ICCJ. Decizia nr. 1049/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată sub nr. 7139/2/2010 pe rolul acestei instanțe reclamantul B.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. și C.C.S.D. solicitând obligarea pârâtelor la emiterea deciziilor reprezentând titlurile de despăgubire în Dosarele înregistrate la aceasta autoritate, în conformitate cu prevederile cuprinse în cap. Val Titlului VII din Legea nr. 247/2005; obligarea pârâtelor la daune cominatorii în cuantum de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și pana la emiterea deciziilor reprezentând titlurile de despăgubire în dosarele mai sus menționate; precum și obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
în motivare, reclamantul a învederat următoarele:
în fapt, prin dispoziția Primarului Municipiului București din 06 martie 2006 i-au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București, compus din teren și construcție imobil preluat abuziv de stat, iar construcția demolata.
Ulterior, aceasta dispoziție, împreuna cu dosarul cuprinzând actele ce au stat la baza emiterii ei, în conformitate cu prevederile cuprinse în cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, au fost înaintate către C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P., formându-se Dosarul în evidenta acestei instituții.
De asemenea, prin dispozitia Primarului Municipiului Roșiorii de Vede din 23 martie 2005 reclamantului i-au fost acordate despăgubiri prin echivalent pentru imobilul din Roșiorii de Vede, Jud. Teleorman, preluat abuziv de către stat. Și aceasta decizie împreuna cu actele care au stat la baza emiterii ei, au urmat aceeași procedura, constituindu-se Dosarul în evidenta C.C.S.D.
Ambele Dosare, au fost înregistrate la C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P., în cursul anului 2006, fără ca pana în prezent sa fie întreprins vreun demers real în vederea soluționării acestora.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 2422 din 28 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., și a obligat pârâta să procedeze la evaluarea imobilelor ce fac obiectul Dosarului și să emită ulterior titlul de despăgubire pentru fiecare dintre acestea, cu menționarea, în cazul imobilului ce face obiectul dispoziției din 23 martie 2005 emisă de Primarul Municipiului Roșiorii de Vede ambilor beneficiari, corespunzător cotei de 1 fiecare; de asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.480 RON cheltuieli de judecată. Instanța a respins cererea privind daunele cominatorii, ca neîntemeiată, precum și cererea reconvențională formulată de către pârâtă, ca inadmisibilă, și cererea de chemare în garanție, formulată de către aceeași pârâtă, ca neîntemeiată. Prin aceeași sentință, instanța de judecată a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și, în consecință, a respins acțiunea față de aceasta.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
în fapt, prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, notificatorii H.V.E. și B.V. au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Roșiorii de Vede, județul Teleorman iar prin dispoziție a fost propusă acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat.
Dosarul aferent dispoziției mai sus amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul aferent dispoziției a fost transmis de Primăria Municipiului Roșiorii de Vede, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale.
De asemenea prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, notificatorul B.V. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, prin dispoziție fiind propusă acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat compus din teren în suprafață de 144,51 m.p. și construcție demolată.
Dosarul aferent dispoziției mai sus amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât rezultă etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul aferent dispoziției, fiind transmis de Primăria Municipiului București, în calitate de entitate notificată și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 21079/CC.
Cu privire la pârâta A.N.R.P., se constată că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte având în vedere că în cuprinsul art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuții ale Autorității, și anume în privința aplicării Legii nr. 10/2001, aceasta acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit acestui act normativ.
De asemenea, Autoritatea asigură organizarea și funcționarea Secretariatului C.C.S.D., secretariat care asigură lucrările acestei comisii, iar atribuțiile conferite acestuia constau în centralizarea dosarelor conținând decizii/dispoziții în care s-au consemnat/propus despăgubiri, precum și în analizarea acestora din punctul de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură, atribuții îndeplinite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Potrivit art. 16 alin. (6) din actul normativ mai sus amintit, C.C.S.D. desemnează evaluatorul în vederea transmiterii dosarului de despăgubire la evaluare.
Prin urmare, în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedură reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/200S, nu A.N.R.P. a fost învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci C.C.S.D.
