ICCJ. Decizia nr. 1054/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1054/2012
Dosar nr. 2777/2/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea formulată la data de 29 mai 2010 reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanţei de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului C.P. de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost recrutat de către Inspectoratul Judeţean de Securitate Tulcea, Serviciul 1, în 1984, sub numele conspirativ R., pentru încadrarea informativă a angajaţilor din cadrul A.E.C.S. Tulcea.
A mai arătat reclamantul că, în procesul atragerii la colaborare, a semnalat organelor de securitate informaţii despre comentariile anticomuniste ale unor colegi de serviciu.
În opinia reclamantului, informaţiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 705 din 1 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.P., prin care solicita să se constate că acesta din urmă are calitatea de colaborator al Securităţii; de asemenea, instanţa de judecată a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârât.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale tinde să sancţioneze lipsa de identitate între părţile aflate în litigiu şi cele care constituie subiectele raportului juridic de drept material. În cauză, însă, nu există nici un raport juridic de drept material între reclamant şi pârât şi prin urmare raţionamentul juridic construit de acesta din urmă în susţinerea excepţiei este lipsit de fundament, tocmai datorită naturii juridice sui generis a acţiunii întemeiată pe prevederile OUG nr. 24/2008. Într-o manieră mai puţin riguroasă, s-ar putea afirma că tocmai calitatea procesuală a pârâtului reprezintă fondul procesului. Chiar dacă din punct de vedere doctrinar o asemenea aserţiune ar părea o aberaţie juridică, nu trebuie scăpat din vedere faptul că posibilitatea unei acţiuni în constatare a unei anume calităţi este prevăzută de OUG nr. 24/2008 şi, deci, posibilă din punct de vedere legal. Toate elementele legate de existenţa sau inexistenţa unei relaţii între pârât şi organele de Securitate constituie aspecte de fond şi trebuie analizate din această perspectivă.
Din analiza probelor administrate pe fondul cauzei, se reţine că notele informative depuse de reclamant la dosar sunt semnate de o persoană cu pseudonimul "R.", însă nu există nici un înscris din care să reiasă că pârâtul şi-a asumat acest pseudonim. Prin urmare, se constată că reclamantul nu a depus la dosar nici o probă concludentă din care să reiasă că pârâtul ar îndeplini condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Recursu.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat în esenţă următoarele:
- Consideră recurentul că inexistenţa unor documente specifice acestui tip de dosar (raport cu propunere de recrutare, raport privind modul în care a decurs recrutarea şi angajamentul) nu este relevantă pentru reţinerea calităţii de colaborator. Aceasta este legată de furnizarea unor informaţii de natura celor impuse de legiuitor, chiar în lipsa unei colaborări oficiale.
- Arată recurentul că a depus în susţinerea acţiunii înscrisuri olografe semnate de pârât cu numele conspirativ şi care se prezuma că aparţine acestuia, fiind în sarcina pârâtului să demonstreze contrariul.
Se arată că instanţa dacă avea dubii avea posibilitatea să dispună verificare de scripte sau efectuarea unei expertize grafoscopice cu privire la stabilirea autorului înscrisurilor.
În mod greşit, se arată că instanţa de fond a înlăturat răspunsul S.R.I. din 4 mai 2007 – prin care se arată că pârâtul P.C. nr. 3 februarie 1965 figurează cu dosarul fond reţea nr. 6548/ Tulcea predat în anul 2005 la depozitul Popeşti Leordeni.
Se solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 3041 C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 „colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".
Recurentul - reclamant a depus, ca înscrisuri doveditoare ale calităţii de colaborator doar mapa anexă, dosarul personal lipsind.
În Nota de constatare se arată că datele personale ale lui C.P. au fost extrase din „Nota" existentă pe coperta IV a mapei anexă (unde data naşterii este consemnată eronat ca 03 februarie 1961).
Din notele informative depuse la dosarul cauzei, nu rezultă elemente care să ducă la stabilirea identităţii pârâtului.
În condiţiile în care nu există un raport cu propunerea de recrutare, raport privind modul în care a decurs recrutarea şi angajamentul pârâtului, este incertă identitatea „sursei R.".
Nu este utilă soluţionării cauzei o verificare de cripte sau expertiză grafologică dacă nu se coroborează cu probe concrete care să arate că există identitate între pârât şi „sursa R.".
Nu există nici o descriere a sursei R., dimpotrivă anul naşterii acestuia este trecut greşit, ori când este mai veridic ceea ce afirmă organele Serviciul Român de Informaţii, atunci când au făcut materialul sau relativ recent cu ocazia verificărilor făcute la solicitarea C.N.S.A.S.
Toate aceste neconcordanţe profită pârâtului care în acest context concret nu avea cum să-şi demonstreze lipsa de identitate cu sursa R. fiind un fapt negativ.
Reclamantul - recurent avea sarcina probei în conformitate cu prevederile art. 1169 C. civ.
Aşa cum corect a reţinut instanţa fondului, reclamantul - recurent nu a dovedit prin înscrisurile depuse, calitatea pârâtului de colaborator al securităţii conform art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Lipsa angajamentului şi a celorlalte documente redactate de ofiţeri superiori referitoare la motivul şi circumstanţelor recrutării nu exclud „de plano" o colaborare cu organele securităţii, însă în speţă înscrisurile depuse nu sunt concludente.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinţei nr. 705 din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1037/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1056/2012. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
