ICCJ. Decizia nr. 1038/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin Sentința nr. 5234 din 20 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins, ca lipsită de obiect, acțiunea formulată de reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, prin care solicita să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 274 din 07 aprilie 2011 a Secției pentru judecători a C.S.M.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a admis excepția lipsei de obiect a acțiunii, invocată de pârât prin întâmpinare, reținând următoarele:
Prin Hotărârea nr. 274 din 07 aprilie 2011 a Secției pentru judecători a C.S.M., contestată în cauză, a fost respinsă contestația formulată de reclamant împotriva Rezoluției nr. 12/CDJ/27 ianuarie 2011 emisă de Comisia de disciplină pentru judecători din cadrul C.S.M., prin care s-a dispus clasarea cauzei privind pe judecătorul T.I., sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată.
Prin Hotărârea C.S.M. nr. 546 din 07 iulie 2011 a fost admisă plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Hotărârii nr. 274 din 07 aprilie 2011 a Secției pentru judecători și s-a constatat că Secția pentru judecători nu mai avea competența legală să se pronunțe cu privire la contestația depusă de petiționar la 15 martie 2011, împotriva rezoluției de clasare din dosar.
Pe fondul cererii, CSM a respins plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva rezoluției de clasare din dosar.
în motivarea hotărârii, CSM a reținut că la data de 01 iulie 2011 a fost înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 7936/1154/2011 plângerea prealabilă formulată de domnul procuror M.M., din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București, prin care a solicitat revocarea Hotărârii nr. 274 din 07 aprilie 2011 a Secției pentru judecători, cu motivarea că această hotărâre este lovită de nulitate absolută, fiind dată cu încălcarea regulilor privitoare la competența după materie.
Analizând susținerile contestatorului, Secția de judecători a apreciat că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 36/2011, publicată în M. Of. nr. 204 din 24 martie 2011, a fost aprobată O.U.G. nr. 59/2009 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009.
Dispozițiile art. 46 pct. 13 din Legea nr. 317/2004 au fost modificate, în sensul că: "Rezoluția de clasare dispusă în condițiile alin. (1) sau, după caz, în condițiile alin. (12) poate fi atacată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, de persoana indicată la art. 451alin. (1) și de persoana vizată".
în condițiile în care în lege nu există o dispoziție tranzitorie referitoare la soluționarea cererilor înregistrate anterior adoptării sale și având în vedere că ea a intrat în vigoare la data de 27 martie 2011, s-a apreciat că, în cazul de față, este vorba de o normă de procedură de imediată aplicare.
în această situație, la data de 07 aprilie 2011, Secția pentru judecători nu mai avea competența legală să se pronunțe cu privire la contestația depusă de petiționar la 15 martie 2011 împotriva rezoluției de clasare din dosar.
Față de considerentele prezentate, s-a reținut că plângerea prealabilă formulată de domnul procuror M.M. împotriva Hotărârii Secției pentru judecători nr. 274 din 07 aprilie 2011 este întemeiată.
Secția pentru judecători, în soluționarea cererii pe fond, pe care a calificat-o ca fiind o plângere prealabilă, potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a apreciat că se impune respingerea acesteia și menținerea rezoluției de clasare din dosar.
Având în vedere Hotărârea CSM nr. 546 din 07 iulie 2011, prima instanță a constatat că cererea de anulare a Hotărârii nr. 274 din 07 aprilie 2011 a CSM - Secția pentru judecători a rămas fără obiect, reținând că, chiar dacă prin acest act nu se dispune în mod expres revocarea Hotărârii CSM nr. 274 din 07 aprilie 2011, se deduce fără echivoc faptul că aceasta a fost desființată, constatându-se că Secția pentru judecători nu mai avea competența legală să se pronunțe cu privire la contestația depusă de petiționar la 15 martie 2011 împotriva rezoluției de clasare din dosar; contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a fost calificată ca plângere prealabilă, potrivit Legii nr. 554/2004, fiind soluționată prin Hotărârea nr. 546 din 07 iulie 2011.
împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041C. proc. civ. au fost încadrate de recurent în dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Ca prim motiv de recurs se invocă încălcarea dreptului la apărare pentru faptul că nu s-a dat posibilitatea recurentului să ia la cunoștință de întâmpinarea formulată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii în care se invocă lipsa de obiect în raport de faptul că în cauză a fost emisă Hotărârea nr. 546 din 7 iulie 2011.
Prin celelalte motive de recurs, recurentul arată că sentința atacată este nelegală prin soluția dispusă de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect.