Astfel, prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, cât și înființarea unei entității respectiv C.C.S.D., cu atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire, atribuții care sunt exercitate în cadrul și după urmarea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor, prevăzute în Cap. V Titlul VII al actului normativ menționat.
Or, faptul că A.N.R.P. asigură organizarea și funcționarea secretariatului amintit nu îi conferă acesteia calitate procesuală pasivă, având în vedere că nu mai dispune desemnarea unui evaluator în vederea transmiterii la evaluare, potrivit art. 16 alin. (6) Titlul VII din actul normativ, urmând a fi admisă această excepție și respinsă acțiunea introdusă în contradictoriu cu aceasta în consecință.
Cu privire la fondul cauzei, se constată că refuzul pârâtei C.C.S.D. de a proceda la evaluarea imobilelor care au făcut obiectul notificărilor și ulterior de a proceda la emiterea titlurilor de despăgubire este nejustificat.
Astfel, se reține că motivul invocat de către pârâtă în sensul că urmează a fi depuse și alte înscrisuri privind descrierea imobilului, respectiv dovada că reclamantul este moștenitor și în privința celorlalți coproprietari-pentru imobilul care a făcut obiectul dispoziției emisă de Primarul Municipiului Roșiorii de Vede - nu este justificat având în vedere că nu s-a indicat relevanța acestora pentru desfășurarea procedurii de evaluare și emitere a titlului prin raportare la toate înscrisurile atașate dosarelor întocmite în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind emise dispoziții în temeiul dispozițiilor acestui act normativ, care nu au fost atacate sub acest aspect, devenind astfel definitive în sistemul căilor legale de atac conform Legii nr. 10/2001, existând elemente-acte de proprietate, schițe plan de situație - în dosarele întocmite pe numele reclamantului care să conducă la descrierea construcției care urmează a fi evaluată.
împrejurarea că pârâta verifică legalitatea respingerii cererilor de retrocedare în natură nu echivalează cu exercitarea controlului de legalitate privind fondul dispozițiilor în cauză, control stabilit exclusiv în competența prefectului conform dispozițiilor menționate anterior, astfel încât împrejurarea că reclamantul nu ar fi dovedit că este moștenitorul tuturor coproprietarilor asupra unuia dintre cele două imobile care au făcut obiectul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 putea fi invocată exclusiv pe calea procesuală reglementată de acest act normativ, iar nu în faza procedurii prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005, controlul exercitat de către pârât limitându-se potrivit interpretării logice și sistematice exclusiv la verificarea posibilității autorității notificate de retrocedare în natură a imobilelor în cauză astfel încât să fie evitată acordarea unor despăgubiri.
în consecință, se constată că pârâta nu a respectat condiția termenului rezonabil de soluționare a cererii formulată de către reclamanți, dispozițiile de notificare fiind emise în anul 2005, respectiv 2006, nefiind încă demarată nici în prezent procedura de evaluare a imobilelor care au făcut obiectul notificărilor emise în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
în raport de aceste considerente, prima instanță reține că se impune, în temeiul art. 1,art. 2 alin. (1) lit. h) și alin. (2), art. 8 din Legea nr. 554/2004, admiterea în parte a acțiunii, în sensul obligării pârâtei să procedeze la evaluarea imobilelor ce fac obiectul Dosarelor, precum și să emită ulterior titlul de despăgubire pentru fiecare dintre acestea, cu menționarea, în cazul imobilului ce face obiectul dispoziției din 23 martie 2005 emisă de Primarul Municipiului Roșiorii de Vede ambilor beneficiari, corespunzător cotei de 1 fiecare, astfel cum rezultă din conținutul acesteia.
Prima instanță a apreciat că este neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, având în vedere că pentru aceasta reclamantul are la dispoziție calea procesuală reglementată de dispozițiile art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, având astfel posibilitatea să solicite instanței de executare stabilirea daunelor interese pentru întârzierea în executarea titlului executoriu.
De asemenea, instanța de fond a făcut aplicarea art. 274 C. proc. civ. și a apreciat că este inadmisibilă cererea reconvențională formulată de pârâtă, întrucât există posibilitatea atacării dispozițiilor de restituire la Tribunalul București, secția civilă, conform prevederilor Legii nr. 10/2001, iar cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Roșiorii de Vede este neîntemeiată, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada existenței unei culpe legale ori contractuale în admiterea prezentei cereri principale, nefiind dovedită desființarea conform Legii nr. 10/2001 a dispozițiilor emise în temeiul aceluiași act normativ.
