ICCJ. Decizia nr. 1051/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin Sentința nr. 3331 din 10 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții N.I. și D.V., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., și a obligat pârâta să înainteze dosarul aferent Dispoziției de restituire nr. 7481/2007 emisă de Primăria Municipiului București unui evaluator autorizat în vederea întocmirii raportului de expertiză, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, și să emită titlul de despăgubire, potrivit sumei ce va rezulta din raportul de evaluare în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia. Prin aceeași sentință, instanța de judecată a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001, din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, reținând că nu are personalitate juridică și, în consecință, a respins acțiunea față de aceasta.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 7481/2007 emisă de Primăria Municipiului București s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamanților pentru imobilul situat în București.
Dispoziția menționată împreună cu dosarul aferent, întocmite potrivit dispozițiilor Titlului VII capitolul 5, art. 16 alin. (2) și (3) din Legea nr. 247/2005, însoțit de avizul de legalitate prevăzut de aceleași dispoziții legale au fost înaintate pârâtei ANRP care ar fi trebuit să urmeze procedura prevăzută de alin. (4), (5) și (6) ale aceluiași articol în vederea emiterii deciziei cuprinzând titlul de despăgubiri.
Deși pârâta a confirmat reclamantelor înregistrarea dosarului aferent Dispoziției nr. 7481/2007, nici până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată aceasta nu demarase procedura prevăzută de dispozițiile legale menționate anterior.
Deși legea nu impune un termen de soluționare a cererilor, iar prin Decizia nr. 2815/16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a stabilit o modalitate aleatorie de selectare a dosarelor aferente dispozițiilor de restituire, neefectuarea nici uneia din operațiunile juridice necesare emiterii titlului de despăgubire într-un interval de 1 an de la data înregistrării dosarului poate fi însă apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamantelor la soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea reclamanților nu a fost analizată într-un termen rezonabil, iar invocarea lipsei unor documente din cuprinsul dosarului de despăgubire nu poate fi reținută în condițiile în care avizul de legalitate al Prefectului există în cadrul acestuia, iar dispozițiile legale incidente în cauză nu prevăd completarea acestuia după emiterea avizului de legalitate.
împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului formulat, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că în speță a fost încălcat termenul rezonabil, dispunând obligarea sa la emiterea titlului de despăgubire fără a ține cont de aspectele obiective și procedura complexă privind soluționarea dosarului de despăgubire al reclamanților.
A mai susținut recurenta, în esență, că instanța de fond a apreciat în mod netemeinic că soluționarea completării dosarului cu noi înscrisuri nu ar fi fost necesară iar termenul stabilit de 15 zile de la comunicarea raportului de evaluare, pentru emiterea deciziei, nu poate fi respectat din motive obiective.
Intimata-reclamantă N.I. a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului formulat și menținerea soluției instanței de fond, ca legală și temeinică.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în concluziile scrise cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește criticile recurentei privind reținerea încălcării principiului procesului rezonabil, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate.
Intimații-reclamanți au solicitat instanței de contencios administrativ constatarea refuzului autorității administrative de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru terenul situat în București, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoane îndreptățite la despăgubire, fiindu-le recunoscută prin Dispoziția Primăriei Municipiului București nr. 7481 din 12 februarie 2007, dispoziție prin care a fost soluționată notificarea formulată de autorul acestora Dumitru Gheorghe înregistrată la data de 1 august 2001.
Este adevărat că dispozițiile Capitolului V intitulat "Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor" din Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, nu prevăd un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale mai sus menționate, având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare și până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile.
în speță, autorul reclamanților a început procedurile de recuperare a bunului său sau a contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001, iar dosarul cu dispoziția nr. 7481/12 februarie 2007 priind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent a fost comunicat secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Instanța de control judiciar, având în vedere intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a desfășurat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, constată că în mod corect instanța de fond a reținut prin sentința atacată, încălcarea principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Susținerile recurentei privind solicitarea adresată Primăriei București privind motivarea soluției adoptate prin emiterea Dispoziției nr. 7481 din 12 februarie 2007 ca și necesitatea completării dosarului cu anumite acte nu reprezintă motive obiective suficiente pentru întârzierea nejustificată în emiterea titlului de despăgubire, instanța de fond apreciind în mod corect în raport de probatoriul administrat în cauză că aceasta întârziere reprezintă o încălcare a drepturilor reclamanților la soluționarea cererii într-un termen rezonabil.
De altfel, pe parcursul procedurii administrative reclamanții au solicitat recurentei-reclamante soluționarea dosarului cu prioritate încă din anul 2008 având în vedere starea de sănătate dovedită cu acte medicale a acestora, acesta nefiind soluționat nici după pronunțarea instanței de fond.
în ceea ce privește susținerile recurentei privind viciile Dispoziției nr. 7481 din 12 februarie 2007 și solicitările adresate Primăriei București, se constată că, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond prin sentința atacată, aceste solicitări exced atribuțiilor acordate acestei autorități, de normele legale incidente, având în vedere avizul de legalitate al Prefectului cât și faptul că, dispozițiile legale nu prevăd completarea dosarului după emiterea avizului de legalitate.
Criticile recurentei cu privire la imposibilitatea obiectivă de a proceda la emiterea deciziei privind despăgubirile în termenul stabilit de instanță, respectiv în termen de 15 zile de la comunicarea raportului de evaluare, sunt de asemenea nefondate, având în vedere faptul că prin aceeași sentință recurentei-reclamante i s-a stabilit un termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței pentru înaintarea dosarului aferent Dispoziției de restituire nr. 7481/2007, unui evaluator autorizat, în vederea întocmirii raportului de expertiză.
De altfel, fixarea acestor termene este în concordanță cu dispozițiile art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora instanța poate stabili prin dispozitiv la cererea părții interesate, un termen de executare.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înalta Curte va respinge recursul de față, ca nefondat.
Totodată, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Recurenta - pârâtă a fost obligată la plata către intimații - reclamanți, a sumei de 1.860 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1053/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1050/2012. Contencios → |
|---|
