ICCJ. Decizia nr. 1017/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1017/2012
Dosar nr. 404/42/2011
Şedinţa publică din 24 februarie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 453/232/2010, la Judecătoria Găeşti, reclamanţii M.E.V., M.M., M.E., B.C. şi D.O., au chemat în judecată pe pârâta SC O.M.V.P. SA - Schela Petrom Târgovişte, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună restrângerea dreptului de proprietate al SC P. SA Târgovişte prin anularea absolută parţială a titlului de proprietate din 22 decembrie 2005, emis de M.E.C. cu suprafaţa de 5.000 m.p., reprezentând T.2, Parcela 120 din comuna Valea Mare.
Prin sentinţa nr. 626 din 30 martie 2010, Judecătoria Găeşti a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Ploieşti, care prin sentinţa nr. 174 din 20 iulie 2010 a admis excepţia de tardivitate a acţiunii, invocată de pârâta SC O.M.V.P. SA - Schela Petrom Târgovişte şi, în consecinţă, a respins ca tardivă acţiunea formulată de reclamanţii M.E.V., M.M.L., M.E., B.C. şi D.O. în contradictoriu cu pârâţii SC O.M.V.P. SA - Schela Petrom Târgovişte şi M.E.C.M.A.
Prin Decizia nr. 1208 din 1 martie 2011 pronunţată de I.C.C.J. a fost admis recursul formulat şi a fost casată cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond.
Astfel, dosarul se află înregistrat la Curtea de Apel Ploieşti pentru soluţionarea acţiunii introductive.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin încheierea de şedinţă de la data de 25 mai 2011 Curtea de Apel Ploieşti a pus în discuţia părţilor cererea de suspendare a soluţionării dosarului de faţă formulată de pârâta SC P. SA - Schela de Petrom Târgovişte, până la soluţionarea Dosarului nr. 1490/232/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Găeşti şi, în urma deliberării, instanţa a respins cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. l C. proc. civ. Prin aceeaşi încheiere instanţa a încuviinţat efectuarea unei expertize topometrice cu obiectivele arătate în încheiere, cauza fiind amânată pentru acest motiv.
Instanţa a reţinut că nu se impune suspendarea cauzei, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. l C. proc. civ., deoarece titlul de proprietate invocat este stabilit prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă.
3. Recursul declarat de SC O.M.V.P. SA - Zona de Producţie VI Muntenia Sud
Recurentul a criticat soluţia dată de instanţa de fond pe cererea de suspendare, arătând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât între cele două acţiuni, respectiv acţiunea de anulare a certificatului de atestare şi acţiunea în constatarea nulităţii absolute a titlului există o legătură directă, de natură a impune aplicarea art. 244 alin. (1) pct. l C. proc. civ.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă in tot sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, iar potrivit dispoziţiilor art. 2441 alin. (1) C. proc. civ. asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, iar la alin. (2) se precizează că recursul se poate declara cât timp durează suspendarea judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
Înalta Curte a constatat că dispoziţiile legale incidente în cauză reglementează calea de atac numai împotriva încheierii prin care a fost admisă cererea de suspendare a cauzei, ori, în cauza dedusă judecăţii, suntem în ipoteza per a contraria a normei juridice, respectiv a situaţiei în care a fost respinsă cererea de suspendare, situaţie în care această încheiere a primei instanţe poate fi atacată doar odată cu fondul.
Văzând şi dispoziţiile art. 299 C. proc. civ. care indică hotărârile susceptibile a fi atacate cu recurs, coroborate cu dispoziţiile art. 377 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că în cauză a fost exercitată o cale de atac neprevăzută de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Pentru motivele arătate, întrucât recursul nu priveşte o hotărâre dintre cele care pot fi atacate cu recurs, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de SC O.M.V.P. SA - zona de producţie VI - Muntenia Sud împotriva încheierii din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1011/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1037/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