Recursul
împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta.
în motivarea cererii de recurs, pârâta C.C.S.D. a arătat în esență următoarele:
Instanța de fond în mod nelegal a respins cererea de sesizare a instanței competente privind excepția de nelegalitate a dispoziției, având în vedere că notificatorii H.V.E și B.V. trebuie să facă dovada calității de persoană îndreptățită de pe urma tuturor coproprietarilor imobilului.
Cu privire la Dosar s-a constatat că lipsesc înscrisuri din care să rezulte descrierea imobilului construcție demolată, astfel că reclamanții nu pot beneficia de măsuri reparatorii pentru întreg imobilul solicitat ci doar pentru cota pentru care au făcut dovada calității de moștenitor.
Se arată că nu poate fi vorba de un refuz nejustificat de soluționare a celor două dosare, întrucât aceasta are loc în baza deciziei nr. 2815/2009 a Comisiei Centrale. Această soluție s-a impus ca urmare a practicii judiciare în materie și pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite.
Sentința de fond este nelegală în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată recurenta. Se arată astfel că onorariul de avocat este nepotrivit de mare față de munca depusă în soluționarea cauzei, față de obiectul pricinii.
în drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 art. 3041C. proc. civ.
Procedura în fața instanței de recurs
în cursul procedurii, s-a luat act de decesul intimatului - reclamant B.V. la data de 13 mai 2011, fiind introdusă în cauză numita G.I.M.E. în calitate de unic moștenitor.
Apărările intimatei - reclamante
G.I.M.E. a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată și menținerea sentinței civile recurate ca temeinică și legală.
Considerentele și soluția instanței de recurs
în ceea ce privește sesizarea instanței competente cu excepția de nelegalitate a dispoziției emisă de Primarul Municipiului Roșiori De Vede, se reține că în mod corect a respins instanța de fond această cerere de sesizare - întrucât nu reprezintă un act administrativ conform legii contenciosului. Dispoziția Primarului așa cum este prevăzută în Legea nr. 10/2001, poate fi atacată la secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare, potrivit art. 26 alin. (3), care va analiza legalitatea actului în conformitate cu normele legale prevăzute în legea specială, rezultând deci caracterul civil al dispoziției Primarului prin care au fost acordate despăgubiri în echivalent pentru imobilul în cauză.
Dispoziția emisă de primar conform procedurii Legii nr. 10/2001 nu este un act administrativ a cărui legalitate să poată fi cenzurată de instanța de contencios administrativ, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind și practica constantă a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu privire la Dosar, susținerea că reclamantul nu poate beneficia decât de măsuri reparatorii în raport de cota pentru care au făcut dovada calității de moștenitor, nu poate fi primită câtă vreme, Dispoziția Primarului București- privind acordarea de măsuri reparatorii, nu a fost contestată în procedura Legii nr. 10/2001 devenind astfel definitivă în ceea ce privește situația de fapt, imobilul și moștenitorii la care se referă.
Invocarea deciziei nr. 2815/2008 emisă de C.C.S.D. -este nefondată pentru a justifica refuzul de soluționare a dosarelor reclamantului - întrucât nici după adoptarea acestei decizii nu s-a accelerat procedura de soluționare a cererilor de despăgubire, aceste cereri ale reclamantului nefiind nici până la soluționarea cererii de recurs rezolvate, deci după aproximativ 11 ani de la formularea notificării.
în ceea ce privește cheltuielile de judecată la care a fost obligată recurenta, se reține că nici acest motiv nu este fondat, având în vedere culpa procesuală a recurentului - pârât.
Se apreciază că nu se justifică o micșorare a onorariului, deoarece s-au invocat excepții, s-a formulat cerere reconvențională; cerere de chemare în garanție, iar apărătorul reclamanților a depus diligențe pentru îndeplinirea mandatului său.
Față de cele reținute mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
A obligat recurentul în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 RON.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1050/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1038/2012. Contencios → |
|---|