Se arată că instanța de fond a motivat contradictoriu prin interpretarea greșită a obiectului acțiunii și prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 46 pct. 13 din Legea nr. 317/2004, soluționarea cauzei pe excepția lipsei de obiect.
Se arată că acțiunea sa având ca obiect constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 274 din 7 aprilie 2011 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nu a rămas fără obiect ca urmare a emiterii Hotărârii nr. 546 din 7 iulie 2011 a Hotărârii Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Aceasta deoarece prin hotărârea din 7 iulie 2011 s-a soluționat contestația formulată împotriva hotărârii din 7 aprilie 2011, calificată de intimat ca plângere prealabilă dar prin care nu s-a anulat în mod expres, pentru motivul de nulitate absolut invocat Hotărârea din 7 aprilie 2011.
Se arată că instanța de fond a soluționat nelegal cauza pe excepția lipsei de obiect fără a fi indicat temeiul juridic pentru pronunțarea unei astfel de soluții.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat urmând a se face aplicarea art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
în cauză Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în sensul soluționării greșite și nelegale a acțiunii pe excepția lipsei de obiect invocate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, prin interpretarea greșită a obiectului acțiunii dedus judecății și prin aplicarea greșită a legii.
Obiectul acțiunii îl reprezintă Hotărârea Secției pentru judecători din cadrul Consiliul Superior al Magistraturii nr. 274 din 7 aprilie 2011 prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantul-recurent împotriva rezoluției de dosarul din 27 ianuarie 2011 prin care s-a dispusa clasarea sesizării sub aspectul săvârșirii abaterii prevăzute de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004 de către d-na judecător T.I.
Această hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii din 7 aprilie 2011 a fost contestată de recurent pe motiv de nulitate absolută avându-se în vedere că în raport de modificarea dispozițiilor art. 46 alin. (13) din Legea nr. 317/2004 aplicabile din 27 martie 2011, secția nu mai avea competența materială să se pronunțe asupra legalității rezoluției de clasare din dosar, rezoluție asimilată unui act administrativ și fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Recurentul a contestat Hotărârea nr. 274 din 7 aprilie 2011, contestație calificată de intimat ca plângere prealabilă conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și soluționată prin hotărârea necomunicată recurentului.
Prin Hotărârea nr. 546 din 7 iulie 2011 a admis plângerea prealabilă și constată că Secția nu mai avea competența legală să se pronunțe pe contestația recurentului din 15 martie 2011 împotriva rezoluției de clasare, dar nu se dispune în mod expres anularea Hotărârii din 7 aprilie 2011. în mod greșit apreciază Curtea s-a admis excepția lipsei de obiect în condițiile în care intimatul CSM, în calitate de emitent nu s-a pronunțat și nu a anulat în mod expres Hotărârea nr. 274 din 7 aprilie 2011.
Mai mult cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează a verifica și legalitatea modalității de soluționare a plângerii prealabile formulată de recurent, în condițiile în care Secția pentru judecători a CSM prin dispozițiile art. 2 din Hotărârea nr. 546 din 7 iulie 2011 s-a pronunțat pe fondul cererii și a respins plângerea prealabilă formulată de recurent împotriva rezoluției din dosar.
Această ultimă hotărâre deși necontestată expres de recurent deoarece nu i-a fost comunicată decât odată cu depunerea întâmpinării formulate cu ocazia judecării în fond, urmează a fi analizată sub aspectul soluționării plângerii prealabile și ținând cont de modificările dispozițiilor art. 46 pct. 13 din Legea nr. 317/2004 prin care rezoluția de clasare este asimilată unui act administrativ și poate fi contestată de persoanele vizate, potrivit Legii nr. 554/2004, respectiv cu respectarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.
Procedura prealabilă pe care recurentul a îndeplinit-o și pe care intimatul a soluționat-o prin emiterea Hotărârii nr. 545 din 7 iulie 2011 prin care pe fond s-a respins plângerea prealabilă împotriva rezoluției de clasare.
Instanța de fond în mod greșit și nelegal a apreciat că acțiunea a rămas fără obiect deoarece pe de o parte Hotărârea CSM din 7 aprilie 2011 nu a fost revocată în mod expres, solicitându-se prin acțiune nulitatea sa absolută, iar pe de altă parte fondul acțiunii îl reprezintă contestația recurentului împotriva rezoluției de clasare asimilată unui act administrativ de autoritate, față de care s-a respins plângerea prealabilă formulată prin Hotărârea CSM nr. 545 din 7 iulie 2011, cereri care nu au fost soluționate de instanța de fond, care a soluționat greșit cauza pe excepție fără a judeca fondul cauzei.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ. a admis recursul și a casat sentința atacată trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1049/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1036/2012. Contencios → |
|---|
