunt stabilite sumele decontate de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., din care se deduc sumele decontate de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.).
Totodată, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Având în vedere prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale. Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare", precum și actuala situație financiară care reclamă constrângeri de ordin bugetar, precizăm că la nivelul ordonatorului principal de credite s-au luat în evidență sumele necesare privind asigurarea polițiștilor pensionați la asistență medicală și medicamente gratuite în cadrul sistemului de asigurări de sănătate specific apărării, ordinii publice, siguranței naționale autorității judecătorești. Față de cele menționate mai sus în cauză nu s-a adus nici o încălcare a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care dispune că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege așa cum susține reclamantul.
în ceea ce privește obligarea pârâților la asigurarea fondurilor bănești pentru asistență medicală gratuită conform legislației în vigoare, aceasta nu se impune, deoarece conform art. menționat din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, reclamantul beneficiază împreună cu soția de asistență medicală gratuită.
Cu privire la despăgubirile morale solicitate de reclamant pentru aducerea de prejudicii grave demnității și onoarei de militar prin neasigurarea gratuită a asistenței medicale și medicamentelor și acest capăt de cerere este nefondat având în vedere că este o cerere accesorie și cum cererea principală a fost respinsă va fi respinsă și cererea accesorie, potrivit principiului accesoriul urmează soarta principalului.
Recursul
împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul.
Consideră recurentul că prin măsurile ilegale dispuse , cele 3 instituții ale statului , Guvernul României, Casa de Sănătate O.P.S.N.A.J. și M.A.I. au adus o vătămare dreptului și interesului său legitim privind asigurarea gratuită la asistența medicală și medicamente conform legislației în vigoare (Legea nr. 90/2006, Legea nr. 80/1995, Legea nr. 360/2003).
Se arată că, începând cu luna iunie 2010 și până în luna mai 2011 M.A.I. împreună cu Casa de Sănătate O.P.S.N.A.J. nu mai asigură fondurile bănești pentru asistența medicală și medicamente gratuite iar ambulatoriu analizele recomandate de medic se plătesc integral și medicamentele la farmacie sunt compensate conform Legii nr. 118/2010,art. 2 alin. (2) și Normele emise de Casa Națională de Sănătate O.P.S.N.A.J. și Direcția Medicală din cadrul M.A.I.
Consideră recurentul că o lege generală precum Legea nr. 118/2010 art. 2, nu poate modifica, restricționa o lege specială cum sunt Legea nr. 80/1995, Legea nr. 360/2003, Legea nr. 95/2006, instanța de fond nu a ținut cont, de acest argument și a motivat că prin Legea nr. 118/2010,art. 2, Guvernul a luat unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Se arată că motivarea instanței de fond este greșită, contrară legilor și principiilor de funcționare a acestora, în acest sens fiind și decizia nr. 873/2010 și nr. Deciziei 1414/2009, dreptul la asistență medicamente gratuite nu poate fi restrâns și nu poate fi afectat de criză, el fiind un drept fundamental al pensionarului militar, atât român cât și din întreaga lume. Aceste drepturi sunt prevăzute și garantate și de C.E.D.O. la care România a aderat.
în drept cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 3041pct. 9 C. proc.civ. .
Apărările intimaților
M.A.I. și Casa de Asigurări de Sănătate O.P.S.N.A.J. au solicitat respingerea acesteia ca nefondată și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 3041C. proc.civ., înalta Curte, constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 80/19995 privind Statutul cadrelor militare "Ofițerii, maiștrii militari în rezervă și în retragere, pensionarii militari, au dreptul la asistență militară și medicamente în condițiile art. 23 alin. (1) lit. a)".
Art. 23 alin. (1) lit. a) prevede "Membrii familiei cadrelor militare în activitate beneficiază gratuit de:asistență medicală și medicamente în cadrul rețelei sanitare a M.A.P.N. sau în alte rețele, cu decontarea cheltuielilor de către acest minister".
în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, modificat și completat "Polițistul pensionat și soția/soțul acestuia au dreptul gratuit la asistență medicală și medicamente, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate specific apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității judecătorești și au acces la casele de odihnă, sanatoriile, bazele sportive și alte spații pentru odihnă și argument, care aparțin sau sunt în administrarea M.A.I."
în speță, reclamantul solicită obligarea pârâților la plata sumei de 1.117,01 RON ce reprezintă diferența medicamentelor pentru perioada iunie-decembrie 2010.
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar în perioada 3 iulie 2010 - 31 decembrie 2010 - "valoarea drepturilor/cheltuielilor cu asistența medicală, medicamente și proteze aferente personalului propice, pentru care legislația în vigoare la data publicării prezentei legi prevede decontarea integral de la bugetul de stat, bugetele de asigurări sociale, bugetele locale sau după caz bugetele fondurilor speciale, se reduc cu 25%.
Se apreciază că având în vedere dispozițiile Legii nr. 118/2010 și perioada pentru care reclamantul solicită restituirea cheltuielilor cu medicamentele, acesta ca asigurat trebuia să achite partea de diferență până la prețul cu amănuntul, în condițiile în care a fost redus bugetul M.A.I. cu 25% pentru această perioadă determinată.
în mod corect, instanța de fond a făcut o aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate și a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice în sensul că "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
-în ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la restrângerea dreptului de a avea asistență medicală și medicamente gratuite și la prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
în acest context, înalta Curte subliniază faptul că, puterea de a examina orice chestiune de fapt și de drept are niște limite, inerente rolului și statutului puterii judecătorești într-un stat de drept supus principiului separației puterilor de stat. Astfel, art. 16 din C.E.D.O. nu acordă un drept de acces la o instanță cu competența de a invalida sau de a înlătura aplicarea unei legi sau de a da o anumită interpretare jurisprudențială unor texte de lege.
în cauzele F.M. împotriva României și A.G.S. împotriva României din 6 decembrie 2011 cu referire la Legea nr. 118/2010 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că dispozițiile convenției nu conferă un drept de a primi un salariu, (nu beneficiu) într-un anumit cuantum.
Revine statului să stabilească de o manieră discreționară, ce beneficii va plăti angajaților sau pensionarilor din bugetul său, astfel că statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății prin astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare.
Nu se poate aprecia că există o ingerință așa cum este prevăzută de lege , în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 deoarece s-a urmărit un interes public și anume acela de a proteja echilibrul fiscal între cheltuielile și veniturile statului ce se confruntă cu o situație de criză economică. Estimând că legiuitorul dispune de o marjă de apreciere pentru a desfășura o politică economică și socială, decizia sa nu este lipsită de o bază rezonabilă.
O ingerință în dreptul la respectarea bunurilor trebuie să păstreze un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și cele de protecție a drepturilor fundamentale ale individului - se consideră în acest sens că statul nu a depășit marja sa de apreciere.
Față de cele reținute mai sus, constatând că sentința de fond a fost temeinică și legală, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., s-a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1038/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1047/2012. Contencios → |
|---|
